Din aventurile lui Luke Skywalker (24)

George Lucas

- Către Liderul Albastru, aici e Baza Unu. Verifică-ţi de două ori planul de atac înainte de a-l pune în aplicare. Ţine-ţi piloţii în spate pentru a te proteja. Păstrează ju­mătate din echipaje pentru atacul următor, în afara razei de bătaie a bateriilor de la sol.

- Recepţionat, Baza Unu, veni răspunsul. Albastru Zece şi Doisprezece veniţi cu mine.
Cele două nave se aliniară lîngă comandantul esca­drilei pentru a-l flanca. Acesta îi verifică. Satisfăcut de faptul că se poziţionaseră corect pentru începerea atacului, trecu la alcătuirea grupului ce trebuia să-l urmeze în ca­zul în care ar fi dat greş.

- Albastru Cinci, aici e şeful tău. Luke, i-ai pe Doi şi Trei cu tine. Rămîneţi aici, în afara focului celor de jos şi aşteptaţi semnalul meu pentru a declanşa atacul.

- Recepţionat, şefule, răspunse Luke, încercînd să-şi încetinească bătăile inimii. Forţa fie cu voi. Biggs, Wedge, hai să ne apropiem unul de altul.
Cele trei interceptoare intrară în formaţie strînsă mult deasupra furiosului schimb de focuri pe care escadrilele Verde şi Galben îl continuau cu tunarii imperiali de dedesubt.

Orizontul începu să joace în faţa Liderului Albastru pe cînd se apropia de suprafaţa staţiei.
- Albastru Zece, Albastru Doisprezece, veţi rămîne în spate pînă detectăm interceptoarele lor, apoi mă veţi acoperi.

Toate cele trei aparate se redresară aproape de supra­faţă apoi coborîră arcuit în canion. Însoţitorii lui rămaseră din ce în ce mai în urmă, pînă cînd Liderul Albastru păru singur în vasta falie cenuşie.

Nu-l întîmpina nici un foc de apărare pe cînd gonea spre îndepărtata ţintă. Se pomeni că privea nervos în jur, verificînd şi reverificînd aceleaşi instrumente.
- Asta nu-mi miroase a bine, murmură el.

Albastru Zece părea la fel de îngrijorat:
- Ar fi trebuit să detectăm ţinta pînă acum.

- Ştiu. Totul e atît de confuz aici jos. Cred că instru­mentele mele nu mai funcţionează. Să fie acesta canalul cel bun?

Deodată, dîre intense de lumină izbucniră în apro­piere; apărarea din zonă deschisese focul. Loviturile apropiate îi zdruncinau pe atacatori. În capătul îndepărtat al canionului un turn masiv domina falia metalică şi împroşca enorme cantităţi de energie spre navele ce se apropiau.

- N-o să ne fie uşor cu turnul acela de sus, declară neînduplecat Liderul Albastru. Fiţi gata să strîngem rîndurile cînd vă spun.
Brusc, jeturile de energie încetară şi canalul redeveni tăcut şi întunecat.

- Asta e, anunţă Liderul Albastru încercînd să vadă totul de deasupra din care urma să pornească atacul împotriva lor. Uitaţi-vă bine după interceptoarele acelea.

- Toate detectoarele cu rază scurtă sau lungă de acţiune sînt oarbe, raportă încordat Albastru Zece. Prea multă interferenţă aici. Albastru Cinci, poţi să-i vezi din locul în care te afli?

Luke îşi aţinti privirea spre suprafaţa staţiei.
- Nici urmă de... Aşteaptă!

Îi atraseră atenţia trei puncte luminoase ce se depla­sau cu repeziciune.
- Iată-i. Vin dinspre zero-virgulă-trei-cinci.

Albastru Zece se întoarse să se uite în direcţia indi­cată. Aripioarele stabilizatoare ale interceptoarelor TIE luciră în soare pe cînd acestea coborau, într-un looping, spre ei.

- Îi văd.

- Ei bine, ăsta este culoarul cel bun, exclamă Liderul Albastru căci brusc, detectorul ţintei începu să piuie continuu.
Coborînd vizorul în faţa ochilor, îşi reglă aparatura de ochire.

- Sînt aproape de punctul de tragere. Ţinta la ve­dere. Ţineţi-i cîteva secunde departe de mine... daţi-le de furcă.

Darth Vader îşi pregătea deja comenzile de foc în timp ce aparatul său cădea, asemeni unui bolovan, spre canion.

