joi, 10 martie 2016

MEMENTO MORI (1)

Cristian Ţîrlea









Militarişti naivi ai lumii cu ţeluri mari,
însă-asasine,
chenzina voastră v-ar ajunge să luaţi
un tub de raţiune.
Mămica mea şi tatăl meu
v-ar da şi de la ei jumate,
dar nu s-o daţi pe alte arme
ci pentru pâine şi dreptate.



Eu nu vreau, nici ei nu vor
să mai vadă-o Hiroşimă.
Nici aevea, nici în cărţi...
Numai pacea să rămână!
N-a venit, încă, momentul...
Clipa mare-a conştiinţei,
să găsiţi alte metode?
Lăsaţi loc şi năzuinţei!



Orice pas pe care-l faceţi
cheltuind pentru-narmare,
ignoraţi întreaga lume...
şi aveţi, şi voi, odoare.
Nu-ncercaţi să ne impuneţi
punctul vostru de vedere!
Pace vrem!
Ea e marea noastră avere.



La Helsinki si Geneva...
Sesiuni unde vorbiţi, dezbateţi şi aprobaţi,
v-a zburat, vreodată, găndul...
la copii, mame şi fraţi?
La cei mici, ce vor furnale...
pe când se vor face mari?
La cei mari, ce vor să-şi crească pruncii...
curajoşi şi tari?



Chenzina voastră v-ar ajunge
să luaţi un tub de raţiune.
Mămica mea şi tatăl meu
v-ar da şi de la ei jumate...
Militarişti naivi ai lumii
cu ţeluri mari, însă-asasine,
dar nu s-o daţi pe alte arme

ci pentru pâine şi dreptate.


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu