K.G.B. (1)

Eric Frattini

FANTOMELE DIN LUBIANKA

Culoarele lungi si reci ale fostei fortarete a spionajului rusesc pastreaza inca aceeasi tacere mormantala. Azi, doar functionari garboviti si fostii operativi retrasi demult din focul evenimentelor mai tulbura linistea stabilimentului, in jurul unui samovar aburind, depanand istorii pe care insasi Istoria s-a hotarat sa le uite.

De la Lavrenti Beria si pana la Iuri Andropov, Lubianka a insemnat ceva mai mult decat o impunatoare cladire din centrul Moscovei, dupa spusele unora chiar cea mai inalta... Nu de alta, dar de la subsolul acesteia se putea vedea atat de lin drumul catre Siberia.

Adesea comparata cu un simbol, o forta, temnita a sufletelor sau taram al celor mai groaznice suplicii -- asa cum a fost descrisa de dramatic de chiar Aleksandr Solzhenitsyn --, frumoasa cladire in stil neo-baroc s-a transformat permanent. Construita in jurul anului 1897 de arhitectul rus Alexander V. Ivanov pentru cea mai mare companie de asigurari ruseasca, a devenit dupa 1918 inchisoare si sediul al politiei politice. Ulterior a reprezentat de fapt nucleul in care cea mai teribila organizatie a secolului XX a jucat lumea pe degete: K.G.B.

De la etajul 3, acolo unde isi aveau birourile directorii spionajului sovietic, se putea vedea cel mai bine statuia lui Felix Djerjinski, arhitectul serviciior secrete bolsevice, transformate in timp, in cele mai de temute arme ale regimului sovietic. Iron Felix, revolutionarul de serviciu ce a castigat incredere lui Lenin din chiar primele momente ale involburatei toamne din 1918, a construit o institutie ce peste ani a supravietuit insasi regimului politic care l-a aparat.

Preluand puterea in Rusia ca o societate clandestina, cu radacini puternice in fosta Ohrana tarista, noul guvern sovietic de dupa 1918 a realizat dezavantajul ce-1 avea in fata marilor puteri de la acea vreme. Punand bazele C.E.K.A., Lenin a incercat permanent sa monitorizeze interesele strategice ale Marii Britanii, Germaniei, Frantei si Italiei. Fiecare dintre aceste tari se aflau intr-o perioada de formare, incipienta a structurarii propriilor servicii secrete, in scurt timp Rusia reusind deja infiltrarea unor agenti in pozitii guvernamentale cheie ale statelor tinta, de unde sa poata obtine atat de indispensabilele secrete militare si economice ce fundamentau politica lor externa.

Pana la mijlocul anilor 30, Statele Unite au fost plasate intr-un con de umbra, intr-o sfera de interes periferica, comparabila cu ardoarea sovieticilor de a stii tot ce misca in cancelariile principalelor puteri europene. Odata insa cu declansarea Razboiului Rece, punctele de atractie pentru spionajul sovietic au devenit S.U.A. si Marea Britanie, tari de altfel in care au fost repurtate adevarate performante in materie de plasare a unor cartite sau de recrutare a unor agenti dubli. Cazurile Cambridge Five, Robert Hanssen sau Aldrich Ames fac inca deliciul prelegerilor pe teme de intelligence.

Razboiul Rece sau Razboiul Ideologiilor a reprezentat vreme de o jumatate de secol, confruntarea dintre cele doua sisteme social politice diferite: democratia de tip occidental si totalitarismul de tip sovietic. Anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au remarcat nu numai prin inceputul Razboiului Rece: in timp ce tari devastate sau infrante in razboi se reconstruiau, apareau noi natiuni si aliante. Aceste schimbari au condus la aparitia unor noi structuri de securitate, inclusiv acelea care vor avea o importanta deosebita pe arena internationala a informatiilor. Unele vor opera in primele linii ale Razboiului Rece, altele vor juca un rol semnificativ in formularea si aplicarea politicii externe si de aparare a statelor lor.

Activitatea serviciilor secrete ruse a suferit o extraordinara metamorfoza. incepand cu anul 1945, obiectivul prioritar l-au constituit secretele atomice si punerea la punct a strategiei nucleare. Apoi accentul a fost mutat pe avioane si rachete, iar ulterior pe tehnica navala si submarina. Echilibrul nuclear a provocat o schimbare de atitudine, accentul principal punandu-se pe obtinerea secretelor diplomatice si a celor referitoare la fortele conventionale ori pe activitatea laboratoarelor unde se experimentau armele biologice.

Spionajul a capatat un nou impuls, mai ales datorita faptului ca, in conditiile razboiului atomic, marja de avertizare a devenit mult mai redusa. Aceasta a impus plasarea de spioni cat mai sus in ierarhia statelor rivale. Pe de alta parte, spionajul aerian care, prin satelitii si avioanele spion au furnizat tot mai multe detalii despre activitatile militare ale adversarilor, a impus analizarea si interpretarea acestora pana la cele mai mici detalii prin oameni de cea mai inalta specializare. De la inceputul Razboiului Rece, temperatura pe frontul agentilor secreti a crescut necontenit, aproape pana la punctul de fierbere.

In Uniunea Sovietica, odata cu elaborarea noi linii de partid, in activitatea structurilor informative secrete sovietice s-au produs mutatii profunde in structura si activitatea lor, acestea fiind restructurate. Noii conducatori ai partidului si statului sovietic (dupa moartea lui Stalin) au incercat sa limiteze puterea serviciilor secrete, ca politie politica. Aceste actiuni au insemnat mai degraba o destalinizare a structurilor de intelligence, si nu o democratizare a acestora.

Caracterul servicilor de informatii si de securitate s-a extins de la URSS la tarile satelit. Predomina o stransa colaborare intre serviciile din tarile care faceau parte din Tratatul de la Varsovia, indispensabile stabilitatii intregului ansamblu. Pe intreaga perioada a anilor dominanti ai comunismului in Europa de Est, KGB si-a dezvoltat si sedimentat o legatura stransa si neincetata cu serviciile de securitate si de informatii ale regimurilor totalitare ale Europei Rasaritene, insa relatiile se schimbasera de-a lungul anilor.

Daca la inceputul anilor '50, potrivit unui studiu secret al CIA, KGB exercita un control aproape total asupra acestor servicii, iar eetatenii sovietici ocupau adesea pozitii cheie in acestea, la inceputul deceniului 6, serviciile secrete ruse au devenit foarte liberale in transmiterea informatiilor de interes pentru serviciile de informatii partenere. Pe la mijlocul anilor '70 acestea operau cu un grad mai mare de independenta, relatiile devenind mai mult un mecanism consultativ, asa cum sovieticii pretin- sesera intotdeauna ca ar fi. Niciodata insa ei nu au renuntat la a-si pastra neclintita teoria conform careia un rus una gandeste, alta vorbeste si cu totul altceva va face. Teorie care insa in cateva cazuri a dat gres, fiind de notoritate agentii sovietici ce au defectat catre Occident, amintind aici doar cateva exemple: Anatoli Golitsyn, Yuri Nosenko, Oleg Kalugin, Oleg Gordievsky.

Incepand cu Opricina lui Ivan cel Groaznic si Ohrana tarista, continuand cu temuta CEKA a lui Felix Djerjinski, devenind prin restructurari succesive -- GPU, OGPU, NKVD, MGB -- KGB sovietic, Rusia si-a impus dominatia pe frontul secret, evidentiindu-se prin numeroase metode si practici inovatoare in domeniu, aplicate in cadrul unor operatiuni minutios concepute, care au creat un adevarat mit in jurul serviciilor sale secrete.

Imaginea lui Felix nu a disparut vreodata din sufletele agentilor secreti. Desi multi s-au laudat ca odata cu detronarea statuii acestuia din fata imobilului Lublyankai (restitutio in integrum la chiar cateva zile dupa desemnarea lui Putin ca presedinte al Federatiei Ruse) va disparea si spiritul acestuia. Ce greseala enorma! in spatele fatadei totul a ramas neschimbat. inainte de puci, KGB se afla macar sub coordonarea, sau cel putin, supravegherea partidului. Noul KGB a devenit insa o forta politica idepen- denta care a inceput sa-si apere propriile interese. Cu noua lor masca, serviciile secrete ruse s-au metamorfozat intr-o institutie ce s-a plasat discret deasupra puterilor si organelor decizionare cele mai inalte.

De la mari companii, concernuri sau holdinguri, pana la multinationale de pretutindeni deja globalizate, de la simple o.n.g.-uri pana la veritabile centre de putere, in fiecare dintre acestea vom regasi, mai devreme sau mai tarziu, dar inevitabil, una dintre... fantomele din Lubianka.

Cosmetizarile de fatada, sau dupa o expresie mai elevata, adaptarea la noile conditii impuse de regimul democratic, sunt de domeniul evidentei. Sovieticii au plecat pentru a ramane, opina in tezele sale Jean Francois- Deniau, referindu-se desigur la mijloacele folosite in continuare de serviciile secrete ruse in revitalizarea sistemului politic cangrenat de birocratia kremlinista si a unei economii muribunde.

Apreciat mai mereu ca fiind cel mai agresiv si mai profesionist dintre toate serviciile secrete, KGB a stiut intotdeauna sa se concetreze pe obiective precise si clare. Modern si inovator mai mereu, nu doar in conceptie, ci si in actiune, suplu in structuri, dotat cu mijloace tehnice de ultima generatie, agrenajul de spionaj rus si-a pastrat permanent spiritul dominant, constand din profunzime, perseverenta si profesionalism dus, cateodata, pana la perfectiune. Totul inconjurat de platosa unui patriotism de nezdruncinat.

INTRODUCERE

Inca din 1917, in momentul triumfului Revolutiei Bolseviste, Uniunea Sovietica de atunci si Federatia Rusa de acum, au experimentat schimbari profunde atat in politica interna cat si in cea externa. De la Lenin la Putin, conducatorii Rusiei au incercat sa conduca prin represiune si folosind serviciile lor secrete ca o arma in plus pentru a-si conduce supusii.

Ceka, OGPU, GPU, NKVD si KGB au fost servicii de securitate create cu unicul scop de a-i controla pe cetateni. KGB sau Comitetul Pentru Securitatea Statului, este, fara nicio indoiala, nu numai un fenomen social al lumii spionajului dar si al istoriei contemporane. Atunci cand KGB a fost desfiintat cand purta numele de ,,Centrul" de catre presedintele Boris Eltin, dupa 37 de ani de dominare (din martie 1954 pana in octombrie 1991) nume cu care era cunoscut spionajul sovietic, disparea unul dintre cele mai bune aparate de control al societatii insasi. Timp de multi ani, KGB a controlat artele, stiintele, literatura, educatia, presa, religia si, de ce sa nu o spunem, fortele armate, politica si chiar Partidul Comunist.

Nimic nu se misca intre granitele marii URSS fara stiinta KGB. ,,Conceptul stiintific al dictaturii nu inseamna mai mult sau mai putin decat o putere fara limite care sa se bazeze direct pe forta, care sa nu fie delimitata, care sa nu fie oprita de nicio lege sau de nicio regula absoluta.

Niciun alt lucru decat acesta" scria insusi Lenin in 1920. Dar, in mod sigur, aceasta va fi cea mai buna definitie a ceea ce va deveni KGB sau, mai bine zis, ce a fost lasat sa  devina, la treizecisipatru de ani dupa fraza lui Lenin.


In timpul anilor '60 si pana la finele Razboiului Rece, KGB a fost o forta primordiala prin care liderii Partidului; Comunist al Uniunii Sovietice isi mentineau dictatura asupra poporului sovietic, exportand respectiva dictatura in asa-numitele tari-satelit. Represiunile exercitate de catre Uniunea Sovietica in Germania in iunie 1953, in Ungaria in 1956 si in Cehoslovacia in 1968 au fost in parte proiectate si executate de catre puternicul KGB iar cativa din protagonistii lui ridicati la rangul maxim al elitei sovietice, cum este cazul lui Iuri Andropov, presedinte al KGB (mai 1967-mai 1982), care a devenit ulterior conducatorul suprem al URSS dupa moartea lui Leonid Brejnev.

Ivan Alexandrovici Serov, primul presedinte al KGB, a obtinut indoielnica onoare de a fi poreclit ,,Calaul din Ungaria" din cauza represiunii exercitate asupra liderilor. ,,Revoltei Ungare" din 1956.

Operatiunile realizate de catre KGB in timpul Razboiului Rece au demonstrat clar ca serviciul de spionaj era intr-adevar ,,spada si scutul" (simbolul KGB) partidului. O organizatie care deservea atat Statul sovietic cat si Partidul Comunist dar si pe liderii ambelor grupuri. ,,Spada este mijlocul prin care conducatorii sovietici isi impun vointa. Scutul este simbolul care ii protejeaza de dusmanii lor" a scris specialistul in serviciile de spionaj ale Uniunii Sovietice, John Barrow.

Caracteristicile care diferentiau KGB de alte servicii de spionaj, cum ar fi CIA, MI6 si chiar Mossad-ul israelian erau extraordinara dependenta de oligarhia partidului si de forta si protectia pe care acesta o conferea KGB insusi, motiv pentru care liderii politici ai fostei URSS i-au daruit KGB indeajuns de multe mijloace, puteri si responsabilitati pentru a crea un ,,Stat inauntrul altui Stat" deoarece asta a fost KGB in anii conducerii sovietice.

Dar istoria, acum cunoscuta, a KGB, in multe ocazii a presupus un pericol inclusiv pentru aceiasi lideri care au ajutat la crearea unui monstru precum spionajul sovietic si care, in mai mult de o ocazie, s-a intors impotriva lor. De exemplu, in 1964, KGB a sabotat o importanta initiativa sovietica sub forma unei apropieri de Germania Occidentala, care a dus la caderea lui Nikita Hrusciov; sau in 1991, cand Vladimir Alexandrovici Kriuciov, presedintele de atunci al KGB (august 1988-august 1991), a decis sa sprijine grupul de conspiratori care intentionau sa realizeze o lovitura de stat impotriva presedintelui Mihail Gorbaciov pentru a opri reformele initiate de acesta, fapt ce a dus la disparitia Uniunii Sovietice si nasterea Federatiei Ruse.

In ciuda acestor lucruri, relatiile intre Kremlin si KGB au continuat sa fie foarte stranse si, in multe ocazii, s-a ajuns sa se spuna ca nu se stia foarte bine daca ,,KGB servea Kremlinul sau Kremlinul KGB". Atunci cand ambitiile puterii sovietice erau oprite in strainatate, KGB marea operatiunile de spionaj in strainatate; atunci cand aparea o nemultumire profunda si disensiune in cadrul populatiei sau sectoarele acesteia impotriva regimului, KGB marea represiunile impotriva chiar acelor sectoare prin executii, torturi sau, in cele mai bune cazuri, exportari in Gulaguri.

KGB a organizat o retea imensa de informatori si denuntatori care se intindea pana la cele mai indepartate margini ale societatii sovietice. Agentii sai erau infiltrati din Statul Major al Fortelor Armate pana la cel mai umil sat din Siberia. Totul si toti erau controlati. Agentii KGB supravegheau persoanele, familiile, prietenii acestora cat si pe dusmani. Echipele de supraveghere electronica supravegheau si protejau comunicatiile conducatorilor tarii si ai partidului. KGB supraveghea, cu ajutorul Garzii Granitelor, suprafata granitelor terestre si maritime de aproape 70.000 de kilometri.

KGB supraveghea economia si ancheta infractiunile economice grave cum ar fi ,,planificarea incorecta" sau ,,dezorganizarea productiei", initiativa privata neautorizata, piata neagra sau specula cu moneda nationala sau straina. De exemplu, intre 1961 si 1964, aproape trei sute de persoane au fost executate de catre KGB deoarece au comis delicte economice.

Un alt exemplu de control al KGB si al partidului prin acesta sunt asa-numitele sondaje in cadrul populatiei. In fiecare luna, agentii si informatorii KGB erau trimisi intr-o zona a URSS pentru a-i intreba pe cetateni ce credeau despre diferite teme. Informatia era transmisa liderilor partidului care o foloseau, aproape intotdeauna, impotriva propriului popor.

,,Era paradoxal ca regimul sa faca un efort mare cu ajutorul KGB ca sa impiedice ca cineva sa vorbeasca si, in acelasi timp, sa faca un efort atat de mare sa trimita KGB ca sa afle despre ce vorbea lumea", explica Andrei Amalrik, un fost agent KGB internat intr-un Gulag siberian in 1970 din cauza ca a raspandit zvonuri impotriva Statului. Totusi, nimeni nu a definit mai bine munca KGB ca scriitorul Anatoli Kuznetsov care, dupa ce a fugit in Marea Britanie in 1969, a declarat: ,,Toata lumea stie ca numarul de persoane executate de catre KGB ajunge la multe milioane. Dar daca ne oprim sa calculam numarul de persoane terorizate si torturate de catre KGB, nu avem alta solutie decat sa includem intreaga populatia Uniunii Sovietice".

Aceasta carte incearca, intr-o maniera simpla, in cele aproape cincisute de intrebari, sa dea raspunsuri la multe dintre codurile secrete pana atunci, care au transformat KGB intr-unui din cele mai dure aparate represive ale fostei Uniuni Sovietice dar, de asemenea, intr-unui dintre cele mai bune si eficace servicii de spionaj din intreaga istorie contemporana.


va urma