- Strîngeţi formaţia. Îi voi vîna tot eu.
Albastru Doisprezece pieri primul, cu două motoare lovite. Nava îi devie puţin de la traiectoria de zbor şi se izbi de un perete al canalului. Albastru Zece încetinea şi accelera, se legăna de parcă ar fi fost beat, dar nu putea face mare lucru în strîmtoarea acelor ziduri metalice.

- Nu pot să-i reţin mult timp. Mai bine tragi cînd poţi, Lider Albastru - se apropie de tine.
Comandantul escadrilei încerca din răsputeri să supra­pună două cercuri în interiorul vizorului de ochire.

- Sîntem aproape de ţintă. Uşurel, uşurel...
Albastru Zece privi disperat în jur.

- Sînt chiar în spatele meu!
Liderul Albastru era uimit de propriul său calm. Dispozitivul de ochire era în parte răspunzător pentru asta, căci îi permitea să se concentreze asupra unor ima­gini minuscule şi abstracte şi să le ignore pe altele; îl ajuta să-şi îndepărteze din minte restul universului ina­mic.

- Aproape acolo, aproape acolo... şopti el.
Apoi, cele două cercuri se suprapuseră perfect, deveniră unul singur şi roşu şi în casca sa începu să răsune un bîzîit continuu.

- Torpile lansate, torpile lansate.
Imediat după aceea, Albastru Zece îşi lansă propriile rachete. Ambele aparate se ridicară aproape vertical, părăsind capătul canalului; în urma lor izbucniră cîteva explozii.

- Am dat lovitura! Am reuşit! ţipă isteric Albastru Zece.
Răspunsul Liderului Albastru era plin de dezamăgire.

- Nu, n-am reuşit. Torpilele n-au căzut înăuntru. Au explodat la suprafaţă, în afara puţului.
Amărăciunea le aduse pieirea, căci uitaseră să pri­vească în spate. Cele trei interceptoare imperiale îşi con­tinuaseră urmărirea, ţîşnind în sus prin lumina în scădere a exploziilor provocate de torpile. Albastru Zece căzu sub tirul precis al lui Vader, apoi Lordul Întunecat schimbă uşor cursul pentru a cădea în spatele coman­dantului de escadrilă.

- Îl iau şi pe ultimul, anunţă el, rece. Voi doi, întoarceţi-vă!
Luke încerca să distingă echipa de asalt prin gazele arzînde de dedesubt, cînd auzi prin difuzor vocea Lide­rului Albastru.

- Albastru Cinci, aici Liderul Albastru. Intră în dis­pozitiv. Porniţi atacul - zburaţi la joasă înălţime şi aş­teptaţi să ajungeţi chiar deasupra lui. N-o să fie uşor.

- Aveţi probleme?

- Sînt pe urmele mele... dar o să scap de ei.

- Albastru Cinci către Grupa Albastră, ordonă Luke. Pornim.
Cele trei interceptoare părăsiră formaţia şi plonjară spre zona în care se afla canalul.
Între timp, Vader reuşise să-şi nimerească prada cu un fulger strălucitor care nu produse altceva, decît nişte explozii mici şi intense la unul din motoare. Robotul de tip R2 al navei rebele se tîrî şi se chinui să repare generatorul.

- R2, închide conducta principală de alimentare a mo­torului unu din dreapta, îi comandă calm Liderul Albas­tru, privind resemnat la aparatura de bord care scăpase de sub control.

- Ţine-te bine, s-ar putea s-avem probleme.
Luke văzu că Liderul Albastru era în pericol.

- Sîntem chiar deasupra ta, comandante, spuse el. Întoarceţi-vă la zero-virgulă-zero-cinci şi vă vom proteja.

- Am pierdut motorul superior din dreapta, se auzi răspunsul.

- Venim jos, după dumneavoastră.

- Nu, nu. Rămîneţî acolo şi pregătiţi-vă atacul.

- Sigur sînteţi teafăr?

- Cred că da. Aşteaptă o clipă.
De fapt, trecu ceva mai puţin de o clipă şi interceptorul Liderul Albastru intra în viraj, înfigîndu-se apoi în supra­faţa staţiei.

Luke privi imensa explozie de dedesubt risipindu-se în vid şi, ştiind cu siguranţă ce anume o provocase, realiză pentru prima oară cît de disperată era situaţia în care se afla.

- Tocmai l-am pierdut pe Liderul Albastru, murmură el absent, neinteresîndu-l dacă microfonul îi culesese sum­brele cuvinte.

