marți, 15 martie 2016

Brexit-ul si sfarsitul Occidentului

Edward Lucas



Asistăm la sfârșitul Occidentului. Uniunea Europeană, NATO și Alianța Atlantică s-ar putea nărui până la sfârșitul anului. După cum prietena mea, Anne Applebaum, sublinia săptămâna trecuta, ne așteaptă niște alegeri neobișnuit de periculoase. Donald  Trump are mari șanse să devină candidatul republican. Asta înseamnă că un om care acceptă dictatorii, minciunile și tortura ar putea deveni următorul președinte al Americii (dacă rivalii săi nu ar fi atât de ciudați, candidatura lui Hillary Clinton ar părea extrem de neconvingătoare).



Edward Lucas


E clar că spectrul politic american este străbătut de un puternic curent izolaționist. În ochii alegătorilor nemulțumiți și deziluzionați care îi sprijină pe candidații insurgenți  ai stângii și ai dreptei, alianțele externe se confundă cu bancherii rapaci de pe Wall Street, cu abuzurile din finanțarea campaniilor, cu discreditata presă și cu toată clasa politică. Le înțeleg supărarea. Dar noi, europenii, avem încă mare nevoie de America, atât ca partener comercial, cât și ca garant al securității noastre. În prezent, pentru prima oară după Administrația Carter, veriga slabă a Alianței Atlantice e în Statele Unite, nu în Europa.

Starea de spirit din Europa este și ea alarmantă. Politicienii par să nu aibă o soluție convingătoare la criza migranților și nici în privința repunerii pe picioare a economiilor muribunde de pe continent. Partidele antisistem urcă rapid în sondaje peste tot în Europa, fie că este vorba despre Alternativa pentru Germania, de neo-naziștii slovaci (intrați pentru prima dată în parlament) sau de Frontul Național francez.

Și nu este vorba numai despre alegeri. Vladimir Putin, care depistează agil slăbiciunea Occidentului, este hotărât să ne exploateze degringolada. El este în stare să creeze crize de securitate în tot felul de locuri: în regiunea arctică, în țările baltice, în Balcani, Belarus, Marea Neagră, Ucraina, Caucaz, Asia Centrală sau în alte părți.

Sunt  îngrijorat mai ales de Turcia, în prezent, cel mai recalcitrant partener al nostru. Ce se va întâmpla dacă Rusia îl va face pe năbădăiosul și încăpățânatul Recep Tayyip Erdogan să invoce Articolul 5 al NATO cu privire la clauza apărării colective, iar Consiliul Nord Atlantic se consultă, dar decide să nu facă nimic pe motiv că Turcia s-a comportat nesăbuit? Gestul ar ridica un mare semn de întrebare asupra tuturor celor care depind de intervenția NATO, în special țările din linia întâi din nord-estul Europei.

Este momentul să se treacă la planuri de acțiune. Cum vom asigura securitatea Europei în eventualitatea unei ere post-NATO sau post-americane? Cum vom administra Europa dacă forul decizional al UE este paralizat sau desființat? Sunt niște întrebări de o covârșitoare importanță pentru Marea Britanie, cărora prestanța și experiența noastră le pot oferi răspunsuri vitale.

Și totuși, Marea Britanie e scoasă din joc, absorbită fiind de acaparatorul referendum al Brexitului – pariul nesăbuit în care David Cameron mizează pe viitorul țării mele. Un vot în favoarea ieșirii ar fi rău pentru Marea Britanie. Dar efectul său asupra aliaților noștri ar fi mult mai grav, iar asta ar avea un efect de recul și asupra noastră. Era cooperării multilaterale și reglementate, a alianțelor și instituțiilor a fost extrem de benefică atât pentru Marea Britanie, cât și pentru entuziaștii apărători ai legii, în special țările mai mici și mai sărace. Euroscepticii cred că Marea Britanie se eliberează din sclerotica UE, imposibil de reformat. În realitate, dărâmăm casa în care noi și prietenii noștri am locuit decenii la rând, într-un moment când lumea de-afară nu a fost niciodată mai zbuciumată și mai periculoasă.

Sper ca tabăra celor care susțin “rămânerea” va repurta o victorie răsunătoare și că Marea Britanie, după ce, în sfârșit, își va fi vindecat nevrozele post-imperiale și insulare, își va prelua locul cuvenit în centrul diplomației și politicii europene. Dar această pierdere de timp prețios și de energie este durerasă, așa cum în cele o sută de zile rămase până la referendum vom ajunge cu nervii la pământ.


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu