Dan Andronic
„Ion Ilici Iliescu nu a putut concepe o Românie
fără o poliție politică de tip sovietic”
Dan Andronic:
Cât de puternică era Securitatea înainte de 1978, anul defectării dvs.? Dar după? Acest moment a fost considerat unul din cele mai dure din istoria serviciilor de informații comuniste. Ați avut ecouri din țară după dezvăluirile pe care leați făcut?
General Pacepa:
În 1978, Securitatea devenise instrumentul personal de guvernare al lui Ceaușescu. La scurt timp după ce am „defectat”, presa occidentală a relatat că Ceaușescu a declanşat cea mai mare epurare politică din istoria României comuniste: a schimbat o treime din membrii guvernului şi a înlocuit 22 de ambasadori. Toți erau ofiţeri de Securitate deplin conspirați, a căror state de salarii secrete erau semnate de mine.
Ion Gheorghe Maurer, căruia i se dusese buhul că era spurcat la vorbă, nu s-a sfiit să ironizeze această încredere oarbă pe care Ceaușescu o avea în Securitate. „Ştii ce-o să fie dacă pui căcat pe umerii fiecărui ofiţer conspirat pe care-l ai în clădirea asta?“, m-a întrebat Maurer în ianuarie 1974, în timpul unei convocări a funcţionarilor din sistemul comerţului exterior, care a avut loc în sediul central al ministerului. „Până şi acoperişul şandramalei o să miroasă a latrină!“
Dan Andronic:
Cu alte cuvinte, comerțul exterior pe vremea lui Nicolae Ceaușescu era făcut de ofițeri de Securitate. Asta se cam bănuia, dar nimeni nu a spus-o atât de direct!
General Pacepa:
Maurer a avut dreptate. Patru ani mai târziu, când am cerut azil politic în Statele Unite, aproximativ 70% dintre salariaţii agenţiilor şi birourilor comerciale ale României din ţările capitaliste şi ale lumii a treia erau ofiţeri acoperiţi sau colaboratori ai DIE sau ai serviciului de informații al armatei, DIA. În Ministerul Comerţului Exterior propriu-zis, cinci miniştrii adjuncţi şi unsprezece directori erau ofiţeri acoperiţi ai DIE; Direcţia de Personal a ministerului şi Institutul de Conjunctură erau încadrate în totalitate cu ofiţeri DIE; Direcţia Generală a Vămilor, condusă de un ofiţer acoperit, era sub controlul total al DIE; 38 dintre cei 41 de directori ai întreprinderilor de comerţ exterior erau ofiţeri acoperiţi sau colaboratori ai DIE; iar Terra, o întreprindere de comerţ exterior pentru „reexport de mărfuri“, devenise o filială a DIE, folosită pentru trafic de arme şi droguri.
Toate aceste armate acoperite de ofiţeri de informaţii, răspândite peste cele cinci continente, erau remunerate de DIE cu dolari cash sau cu salarii în lei depuse pe CEC-uri secrete, cu posturi în ţări vestice şi promovări în funcţii. Sper că noua conducere a României va desecretiza această armată secretă -care a furat apoi o importantă parte a fondurilor secrete ale lui Ceaușescu și ale vistieriei statului.
Dan Andronic:
V-a surprins Revoluția din Decembrie 1989? Soarta lui Nicolae Ceaușescu fusese decisă în cadrul întâlnirii de la Malta dintre George H. Bush și N. Gorbaciov?
General Pacepa:
Nu am fost surprins nici de răscoala populară din decembrie 1989 și nici de faptul că ea a fost furată de o mână de comuniști educați la Moscova. Într-un interviu cu Michael Ledeen, consilier al Președintelui SUA, publicat în revista franceză „Politique Internationale” din septembrie 1988, am spus că „există posibilitatea ca sovieticii să organizeze o lovitură de stat spre a-și aduce omul lor la putere. Ion Iliescu are o bună şansă să devină favoritul Moscovei.”
Dan Andronic:
Știați de legăturile lui Ion Iliescu cu Moscova din auzite sau ca fost ofițer de informații?
General Pacepa:
Pe ce mi-am bazat afirmația? Iliescu a fost supravegheat informativ de o subunitate a DIE (U.M. 0920/A) din cauza implicării sale într-o operațiune sovietică menită să-l înlocuiască pe Ceaușescu cu un alt cadru de partid, mai loial Moscovei. Am descris această operațiune în cartea „Moștenirea Kreminului,” publicată în 1993 și republicată în 2013 de Humanitas.
Vreau să vă reamintesc și că, în 1987, Ion Iliescu a scris un articol în care pleda viguros pentru o politică de „restructurare” (echivalentul românesc al perestroika-ei) în România. Articolul a fost publicat în „România Literară” și a fost reluat în același an 1987 de revista vest-germană „Der Spiegel”, ediția din 9 noiembrie, 1987, p.186.
Dan Andronic:
De ce nu a renunțat Ceaușescu la putere? De ce a supus un popor întreg unui șir de privațiuni care s-a transformat în ură?
General Pacepa:
Am încercat să răspund acestei întrebări de mai multe ori. Într-un articol intitulat „Leftwing Monster: Ceaușescu” publicat în 2006 în SUA am sintetizat răspunsul. Ceaușescu a fost cu adevărat un monstru care s-a lăfăit în 21 de palate, 41 de vile, și 20 de cabane de vânătoare. Visul său era să creeze prima dinastie comunistă din istorie. Restul a fost doar fațadă și propagandă comunistă. Din păcate, personalități marcante ale României contemporane încearcă acum să-l reabiliteze pe tiran.
Dan Andronic:
Larry Watts, apropiat de cercurile fostului președinte Iliescu, a publicat două cărți cu pretenții istorice menite să-l reabiliteze pe prezintă pe Ceaușescu ca erou, un luptător împotriva sovieticilor, iar pe dumneavoastră ca trădător. Cum i-ați răspunde?
General Pacepa:
Din experiența mea, nimic nu a fost mai dificil pentru comunism decât săși prezică trecutul. În 1922-1923 niciunul dintre conducătorii Uniuni Sovietice nu-și putea măcar imagina că, după moartea lui Lenin, toți membrii Biroului său Politic cu care a organizat așazisa Mare Revoluție Socialistă, cu excepția lui Stalin, vor fi etichetați drept „spioni” și vor fi împușcați. În România, procesul a fost invers. În zilele calde ale răscoalei populare din decembrie 1989, când Ceaușescu a fost împușcat, nimeni nu și-a putut imagina că foștii săi colaboratori, care au sărăcit România până la punctul când ea a ajuns un fel de Etiopie a Europei, vor deveni lideri ai vieții economice și politice a României democrate.
Acești lideri îl folosesc acum pe Larry Watts ca să prezică noul trecut al României. Cartea sa Romanian Casandra, menită să-l reabiliteze pe fostul Mareșal Ion Antonescu, care în 1946 a fost executat pentru crime împotriva umanității, le-a dat certitudinea că Larry Watts este omul potrivit pentru a rescrie trecutul.
Vă felicit pentru tenacitatea noii dumneavoastră campanii menite să prezinte faţa reală a tiranului, și să restaureze adevăruladevărat despre „Epoca de Aur” a lui Ceaușescu.
Dan Andronic:
Cum au evoluat serviciile de informații românești după 1989?
General Pacepa:
Datorită președintelui Traian Băsescu, România are azi servicii de informații și contrainformații moderne, compatibile cu apartenența țării la NATO și Uniunea Europeană. Democratizarea lor s-a petrecut însă relativ târziu, datorită faptului că Ion Ilici Iliescu, care s-a format politic la Moscova, a cunoscut doar sistemul de guvernare sovietic și nu a putut concepe o Românie al cărui președinte să nu aibă o poliţie politică de tip sovietic, capabilă să supravegheze întreaga populatie a ţării.
Abia în 2004, când Traian Băsescu a fost ales președinte, serviciile de in formații și contrainformații ale României s-au românizat și democratizat. George Maior, ex- șef al SRI și Mihai Răzvan Ungureanu, fost ministru de Externe, apoi șef al SIE, au avut rol crucial în acest proces.
Nu cunosc, bineînțeles, detalii operative curente legate de aceste servicii, dar știu că ambele se bucură acum de înalte aprecieri în comunitatea de informații a SUA. Profesionalismul, ingeniozitatea, integritatea și curajul ofițerilor SIE și SRI au fost elogiate repetat de conducerea CIA.
Dan Andronic:
Ați intrat în contact cu vreunul dintre șefii de stat români sau șefii SRI sau SIE după 1989?
General Pacepa:
Nu, dar le-am spus ce gândeam pe calea radioului și presei americane. Într-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii în ianuarie 1990, am sugerat președintelui Iliescu să deschidă publicului centrele de interceptare telefonică și de cenzură poștală ale Securității, tot așa cum a deschis palatele lui Ceaușescu, să le transforme în muzee ale libertății, ca pe cele din Dachau și Auschwitz, să dea lumii garanția că trecutul nu se va repeta. Câteva zile mai târziu, ziarul american „The Wall Street Journal” mi-a publicat un articol intitulat „România nu va fi liberă atât timp cât Securitatea continuă să existe,” care a fost citit de mai multe ori la Vocea Americii și Europa Liberă.
La 1 ianuarie 1990, deci cu doar câteva zile înaintea acestor demersuri, noul ziar „Adevărul”, care în acea zi înlocuise „Scînteia”, a început să serializeze „Orizonturi Roșii” cu mențiunea că această carte a „jucat un rol de necontestat” în răsturnarea tiranului. „Ceea ce citiți în paginile acestei cărți,” scria editorul ziarului „Adevărul”, „pare să fie fructul unei fantezii bolnave. Totuși, fiecare cuvânt al ei este adevărat”. Aceasta a făcut ca intervențiile mele legate de fosta Securitate să se bucure, momentan, de atenția noilor lideri din București.
La 26 februarie 1990, un comunicat al guvernului român a anunțat că Securitatea a fost înlocuită cu un nou serviciu de securitate, creat în Ministerul Apărării Naționale și încadrat cu personal al forțelor armate.
La 7 martie 1990, am dat un interviu directorului programului românesc al Europei Libere, Nestor Rateș, în care am documentat că majoritatea unităților fostei Securități continuau să existe, că erau încadrate cu aceiași ofițeri de securitate care lucraseră în ele și în anii lui Ceaușescu. Spuneam și că noul șef al acestui „nou” serviciu de securitate era generalul Nicolae Militaru, a cărui recrutare în slujba Moscovei am descris-o în „Orizonturi Roșii”, publicată în 1987.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu