Din aventurile lui Luke Skywalker (23)

George Lucas

Pe Satelitul Patru, imaginea afişată pe un ecran imens tremură şi dispăru în aceeaşi clipă cu John D. Tehni­cienii îngrijoraţi începură să alerge în toate părţile. Unul dintre ei îşi întoarse faţa lividă spre Leia, coman­danţii care aşteptau şi un robot înalt de bronz.

- Receptorul de înaltă frecvenţă s-a defectat. Va dura destul de mult pînă să-l reparăm...

- Faceţi tot posibilul, se răsti Leia. Treceţi pe re­cepţie audio.
Cineva prinse din zbor aceste cuvinte şi, în cîteva clipe, încăperea se umplu de zgomotele bătăliei îndepăr­tate, suprapunîndu-se cu vocile celor care o purtau.

- Rămîi în formaţie, Albastru Doi, rămîi în formaţie, spunea Liderul Albastru. Atenţie la tunurile acelea.

- Se trage din greu, şefule, se auzi vocea lui Wedge Antilles. Douăzeci şi trei de grade.

- Am văzut. Atacă, Atacă, Ne bruiază puternic.

- Nu-mi vine să cred, bîigui Biggs. N-am mai văzut pînă acum un tir aşa de concentrat.

- Atacă, Albastru Cinci. Atacă.
Apoi, după o pauză:

- Luke, mă recepţionezi? Luke?

- Sînt în regulă, şefule, se auzi răspunsul lui Luke. Am o ţintă. Mă pregătesc s-o distrug.

- Luke, e prea multă agitaţie jos, îi spuse Biggs. Ieşi de-acolo. Mă recepţionezi, Luke? Ieşi de-acolo.

- Retrage-te, Luke, ordonă vocea profundă a Lide­rului Albastru. Sînt prea multe interferenţe în zona asta. Luke, îţi repet, retrage-te. Nu-l văd. Albastru Doi, tu-l vezi pe Cinci?

- Nu, replică Wudge. Pe-aici se trage ca-n codru. Detectoarele mele sînt blocate. Albastru Cinci, unde eşti? Luke, eşti întreg?

- L-am pierdut, începu Biggs să raporteze solemn.
Apoi vocea i se învioră:

- Nu,... aşteaptă. Uite-l. Se pare că are o mică avarie la una dintre aripi. Dar puştiul e teafăr.
Un sentiment de uşurare străbătu centrul de comandă; chipul celui mai delicat şi mai frumos dintre senatorii prezenţi îl exprima însă cel mai limpede.

Pe staţia de luptă, soldaţii aproape epuizaţi şi asur­ziţi de violentul schimb de focuri cu arme grele erau în­locuiţi de echipaje odihnite. Nici unul dintre ei nu avea timp să se întrebe cum evolua lupta şi, în acel moment,: nici unuia dintre ei nu-i păsa prea mult, simptom pre­zent printre soldaţii de rînd din cele mai vechi timpuri. Luke trecu razant peste suprafaţa staţiei. Privirea lui era aţintită asupra unei îndepărtate protuberanţe metalice.

- Ţine aproape, Albastru Cinci. Îl atenţionă coman­dantul escadrilei. Unde te duci?

- Am detectat ceea ce pare a fi un stabilizator gravi­taţional lateral, replică Luke. Am să-l atac.

- Ai grijă, Albastru Cinci, foc concentrat în sectorul tău.
Luke ignora avertismentul în timp ce-şi îndrepta interceptorul spre acea protuberanţă de formă stranie. Hotărîrea lui fu răsplătită cînd, după ce o îndopă cu foc, o văzu explodînd într-o spectaculoasă sferă de gaze supraîn­călzite.

- L-am nimerit, exclamă el. Mă îndrept spre sud, în căutarea altuia.
În templul-fortăreaţă, Leia asculta cu atenţie. Părea în acelaşi timp furioasă şi înspăimîntată. Se întoarse în­tr-un tîrziu spre 3PO şi murmură:

- De ce riscă Luke atît de mult?
Robotul înalt nu răspunse.

- Atenţie în spatele tău. Luke, se auzi vocea lui Biggs strigînd în difuzoare. Atenţie în spate. Interceptoare se apropie de tine pe deasupra.
Leia încerca să vadă ceea ce doar auzea. Nu era sin­gura îngrijorată.

