Noi daco-tracii sau ridicolul care ucide

Anton Constantinescu

Tot mai des se relanseaza teorii pe care le credeam disparute odata cu al doilea razboi mondial. In spatiul romanesc de azi, complexele de inferioritate se traduc prin asumarea unor “protocronisme” de toata minunea. De exemplu, dupa descoperirile de la Tartaria, unde pe niste pietre au fost vazute si niste semne cioplite candva, nu se stie cand, de populatia locala, unii au lansat deja teoria ca dacii cunosteau scrierea inca inainte de inventarea ei in restul lumii.

Sa ne batem pe burta!

Dar asta nu este inca nimic, fatza de reluarea teoriilor traco-dacice ale lui Iosif Constantin Dragan, imbratisate de multi dintre protocronisti.

Este adevarat ca si Vasile Parvan ca si multi dintre legionariii interbelici au imbratisat-o. “Dacii si tracii erau cei mai civilizati oameni din antichitate!” Nu zau!

Cand am intrebat pe un cercetator in domeniu cum stau lucrurile cu descoperirile arheologice, el mi-a raspuns: “vai de capul lor cum traiau!”.

Dar de ce oare se leaga atatia de existenta unei “civilizatii” inexistente?

“Decebalus per scorillo” este singura inscriptie referitoare la daci, gasita de arheologi, dar si aceasta, pe langa ca este scrisa cu caractere latine, mai este scrisa si…pe dos!

De unde atata admiratie pentru ceva ce nu a existat?

In realitate exista cauze “solide” pentru aparitia si continuarea acestor aberatii. Unele din ele au legatura cu faptul ca istoricii romani au o politica stranie: ei nu corecteaza fantezia populara atunci cand nu le convine sa informeze corect marele public. de ce sa te pui rau cu mai marii zilei?

Asemenea fenomene nocive nu ar fi aparut si nu ar fi putut sa prolifereze pe un fond corect de informare istorica. Exista subiecte pe cate istoriografia romaneasca le considera tabu.

Poate ca primul din aceste subiecte este cel al legaturii lingvistice clare dintre romani, aromani, meglemo-romani si istro-romani. Am citit in paralel carti de prezentare a istoriei pentru marele public scrise de autori romani si de autori unguri (care au publicat mult in limba engleza).

Exista o mare diferenta in sensul ca istoricii unguri nu se sfiesc sa prezinte o mare varietate de informatii (intre altele ei isi bat joc de pretentia moderna a “vlahilor” din Grecia, deci a aromanilor din Grecia, de a fi…greci!).

Dar al doilea subiect tabu al istoriografiei romanesti este cel care a generat de fapt dacomania aceasta de trista faima. Spun acesti semidocti, in frunte cu fostul general Spiroiu si cu eternul Napoleon Savescu, doctor de picioare si alte alea: “devreme ce numai 15% din spatiul Daciei a fost colonizat de romani, iar noi romanii de azi (cu caciula!) locuim totusi pe intreg acel teritoriu, oare nu inseamna ca noi i-am invatat latineste pe cuceritorii nostri si nu invers? Si i-am invatat sa scrie, sa citeasca si sa faca constructii monumentale ca la…Nu stiu unde”? 

Problema in sine este interesanta si ar fi trebuit dezbatuta de multa vreme in carti care sa atinga marele public. Dar istoricii nostri dorm. Nici macar o singura lucrare de popularizare a istoriei nu atinge aceasta problema. Cum nu sunt istoric, nu ma refer aici la ceea ce publica ei in literatura lor de specialitate, pentru ca nu stiu.

Alti istorici facand parte profesional din aceeasi tagma de diletanti ca si generalul Spiroiu si dom’ doctor Napoleon (ma refer aici la diletantul Roessler) au si gasit niste explicatii la fel de aberante: toti dacii au disparut! Desi aceasta nu ar explica in nici un caz de ce spatiul dacic este totusi locuit de o majoritate romaneasca in ziua de azi!

Esenta problemei nu este discutata deloc: faptul ca limba latina a fost incomparabil mai evoluata decat limba daca (si limbile celtice) care erau vorbite in Transilvania in perioada cuceririi romane. Si s-a intamplat si la noi ce s-a intamplat cu limba portugheza in Brazilia, cu limba spaniola in restul Americii latine, cu franceza si engleza in Africa. Nimic deosebit!

In plus, trebuie sa recunoastem ca invazia unor popoare migratoare a avut si aspecte benefice pentru raspandirea limbii romane: din Transilvania (Maramures) au pornit doua “descalecari” romanesti in Moldova si una in Muntenia! Sub presiunea ungara!

Toti cei trei creatori de state romanesti, de la Dragos, la Bogdan si Basarab au pornit, cu oamenii lor, de pe teritoriul Transilvaniei! Se cunoaste faptul ca Moldova sub Dragos era un tinut mai mic decat un judetz de azi.

In perioada medievala se spunea:
“Cuius regio, ejus religio”. Cel care detine puterea intr-un principat, stabileste si religia obligatorie! Evident ca si limba era o anexa a religiei pe atunci.

Lasand la o parte disputa, trebuie sa observam si aspectul politic al ei.


Daca dacii ar fi locuit pe numai 15% din teritoriul locuit azi de romani, evident ca nimeni nu s-ar mai stradui sa se identifice cu ei!