Lect. Univ. dr. Ionuţ Nistor
Încercări de reformare a „Imperiului”. Epoca lui Gorbaciov
Venirea lui Gorbaciov la putere
Gorbaciov a reuşit să ajungă în foarte scurt timp în funcţiile de conducere, în pofida vârstei sale, folosindu-se de relaţiile personale şi relativa neutralitate faţă de grupurile ce se luptau pentru putere. La venirea sa în postul de secretar general al PCUS, Gorbaciov a găsit o Uniune Sovietică slăbită, cu resurse prost administrate şi cu o poziţie tot mai fragilă în raporturile cu SUA.
M. Gorbaciov
În plus, era necesar un alt program politic şi economic pentru PC, în condiţiile în care ideile lui Brejnev din 1961 rămăseseră desuete (ajungerea din urmă a SUA, îngenuncherea capitalismului, victoria mondială a comunismului). Cunoscând criza structurală în care intrase statul sovietic, Gorbaciov a propus un set de reforme care gravitau în jurul a două concepte care au făcut istorie: glaznost şi perestroica.
Perestroika şi Glaznostul
Conceptele au fost lansate prima dată într-un discurs din aprilie 1985, dar abia în 1987, cu ocazia Congresului XXVII ele au căpătat o substanţă oficială.
Perestroika şi Glaznostul
Perestroica însemna o politică al cărei scop era activarea programului social şi economic. Ea se putea realiza printr-o mai mare independenţă a cooperativelor şi a directorilor întreprinderilor de stat şi prin introducerea unor mecanisme ale economiei de piaţă, mai ales în privinţa reglării cererii şi ofertei prin mecanisme interne, economice. Perestroica a depăşit, însă, domeniul strict al economiei, cuprinzând societatea, administraţia, relaţiile internaţionale. A fost cuvântul care a produs mutaţiile cele mai mari în stat şi societate. Glaznostul – termen care s-ar traduce prin „a da publicităţii” – a însemnat liberul acces al populaţiei la informaţii ce priveau acţiunile statului sovietic, dar a însemnat şi ridicarea parţială a cenzurii şi libera denunţare a diverselor abuzuri.
Reforma economică şi socială
Plecând de la noile perspective, în 1987 a fost elaborată o lege pentru introducerea reformei economice, prin care a debutat procesul de descentralizare; din păcate, a fost o reformă incompletă deoarece a acordat industriei prea puţină libertate de a căuta pieţe de desfacere şi a făcut prea puţine modificări în sistemul de planificare centralizată. Tot ca reflex al deschiderii, numeroşi deţinuţi politici au fost puşi în libertate, principalii lideri ai opoziţiei şi victimele proceselor staliniste au fost reabilitaţi, iar în 1990 s-au anulat toate privaţiunile cetăţeneşti impuse în 1966. Gorbaciov a realizat şi o reformă judiciară, prin care se restrângea aplicarea pedepsei cu moartea şi se prevedea sfârşitul exilului aplicat în cadrul statului. Totodată, glasnostul a determinat o liberalizare a artelor, care a avut ca efect o explozie a genului cinematografic şi un aflux de publicaţii interzise până atunci. În 1990 s-a produs liberalizarea presei, cu câteva restricţii, totuşi, în privinţa instigării la revoltă sau la schimbarea regimului. Foarte important pentru constituirea unei conştiinţe civice a devenit „curierul cititorilor”, deoarece era o sursă de informaţii despre viaţa şi realitatea sovietică, era un mod de a lua pulsul opiniei publice, era chiar o posibilitate de dezbatere liberă. Schimbarea s-a resimţit şi la Radio şi TV, unde se produceau tot mai multe emisiuni ce încurajau dialogul cu populaţia, iar slujbele religioase au început să fie transmise în direct.
În seria măsurilor de destindere se mai înscrie legea întreprinderilor de stat, din ianuarie 1988, prin care întreprinderile îşi elaborau singure planul de activitate, îşi stabileau nivelul de producţie, preţurile şi trebuiau să găsească furnizori şi clienţi. În iulie 1988, pământurile au fost arendate ţăranilor pe diverse perioade, iar în martie 1990 s-a dat legea proprietăţii, prin care se constituiau trei forme de proprietate: a statului, publică şi privată.
Cu toate aceste deschideri sistemul continua să fie în criză; au apărut primele milioane de şomeri, inflaţia a devenit îngrijorătoare, iar şefii de întreprinderi păreau tot mai ostili reformelor, pentru că pierdeau comenzile sigure de la stat. Gorbaciov vorbea de transformările radicale în toate domeniile şi lansa concepte ca profit, descentralizare, economie de piaţă, însă, în practică, efortul era limitat doar la încercarea de accelerare a economiei. Era vital pentru URSS să întrerupă stagnarea care dura de mai bine de 10 ani, dar încercările de reformă au aruncat economia în haos, pierzându-se şi coeziunea existentă în timpul lui Brejenev.
Reforma politică
Pe măsură ce introducea perestroika şi glaznostul, Gorbaciov vorbea tot mai des despre „pluralismul căilor către socialism”. El a propus, în acest sens, eliminarea din Constituţia sovietică a articolului 6, care prevedea că partidul era forţa fundamentală a societăţii sovietice şi nucleul sistemului politic. Ca urmare, în martie 1990, a fost abolit articolul care proclama rolul de unic conducător al PC. Conferinţa partidului din vara lui 1988 reprezintă, de asemenea, un indice al progresului. Cu acea ocazie s-a produs o remaniere la vârf a activului de partid atât de la centru, cât şi în teritoriu. În 1989 au fost organizate primele alegeri semidemocratice din istoria URSS şi s-a format un Parlament lărgit, alcătuit din 2250 de membri, aleşi pe 5 ani (1500 aleşi prin vot direct, 750 desemnaţi de organizaţiile sociale ale statului – PCUS, sindicate, organizaţii cooperatiste etc.). La 13 martie 1990, Congresul Deputaţilor Poporului a hotărât crearea funcţiei de preşedinte al URSS, ales prin sufragiu direct, însă Gorbaciov nu a îndrăznit să se confrunte cu poporul şi a fost ales de deputaţi, amânând cu 5 ani data alegerilor prezidenţiale cu vot universal. Puterea preşedintelui URSS era foarte mare: putea emite decrete cu putere de lege, putea suspenda orice decizie a Consiliului de Miniştri şi era comandantul armatei.
Acest dezgheţ a provocat, însă, sciziuni în cadrul PCUS şi a permis apariţia a trei curente dominante:
- conservatorii, conduşi de Egor Ligacev, care se pronunţa pentru lupta contra reformelor
- centriştii lui Gorbaciov, care doreau introducerea treptată a economiei de piaţă
- radicalii lui Boris Elţân, care cereau pluripartitism şi economie de piaţă
Egor Ligacev
Treptat au apărut mai multe partide, care s-au înscris în competiţia electorală din 1990, unele dintre ele reuşind să pătrundă în structurile administrative locale. Cu toate aceste, PCUS păstra în continuare controlul asupra principalelor pârghii ale puterii şi a mai durat până să fie înlăturat definitiv. Abia în 21 oct. 1990 a apărut o forţă politică veritabilă, care s-a putut opune cu succes PCUS; este vorba de Rusia Democratică, ce a susţinut candidatura lui Elţân la preşedinţie.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu