MIRARE

Dana Ene

Aerul a încremenit,

ca o pojghiță transparentă,

între ieri și azi,

între azi și mâine,

între noi...

Dacă aș întinde numai mâna

atingându-l,

ar tremura,

s-ar topi

și ar curge șuvoi...

Mi-ar pătrunde-n urechi

gândurile tale,

ca niște proiecții sonore

ale unui refren sacadat,

Ori te-aș strivi,

expirând greutatea vremilor

de altădat',

păstrând constant

echilibrul amintirilor mele...

Dar dacă tu, ca atare,

ai atinge aerul,

ce vervă ar fi!

Ce mirare!