Pe Yavin Patru, Leia Organa se ridică din scaun şi începu să patruleze prin cameră. Unghiile, de obicei tăiate perfect, erau acum zdrenţuite şi inegale din pricină că şi le rosese, plină de nervi.

Neliniştea ce i se citea pe chip era însă mult mai relevatoare pentru starea ei de spirit, nelinişte şi îngrijorare care se revărsară în centrul de comandă la anunţul morţii Liderului Albastru.

- Pot să continue? îl întrebă în cele din urmă pe Dodonna.
Generalul îi răspunse cu o fermitate blîndă.

- Trebuie.

- Dar am pierdut atîţia oameni valoroşi. Cum se vor regrupa fără Liderii Albastru şi Roşu?
Dodonna se pregătea să-i răspundă, dar îşi înghiţi vorbele, căci altele, mult mai dojenitoare se auziră în di­fuzoare.

- Ţine-aproape, Wedge, spunea Luke, la mii de kilo­metri depărtare. Biggs, unde eşti?

- Vin chiar in urma ta.
Wedge răspunse puţin după aceea.

- O.K., şefu'! sîntem în formaţie.
Privirea lui Dodonna se îndrepta spre Leia. Părea în­grijorat.
Cele trei interceptcare X zburau în formaţie strînsă la mare înălţime, Luke îşi privi aparatura de bord şi se chinui cu o comandă ce părea că se defectase.

În urechi îi răsună o voce şi tînără şi bătrînă în acelaşi timp, o voce cunoscută: calmă, mulţumită, sigură şi li-niştitoare - cîndva, demult, o ascultase cu atenţie în deşertul de pe Tatooine şi în măruntaiele staţiei de de­desubt.

- Încrede-te în propriile simţuri, Luke, fu tot ce gla­sul lui Kenobi îi spuse.
Luke ciocăni în cască, nefiind sigur că auzise ceva. Dar nu era timpul să facă supoziţii. Orizontul de oţel al staţiei se înclina în spatele lui.

- Wedge, Biggs, îi dăm drumul, le spuse însoţitorilor săi. Vom zbura cu viteză maximă. Uitaţi că trebuie mai întîi să detectăm canalul şi apoi să accelerăm. Poate că aşa interceptoarele acelea vor rămîne departe, în urma noastră.

- Vom sta suficient de departe, în urma ta, pentru a te acoperi, îi spuse Biggs. La viteza aceea, vei fi în stare să redresezi la timp?

- Glumeşti? rîse Luke vesel pe cînd îşi începeau picajul spre suprafaţă. O să fie exact ca acasă, în Canionul Cerşetorilor.

- Sînt chiar în spatele tău, şefule, anunţă Wedge, luînd în serios, pentru prima dată, titlul. Să mergem...
Cele trei aparate suple se îndreptară cu viteză maximă spre suprafaţa strălucitoare şi se redresară un pic prea tîrziu, astfel încît Luke trecu razant, atît de aproape de învelişul exterior al staţiei spaţiale, încît vîrful uneia dintre aripi agăţă o antenă exterioară împroşcînd aşchii metalice. Dintr-o dată, fură învăluiţi într-un păienjeniş de fulgere energetice şi proiectile explozive. Acesta se îndesi cînd coborîră în canion.

- Se pare că i-am supărat, chicoti Biggs, care trata ucigătoarea privelişte energetică ca pe un foc de artificii pregătit pentru amuzamentul lor.

- Asta-mi place, comentă Luke, surprins de vizibilita­tea foarte bună. Pot să văd totul.
Wedge nu mai fu chiar atît de încrezător după ce privi pe ecrane.

- Radarul meu indică turnul, dar nu detectează gura tunelului de evacuare. Trebuie să fie îngrozitor de mică. Eşti sigur că poate fi ochită prin computer?

- Ar face bine..., murmură Biggs.
Luke nu se pronunţă - era prea preocupat să-şi menţină traiectoria printre turbulenţele produse de ex­plozii. Apoi, ca la comandă, tirul apărării încetă. Căută cu privirea, în jur şi în sus, un semn de la interceptoarele TIE, dar nu văzu nimic.

Întinse mîna să-şi aducă vizorul în poziţia de ochire şi, pentru o clipă, ezită. Apoi îl răsuci şi-l coborî în dreptul feţei.

- Păziţi-vă bine, le ordonă însoţitorilor săi.

- Şi cu turnul cum rămîne? întrebă îngrijorat Wedge.

- Voi să vă ocupaţi de interceptoarele alea, se răsti Luke. De turn, am eu grijă.
Apoi se aruncă înainte, apropiindu-se clipă de clipă de ţintă. Wedge se uită în sus şi privirea îi îngheţă brusc.

- Uite-i - zero-virgulă-trei.
Vader îşi pregătea comenzile, cînd unul dintre piloţii săi încălcă restricţia verbală de dinaintea atacului.

- Se apropie de ţinta lor prea repede - nu vor mai apuca să se redreseze.

- Urmăreşte-i în continuare, îi ordonă Vader.

- Se mişcă prea repede ca să mai iasă de-acolo. Îl anunţă, sigur de sine, celălalt pilot.
Vader studie cîteva ecrane; propriile detectoare confirmau spusele celorlalţi.

- Şi totuşi, vor trebui să încetinească înainte de a ajunge la turn.
Luke urmărea imaginile exterioare prin vizorul compu­terului balistic.

- Sînt aproape de ţintă.
Se scurseră alte cîteva secunde, apoi cele două cercuri se contopiră. Degetul său apăsă convulsiv pe comanda de foc.

- Torpilele lansate! Redresaţi, redresaţi.
Cele două lovituri căzură, ineficient, departe de mica deschizătură. Puternicele explozii zguduiră canalul. Trei aparate TIE ţîşniră din sfera de flăcări ce se disipa rapid şi se apropiară de rebelii aflaţi în retragere.

- Luaţi-i, ordonă Vader încetişor.
Luke îi descoperi pe urmăritori în acelaşi timp cu în­soţitorii săi.

- Wedge. Biggs. Împrăştiaţi-vă - numai aşa putem scăpa de ei.
Cele trei aparate picară spre staţie, apoi accelerară brusc, în trei direcţii diferite. Toate interceptoarele TIE se întoarseră şi-l urmară pe Luke.
Vader se încruntă cînd rafala sa rată nava ce se ferea, rotindu-se nebuneşte.

- Forţa este alături de acesta. Ciudat. Mă voi ocupa personal de el.
Luke ţîşni printre turnurile defensive şi ţesu o adevă­rată plasă răsucindu-se strîns în jurul structurilor exte­rioare ale astroporturilor. Dar degeaba. Ultimul dintre urmăritori continua să se ţină scai de el. O rază laser îi crestă una dintre aripi, foarte aproape de motor. Acesta începu să scuipe, ameninţător, jerbe de scîntei. Luke se lupta să compenseze avaria şi simultan, să menţină con­trolul aparatului. Încercînd din nou să scape de persistentul agresor, co­borî într-un alt canion.

- Sînt lovit, anunţă el. Dar nu e grav. R2, vezi ce poţi să faci.
Micul robot îşi desfăcu legăturile şi se îndreptă spre motorul avariat; pe lîngă el treceau, periculos de aproape, alte jeturi de energie.

- Ţine-te bine acolo, în spate, îl sfătui Luke pe cînd interceptorul se răsucea şi vira strîns în jurul ascuţitelor turnuri, croindu-şi drum prin complicata topografie a sta­ticii.
Tirul apărării rămăsese la fel de intens ca şi înainte, aşa că Luke trebuia să-şi schimbe la întîmplare direcţia şi viteza pentru a-l evita. Cîţiva indici de pe panoul de bord îşi schimbară culoarea; trei indicatoare vitale reve­niră, relaxant, la poziţiile normale.

- Cred că ai reuşit, R2, îi spuse Luke cu recunoştinţă. Cred că... aşa, e perfect. Acum încearcă să blochezi stabi­lizatoarele de aşa manieră ca să nu ne mai dea bătaie de cap a doua oară.

Robotul răspunse cu un piuit în timp ce Luke studia panorama în continuă schimbare, din spatele şi de dea­supra lor.
- Am impresia că am scăpat şi de interceptoarele acelea. Grupa Albastră, aici Albastru Cinci. Mă recep­ţionaţi?

Trase manşa şi interceptorul său ţîşni din canion ur­mărit încă de focul bateriilor de la sol.

- Te aştept sus, şefule, îl anunţă Wedge din poziţii sa, aflată departe, deasupra staţiei. Nu reuşesc să te văd.

- Sînt în drum spre tine. Albastru Trei, mă recep­ţionezi? Biggs?

- Am avut ceva dificultăţi, explică prietenul său, dar cred că acum am scăpat de el.
Pe ecranul lui Biggs apăru din nou, ca un blestem, acel semnal. Se uită înapoi şi-l văzu pe vînătorul imperial care-l hăituise în ultimele minute, căzîndu-i iar în spate. Se îndreptă, încă o dată, spre suprafaţa staţiei.


va urma