Ţi-am spus şi azi că eşti frumoasă?

Angelina Nădejde

Şi că nimic nu te întrece?

Te uită, florile din glastră,

Frumoase sunt, nu am ce spune!

Dar n-au lumina ce transpune,

N-au nici trăire, nici durere,

Sau dor aprins de-o mângâiere,

Nici roua lacrimei căzute

Pe fruntea vieţii prea durute.

Ai torţe vii în ochi... şi ard,

Eu, câmp de patimi în hazard

Revendic ploile iubirii

Să-mi scalde nerăbdarea firii.

De mă zăreşti în preajma ta

Dezbraci sfieli de catifea

Mi-alungi de-ndat' tristeţi haine

Şi schimbi o lume pentru mine!

Ţi-am spus şi azi că îmi eşti dragă?

Mireasă-n gândurile mele

Înveşmântată în dantele

Ţesute-n fir de lacrimă

Cu dor mărunt şi patimă.

Mă înfior şi mă-nspăimânt

Că ai putea să-mi fugi din gând...

Dar eşti aici, mereu cu mine,

Tu, floarea vieţii ce-n stamine

Porţi mana sufletului meu

Prin legământ la Dumnezeu.