Misiune dificila. Jurnal (36)

C.V.R. Schuyler

Tensiunea dintre Rege şi guvern se amplifică

Cea mai importantă evoluţie în plan politic din ultimele zile a fost o amplificare a stării tensionate dintre Rege şi guvern. Planurile anterioare ale lui Tătărescu de înfiinţare a unui Consiliu de Regenţă par să fie luate acum serios în considerare de către cabinetul Groza. Se pare că prinţesa Elisabeta a consimţit să facă parte din Consiliu, iar Patriarhul este şi el pe punctul de a accepta. Cel de-al treilea Regent ar putea fi Tătărescu însuşi, sau poate Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie a României. Bineînţeles că popularitatea Regelui nu a scăzut, aşadar manevra cu această Regenţă nu va reuşi decât dacă va fi susţinută deschis şi ferm de către ruşi. Totuşi,guvernul este serios stânjenit de refuzul neîntrerupt al Regelui de a semna vreun decret. Prin urmare, pentru a-şi păstra mandatul, membrii guvernului consideră că trebuie făcut ceva ferm pentru a le permite să-şi exercite autoritatea deplină. Până în momentul de faţă, planurile legate de Regenţă se găsesc încă în stadiul incipient, dar ştirea despre aceste planuri s-a răspândit cu iuţeala fulgerului prin oraş şi se discută despre ea în fiecare colţişor. Nimeni nu are încă curajul să propună punerea în aplicare a acestui plan.

Călătorie la Istanbul

Tocmai m-am întors dintr-o călătorie de trei zile la Istanbul. Impreună cu dl Berry. Zborul cu avionul meu a durat doar două ore. Am făcut o vizită cât se poate de plăcută, dar am descoperit nişte preţuri extraordinar de mari. Pantofii, de exemplu, costau între 30 şi 50 de dolari perechea, iar băuturile, chiar şi rachiul produs pe plan local, costau unu până la trei dolari paharul. Cum stătuse nouă ani în Istanbul. dl Berry cunoştea foarte bine oraşul. Ne-a condus prin Palatul Sultanului, prin bazarul oraşului, la Biserica Sf. Sofia şi una sau două moschei. Generalul Harriman, ataşatul nostru militar în Turcia, a venit de la Ankara cu trenul să mă vadă şi am purtat o lungă discuţie despre situaţia militară. După cum bănuiam, turcii sunt foarte îngrijoraţi de concentrările de trupe ruseşti din Balcani. Sunt de asemenea foarte neliniştiţi din cauza recentei instalări a unui guvern independent în Azerbaidjan. Ei sunt de părere că această provincie îşi va declara în curând dorinţa de a se alătura Uniunii Sovietice şi că, până la primăvară, ruşii vor fi în situaţia de a se învecina cu Turcia. Harriman spune că armata turcă, cu un efectiv de circa 600 000 de oameni, se va angaja în luptă, mai degrabă decât să facă alte concesii. Soldaţii şi ofiţerii sunt extraordinari ca indivizi. Duc însă mare lipsă de tehnică de luptă, în special motorizate şi tancuri. Forţele lor aeriene sunt foarte mici, însumând doar vreo 600 de avioane, din care majoritatea sunt învechite. Turcii îşi pun speranţele în capacitatea lor de a rezista unui atac rusesc vreo două-trei luni, timp în care ei speră să primească un oarecare ajutor din partea Marii Britanii sau a Statelor Unite.


Generalul Harriman mi-a mai aranjat să zbor cu el la Ankara pentru o scurtă vizită. L-am întâlnit pe ministrul român în Turcia, dl Cretzianu, care a fost repudiat de către guvernul Groza, dar care rămâne la post, susţinând că pe el l-a numit Regele şi că acesta nu i-a dat nici un ordin să-şi părăsească slujba. Guvernul Groza a numit un nou ministru, dar se teme să-l trimită în Turcia fără scrisori de acreditare semnate de Rege, întrucât consideră că guvernul turc nu-1 va primi. Prin urmare, Cretzianu rămâne la post într-o poziţie relativ anormală, care, printre altele, este foarte jenantă pentru turci, care fac tot ce le stă în putinţă pentru a evita să provoace vreo nemulţumire Rusiei.


Am avut şi o foarte interesantă discuţie, de o jumătate de oră, cu dl Wilson, ambasadorul nostru în Turcia. Acesta a manifestat un interes deosebit pentru prezentarea, de către mine, a situaţiei din România, îndeosebi în legătură cu concentrările de trupe ruseşti şi cu sprijinul deschis oferit în continuare de Rusia guvernului Groza. Mi-a confirmat afirmaţia generalului Harriman, conform căreia Turcia va prefera să intre în luptă, decât să facă Rusiei concesii şi şi-a exprimat temerea că este de aşteptat o luptă decisivă la primăvară, dacă la actuala Conferinţă de la Moscova nu se obţin rezultate concrete.


Generalul Harriman mi-a oferit un prânz la Ankara, unde i-am întâlnit pe ataşaţii militari britanic şi rus, precum şi mai mulţi ofiţeri ruşi. Zborul nostru de întoarcere la Istanbul a decurs fără incidente, iar a doua zi am decolat spre Bucureşti. A fost o vizită extrem de interesantă şi mi-a adus informaţii valoroase referitoare la situaţia militară generală din această parte a lumii.

Marţi, 25 decembrie 1945

Situaţia politică din Bucureşti e calmă în aşteptarea rezultatelor Conferinţei de la Moscova

Din punct de vedere politic, săptămâna trecută a fost foarte liniştită, probabil datorită faptului că toate partidele sunt în aşteptarea rezultatelor Conferinţei de la Moscova. Circulă multe zvonuri, dar nu există încă nici o informaţie certă — dacă este cazul — despre obţinerea la Moscova a vreunui lucru de importanţă vitală pentru România. Am auzit azi la radio că miniştrii de Externe au căzut de acord să se ocupe, în luna mai, de pregătirea tratativelor de pace, dar desigur că principalul subiect în litigiu rămâne chestiunea recunoaşterii actualului guvern, a modului de organizare a alegerilor libere şi a momentului în care armata rusă va fi retrasă din România. Chiar dacă aceste probleme s-au discutat cumva la Moscova, noi, cel puţin, nu am aflat nimic.

Crăciunul e marcat de o situaţie disperată alimentară, financiară şi economică

Sărbătorile Crăciunului aici au fost departe de a fi vesele. In comparaţie cu anul trecut, s-au organizat foarte puţine petreceri, magazinele nu sunt prea aglomerate şi foarte puţine elemente sugerează o atmosferă de Crăciun după aspectul mulţimii pe care o vedem pe străzi. Acest lucru, desigur, se datorează aproape în întregime faptului că a crescut peste măsură costul vieţii, precum si faptului că în România lipsesc aproape toate tipurile de alimente şi mărfuri. Chiar înainte de Crăciun, dolarul a sărit la 40 000 lei, dar am aflat că azi-dimineaţă a scăzut până la 32 000 — 33 000 lei, probabil din cauza zvonurilor conform cărora la Moscova s-ar ajunge la un acord. La ultima noastră şedinţă a Comisiei Aliate de Control, am adus în discuţie iminenţa unei crize economice în România, iar generalul Vinogradov, care prezida şedinţa, ne-a asigurat că această problemă este de interes vital pentru Comisia Aliată de Control. El a afirmat că vor fi în curând în măsură să-i facă guvernului român propuneri clare de măsuri, care să fie adoptate pentru a stăvili inflaţia. A spus că în mod cert nu este în interesul Rusiei să permită aici apariţia unei situaţii similare cu cea din Ungaria, unde am aflat că 1 000 000 pengo se schimbă pentru un dolar SUA. Vinogradov ne-a cerut să-i aducem la cunoştinţă orice propunere de soluţie economică ne-ar veni în gând; în schimb, am solicitat o întrunire a reprezentanţilor noştri economici pentru a fi discutate detaliile. Vinogradov a fost de acord, dar până acum întrunirea nu a avut loc datorită diverselor scuze evazive invocate de reprezentantul economic rus.

Bineînţeles că principalele cauze ale acestei grave situaţii economice sunt foarte clare de mai bine de câteva luni. Fapt este că ruşii scot atât de multe alimente, materii prime şi produse finite din ţară, sau le dau armatelor lor de ocupaţie, încât pur şi simplu nu mai rămâne destul pentru a asigura necesităţile minime locale. Guvernul trebuie să cheltuiască atât de mult pentru a obţine aceste produse pentru ruşi, încât bugetul român este tot timpul dezechilibrat. Cum nu există nici o speranţă ca vreuna din aceste două stări de fapt să se îmbunătăţească atâta timp cât ruşii îşi menţin actuala atitudine, încrederea oamenilor în leul românesc şi în viitorul României se spulberă cu repeziciune. Ne aflăm deci în prezenţa tuturor factorilor care duc la o inflaţie de nestăvilit. Acest lucru ar putea fi controlat numai dacă atitudinea ruşilor se schimbă şi îşi reduc pretenţiile.

Recepţie de Ajunul Crăciunului pentru personalul american

In Ajunul Crăciunului am organizat la mine acasă o recepţie pentru toţi americanii din Bucureşti, incluzând ofiţeri, soldaţi, gradaţi, membri ai Misiunii Departamentului de Stat, corespondenţi de presă şi alţi câţiva cetăţeni americani. Toţi cei care au dorit au fost invitaţi să vină însoţiţi de fete sau alţi oaspeţi. Aceasta a contribuit întrucâtva la crearea unei atmosfere de Crăciun printre americani. în total, am avut cam 125 de oaspeţi.


De sărbători am hotărât să avem trei zile libere, adică duminică, luni şi marţi (ziua de Crăciun); a trebuit totuşi, ca dimineaţa să fie de serviciu un minimum de personal. Este ceva mai puţin decât vacanţa românească, care constă din trei-patru zile, atât de Crăciun, cât şi de Anul Nou.

Concentrări de trupe ruseşti în Balcani şi Europa

Acum câteva zile, am primit o telegramă de la Departamentul de Război prin care suntem informaţi că, în conformitate cu informaţiile primite din surse turceşti, în Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria de Vest şi în sectoarele controlate de ruşi din Germania şi Austria, au loc concentrări masive de noi trupe ruseşti. Deşi am primit câteva rapoarte izolate referitoare la mişcări de trupe ruseşti din România în Bulgaria, nu ne-am putut da seama dacă aceste mişcări se fac la o scară anormală, din cauza dimensiunilor pe care le au de obicei forţele de ocupaţie ce au fost prezente aici încă de la început. îl trimit însă imediat pe căpitanul Freydberg, împreună cu un soldat, într-o călătorie prin sudul şi sud-vestul României,în încercarea de a afla cât de ample sunt mişcările de trape ce au loc. El va lipsi aproximativ zece zile şi poate chiar mai mult, dar dacă va putea obţine informaţii precise, va merita efortul. Nu mi-ar plăcea să ştiu că se realizează concentrări deosebit de mari, iar că noi nu le-am dat cu seninătate nici o atenţie.

Joi, 27 decembrie 1945

Colonelul Thayer, şeful OSS din Austria, vizitează Bucureştii

Locotenent-colonelul Thayer, ofiţerul care conduce activitatea OSS din Austria, se află aici, la Bucureşti, pentru câteva zile. El este absolvent al Academiei Militare West Point, promoţia 1932 sau 1933; demisionat din armată după absolvire, a intrat imediat în Departamentul de Stat şi, la izbucnirea războiului, a îmbrăcat din nou uniforma în rândurile OSS, sub forma unei detaşări temporare. El poartă încă uniforma şi bănuieşte că va deveni membru al noului Serviciu de Informaţi i, aflat în curs de organizare. Nu ştie încă dacă acest serviciu secret va fi subordonat Departamentului de Stat sau va fi independent, dar el înclină spre cea de-a doua variantă. Principalul scop al vizitei sale la Bucureşti este să încerce să ia contact cu persoane de aici ce ar putea fi de folos unui program de informaţii pe termen lung, extinzându-se mult peste perioada în care ne aşteptăm să funcţioneze comisia noastră. Thayer mi-a spus că în Austria, Ungaria, Germania şi Cehoslovacia comunismul este în mod cert în declin. Afirmă că ruşii încep să înţeleagă acest fapt şi se pregătesc să cârmească vasul în noua direcţie a vântului. A vorbit în termeni foarte elogioşi despre activitatea noastră de aici şi ne-a spus că ofiţerii noştri i se par extraordinar de bine informaţi cu privire la toate aspectele situaţiei locale.

Vîşinski, Harriman, Clark-Kerr vor vizita Bucureştii, pentru elucidarea încurcăturilor politice locale

Comunicatul privind întrunirea de la Moscova a miniştrilor de Externe s-a transmis la radio azi-dimineaţă. Pentru noi, de interes imediat este, bineînţeles, faptul că s-a ajuns în fine la un acord în privinţa situaţiei politice româneşti. Din nefericire, însă, domnului Berry şi mie ni se pare că Statele Unite şi Marea Britanie au cedat la aproape toate pretenţiile Rusiei. Este adevărat că Regele Mihai urmează să primescă în sfârşit sfatul pe care l-a cerut în urmă cu trei luni. Vîşinski, Harriman şi Clark-Kerr (ambasadorul britanic la Moscova) urmează să sosească de îndată la Bucureşti şi să-i recomande Regelui să introducă în guvernul Groza câte un reprezentant al partidelor Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal. Cu aceste două adăugiri, guvernul Groza îşi menţine mandatul exact în forma sa actuală şi, în momentul în care vor primi asigurări că va permite tuturor partidelor politice libertatea cuvântului, libertatea de asociere şi libertatea presei, Statele Unite şi Marea Britanie se angajează să recunoască oficial guvernul. Astfel, acelaşi guvern, care în ultimile nouă luni a vândut complet România, a suprimat cu cruzime şi tiranie toate încercările patrioţilor români de a schimba situaţia şi a fost categoric ostil tuturor propunerilor venite din partea britanicilor sau americanilor, acelaşi guvern, cu doar încă doi noi membri, urmează să primească recunoaşterea completă. în martie trecut, când îşi forma guvernul, Groza le-a oferit lui Maniu şi lui Brătianu câte două locuri în cabinet, dar a fost categoric refuzat, deoarece o reprezentare atât de mică a fost considerată absolut neadecvată pentru partide care la un loc reprezentau mai bine de 75 la sută din electorat. Acum, cu doar jumătate din numărul anterior de reprezentanţi în cabinet, regimul Groza este recunoscut de către anglo-americani, ca fiind cu adevărat reprezentativ. Atât domnul Berry, cât şi eu, suntem foarte descurajaţi de acest rezultat şi suntem de părere că acordul nu poate fi privit decât ca o cedare totală în faţa pretenţiilor ruseşti. După înregistrarea rezultatelor alegerilor din Bulgaria şi Iugoslavia, nu ne bizuim în nici un fel pe asigurările oferite de Groza sau de ruşi că alegerile sub actualul regim din România ar putea fi libere din toate punctele de vedere. De îndată ce întreaga semnificaţie a acestor acorduri va fi înţeleasă în cercurile locale, nu încape îndoiala că prestigiul nostru aici ya scădea simţitor. înţeleg că anumiţi membri ai guvernului consideră deciziile luate la Moscova ca o reabilitare completă acordată activităţilor lor.



va urma