- Ajută-l, R2, îşi zise 3PO, şi ţineţi-o tot aşa.
Luke îşi continuă picajul pînă cînd, privind în spate, observă obiectul îngrijorării lui Biggs aproape de coada lui. Se redresa şi se îndepărtă în silă de suprafaţa staţiei, abandonîndu-şi ţinta. Totuşi, urmăritorul său era îndemînatic şi continuă să se menţină aproape de el.

- Nu pot să scap de el, spuse Luke.
O formă metalică fulgeră pe cer, apropiindu-se de cele două nave.

- Sînt pe el! Luke, strigă Wedge Antilles. Ţine-te bine.
Luke nu mai trebui să reziste mult timp urmăritorului. Tirul lui Wedge fu precis şi interceptorul TIE explodă puţin după aceea.

- Mulţumesc Wedge, murmură Luke, respirînd un pic mai degajat.

- Bună lovitură, Wedge, se auzi din nou Biggs. Al­bastru Patru, mă lansez. Acoperă-mă, Porkins.

- Sînt cu tine, Albastru Trei, îl asigură celălalt pilot.
Biggs indică traiectul celor două nave şi deschise focul cu întreg armamentul de bord. Nimeni n-a ştiut vreodată cu exactitate ce a reuşit să nimerească, dar micul turn care explodă sub impactul descărcărilor de energie era, fără îndoială, mult mai important decît părea.

O serie de explozii succesive se dezlănţuiră de-a lungul unei mari porţiuni a suprafeţei staţiei, sărind de la un terminal la altul. Biggs depăşise deja, în viteză, frămîntata zonă, dar însoţitorul lui, urmîndu-l la mică distanţă, primi o doză serioasă din acea energie ce scăpase de sub control.

- Am o problemă, anunţă Porkins. Convertizorul meu a luat-o razna.
Mesajul era laconic, dar sugestiv. Toate instrumentele de pe panourile sale de comandă păreau că îşi ieşiseră brusc din minţi.

- Ejectează... ejectează-te, Albastru Patru, îl sfătui Biggs. Albastru Patru, mă recepţionezi?

- Sînt pe recepţie, răspunse Porkins. Am nava sub control. Indică-mi un culoar de zbor, Biggs.

- Eşti prea jos, strigă acesta din urmă. Redresează, redresează-te!
Cum zbura foarte jos, iar aparatura de bord încetase să-i mai furnizeze informaţii corecte, Porkins şi nava lui deveniră o ţintă uşoară pentru una din greoaiele, dar puternicele baterii de la sol. Aceasta îşi îndeplini corect misiunea pentru care fusese proiectată. Moartea lui Porkins fu pe cît de glorioasă, pe atît de neaşteptată.
În apropierea polului nordic al staţiei, atmosfera era relativ liniştită. Asaltul de la ecuator al escadrilelor Al­bastră şi Verde fusese atît de intens şi de supărător, încît apărarea imperială se concentrase în acea zonă. Liderul Roşu remarcă liniştea înşelătoare, căci ştia că nu va mai dura mult timp.

- Către Liderul Albastru, aici Liderul Roşu, anunţă el în microfon. Pornim la atac. Staţia de evacuare a fost localizată şi marcată. Aici nu se trage de la sol şi nu sînt interceptoare inamice... Încă. Se pare că vom putea ataca in linişte, cel puţin o dată.

- Am recepţionat, Lidere Roşu, răspunse vocea ca­maradului său. Vom încerca să le dăm de lucru aici, jos.
Trei aparate cu aripi în Y pieriră dintre stele pentru a intra în picaj spre suprafaţa staţiei de luptă. În ultima clipă, se redresară şi coborîră într-un adînc canion arti­ficial, unul din multele de acest fel care brăzdau emisfera nordică a Stelei Morţii. Din trei părţi, meterezele me­talice ţîşneau spre ei, pentru a rămîne în aceeaşi clipă departe, în urmă.

Liderul Roşu privi în jur şi observă absenţa temporară a interceptoarelor imperiale. 

Apăsă un buton şi se adresă piloţilor din subordine:
- Asta e, băieţi. Nu uitaţi, înainte de a arunca piatra aceea, atunci cînd o să consideraţi că aţi ajuns aproape de ţintă, apropiaţi-vă şi mai mult de ea. Conectaţi ecra­nele deflectoare din faţă pe nivelul de energie maximă. Nu contează cu ce o să arunce în voi din lateral. Acum n-avem timp să ne facem griji şi pentru asta.

Echipajele imperiale înşirate de-a lungul canalului se pomeniră deodată că sectorul lor, pînă atunci ignorat, era atacat. Reacţionară prompt şi curînd, din ce în ce mai multe jeturi de energie ţîşniră spre interceptoarele care-i asaltau. Din cînd în cînd, unul se întîmpla să explodeze lîngă năvalnicele Y-uri, zgîlţîindu-le fără a le provoca avarii serioase.

- Sînt puţin cam agresivi, nu-i aşa? comentă Roşu Doi în microfon.

Liderul Roşu întrebă calm:
- Roşu Cinci, cîte tunuri crezi că sînt?

Cel întrebat, cunoscut îndeobşte de majoritatea pilo­ţilor rebeli sub numele de Pops, reuşi într-un fel, să esti­meze numărul bateriilor ce protejau canalul şi, simultan, să-şi piloteze interceptorul prin ploaia de foc din ce în ce mai deasă.
Casca lui, martoră a mult prea numeroaselor bătălii prin care trecuse posesorul ei, aproape că nu mai putea fi folosită din pricina uzurii.

- Vreo douăzeci de amplasamente, concluzionă el în cele din urmă, unele la nivelul suprafeţei, altele în turnuri.
Liderul Roşu primi informaţia cu un mormăit şi îşi coborî în faţa ochilor vizorul computerului balistic. Explo­ziile continuau să zguduie nava.

- Conectaţi computerele balistice, ordonă el.

- Roşu Doi, veni un răspuns, am conectat calcula­torul; văd ţinta.
Emoţia crescîndă a tînărului pilot îi marcase vocea.

Roşu Cinci, cel mai în vîrstă dintre piloţii rebeli, era, aşa cum s-ar fi aşteptat oricine, rece şi încrezător - cu toate că ceea ce-şi spuse, murmurînd mai mult pentru sine, nu suna chiar aşa:
- Nu încape îndoială, ăştia ne pregătesc ceva.

Brusc, tirul apărării din amplasamentele înconjură­toare încetă complet. O linişte sinistră se lăsă în canionul a cărui suprafaţă continua să se estompeze în urma interceptoarelor ce zburau la joasă înălţime.

- Ce-i asta? se răsti Roşu Doi, privind în jur în­grijorat. De ce s-au oprit?

- Nu-mi place, mormăi Liderul Roşu, deşi nimic nu mai împiedica înaintarea lor, deşi nu mai trebuiau să evite nici o rază.
Pops fu primul care înţelese corect această mişcare aparent absurdă a duşmanului.

- Stabilizaţi-vă deflectorii din spate acum. Aşteptaţi-vă la interceptoare inamice.

- Ai ghicit, Pops, admise Liderul Roşu, privind un ecran. Iată-i. Trei puncte la doi-zece.

O voce artificială continua să recite distanţa pînă la ţintă, ce scădea continuu, dar nu destul de repede.
- Aici sîntem ca nişte raţe pe uscat, observă el cu nervozitate.

- Trebuie să ne continuăm cursa, le spuse bătrînul. Nu putem să ne apărăm şi să ne apropiem de ţintă în acelaşi timp.

Îşi reprimă vechile reflexe de luptător cînd pe ecranul radarului apărură trei interceptoare TIE, intrînd în picaj, în formaţie strînsă, aproape vertical, spre ei.

- Trei-opt-unu-zero-patru, anunţă Vader în timp ce-şi regla, calm, comenzile.
Stelele se pierdeau cu repeziciune în urma sa.

- Am să-i vînez eu însumi. Acoperiţi-mă.
Roşu Doi nu află niciodată ce l-a lovit şi cine i-a fost călăul, căci tînărul pilot muri primul.

În ciuda experienţei sale, Liderul Roşu fu pe punctul de a intra în panică cînd văzu nava subordonatului său dizolvîndu-se în flăcări.

- Sîntem prinşi aici. Nu se poate manevra... pereţii canalului sînt prea apropiaţi. Trebuie să ne facem loc, cumva. Trebuie...

- Rămîi pe ţintă, îl admonestă o voce mai în vîrstă. Rămîi pe ţintă.
Liderul Roşu găsi tonifiante cuvintele lui Pops, dar acesta era într-adevăr, singurul lucru pe care putea să-l facă pentru a ignora interceptoarele TIE ce se apropiau de aparatele lor pe măsură ce acestea brăzdau spaţiul; spre ţintă.

Deasupra lor, Vader îşi permise un moment de indisciplinată plăcere cînd îşi reglă din nou computerul ba­listic. Vasul rebel continua să-şi menţină traiectoria dreaptă, fără a încerca să scape. Vader atinse încă o dată butonul comenzii de foc.
Ceva scrîşni în casca Liderului Roşu şi din aparatura de bord izbucniră flăcări.

- N-are nici un rost, ţipă el în microfon. Sînt lovit. Sînt lovit...!
Al doilea interceptor Y explodă într-o sferă de metal vaporizat, lăsînd să se împrăştie de-a lungul canalului doar cîteva fragmente şi resturi ale epavei. Această a doua pierdere se dovedi a fi prea mult chiar şi pentru Pops. Trase de manşă şi interceptorul începu să se ridice din canion pe o curbă largă. Comandantul vînătorilor imperiali continua să-l urmărească.

- Roşu Cinci către Liderul Albastru, chemă Pops. Sînt nevoit să renunţ din cauza focului intens. Interceptoare TIE s-au aruncat asupra noastră de nu ştiu unde. Nu pot... să aştept...

În urma sa, un duşman tăcut şi neîndurător atingea din nou butonul aducător de moarte. Primele rafale ţâş­niră chiar în clipa în care Pops se ridicase îndeajuns pen­tru a începe manevra de evadare. Dar se redresase cîteva secunde prea tîrziu.
O rază energetică ciupi motorul stîng, aprinzînd gazul aflat în interior. Reactorul explodă, smulgînd o dată cu el comenzile şi elementele stabilizatoare. Incapabil să com­penseze avaria, nava scăpată de sub control începu o cădere lentă şi uşor arcuită spre suprafaţa staţiei.

- Eşti teafăr, Roşu Cinci? îl întrebă o voce îngrijo­rată, pe frecvenţa de legătură între nave.

- L-am pierdut pe Tiree... L-am pierdut şi pe Dutch, explică Pops rar, cu o voce obosită. Ne-au atacat din spate şi în canion nu se poate manevra. Îmi pare rău. Adio, Dave...
Acesta fu ultimul dintre nenumăratele mesaje ale unui veteran.
În timp ce încerca să nu se lase impresionat de moar­tea vechiului său prieten, Liderul Albastru se forţă, să vorbească cu duritate, dar vocea nu-i sună deloc aşa.

- Către Băieţii Albaştri, aici e Liderul Albastru. Puct de întâlnire la şase-virgulă-unu. Raportaţi primirea mesajului.

- Către Liderul Aibastru, aici e Albastru Zece. Recepţionat.

- Aici Albastru Doi, comunică Wedge. Vin spre tine, Lider Albastru.
Luke îşi aştepta şi el rîndul pentru a raporta, cînd ceva piui pe panoul de bord. O privire aruncată în spate îi confirma avertismentul electronic. Un interceptor im­perial se strecura in spatele său.

- Aici Albastru Cinci, spuse el balansîndu-şi nava în încercarea de a scăpa de interceptorul TIE. Am o pro­blemă. Vin şi eu imediat.
Intră într-un picaj abrupt spre suprafaţa metalică, apoi se redresă brusc, evitînd o rafală a apărării de dede­subt. Nici una dintre manevre nu-l descurajară pe urmă­ritor.

- Te văd, Luke, veni un răspuns liniştitor din partea prietenului său. Menţine-ţi cursul.
Luke se uita în toate părţile, dar nu văzu nici urmă de Biggs. Între timp, rafalele energetice trase de impe­rialul din coadă trecură supărător de aproape.

- La naiba, Biggs, unde eşti?
Văzu ceva, dar nu lateral şi nici în spate, ci char în faţa lui. Luat cu totul prin surprindere, interceptorul TIE se făcu ţăndări chiar în clipa în care pilotul său în­ţelegea ce se întîmplă.

Luke se întoarse spre punctul de întîlnire în timp ce Biggs trecu razant, în sens invers.
- Bună mutare, Biggs. M-ai păcălit şi pe mine.

- Asta-i abia începutul, îl anunţă prietenul său pe cînd îşi răsucea brusc nava pentru a evita tirul de dede­subt. Se ivi la orizont, puţin deasupra umărului lui Luke şi execută un tonou în semn de victorie.

- Indică-mi doar ţinta şi vei vedea.
Înapoi, pe orbita masivului şi indiferentului Yavin, Dodonna îşi încheie discuţia intensă purtată cu o parte dintre consilierii săi principali, apoi se îndreptă spre un emiţător cu rază lungă de acţiune.


va urma