Ei sunt aici (11)

Timothy Good

O EXAMINARE MEDICALĂ

In perioada când s-a petrecut incidentul descris în continuare, dr. Leopoldo Diaz Martinez, specialist pediatru şi anestezist, era directorul spitalului Del Ferrocarril del Pacifico din Guadalajara, Mexic.

In ziua de 28.octombrie 1976 dr. Diaz a observat un bărbat ciudat aşteptând în anticamera sa. Era scund, cam 5 picioare şi 2 inchi, având o piele extraordinar de albă, „aproape de culoarea laptelui". Străinul a solicitat o examinare medicală - tensiune arterială, inimă, plămâni şi aşa mai departe - deoarece, spunea el, „călătorea mult“ şi de aceea avea nevoie de controale regulate. Dr. Diaz i-a cerut
să se dezbrace.

Necunoscutul era normal din toate punctele de vedere, cu excepţia absenţei pilozităţii corpului (doar creştetul capului îi era înconjurat de un smoc de păr negru) şi a ochilor. Apropiindu-se de el, doctorul a observat că ochii acestuia aveau o culoare „aproape imposibil de descris, parcă violet şi că irisul era mai mare decât în mod normal.

Deoarece tensiunea arterială este corelată cu vârsta, dr. Diaz şi-a întrebat pacientul câţi ani avea. Răspunsul a fost optzeci şi patru. Doctorul s-a arătat ncîncrczător, întrucât bărbatul părea să aibă între patruzeci şi cincizeci, judecând după expresia matură a feţei acestuia, deşi nu se vedea pe ea nici un rid. Era, cum spunea dr. Diaz, „un bărbat chipeş... foarte bine clădit.“

Inima şi tensiunea arterială s-au dovedit a fi normale (120/80 mm), la fel şi plămânii şi celelalte organe vitale.

Deodată, bărbatul i-a explicat motivul vizitei sale, de a-i împărtăşi câteva informaţii importante:
„Vin de pe altă planetă, dar nu te speria", a început el. „Este necesar ca voi oamenii să înţelegeţi că mulţi semeni de-ai mei sunt amestecaţi printre voi, încercând să vă ajute, fiindcă voi vă aflaţi în pragul unor mari necazuri pc planeta voastră... Folosiţi greşit sursele de energie şi este necesar să învăţaţi să găsiţi alte surse. Noi încercăm să vă ajutăm pentru că poluaţi atmosfera: contaminaţi nu 
numai planeta, ci şi cosmosul şi vă aflaţi la un pas de distrugere...

Dr. Diaz a întrebat de ce i se ofereau lui aceste informaţii şi nu oficialităţilor sau oamenilor de ştiinţă şi i s-a spus: „I-am abordat şi pe guvernanţi şi pe oamenii de ştiinţă, dar mulţi sunt foarte aroganţi. Nu vor să audă, nu vor să schimbe. Noi încercăm să ajutăm, dar numai în măsura în care vreţi să primiţi acest ajutor. Nu vă putem sili să acceptaţi..."

A urmat apoi un lung discurs despre cosmologie, teologic şi fizică. Comentariile străinului despre criza de energie erau deosebit de oportune.

„Este neccsar să găsiţi o altă sursă de energie", spunea el, „şi e foarte simplu". Pentru că ceea ce voi numiţi electricitate este o energie inepuizabilă... la discrcţie. E posibil să obţineţi o energic colosală dacă veţi şti cum să disociaţi electronii, veţi avea astfel toată energia care vă trebuie fară contaminare sau poluare. Această energie o folosim şi noi pentru călătoriile în cosmos..."

Extraterestrul a mai spus că semenii lui descoperiseră mai multe particole subatomice decât noi, de aici şi capacitatea lor de a aborda noi surse de energic.

Inainte ca bărbatul să părăscască încăperea, dr. Diaz a încercat să afle de unde venea, dar în afară de afirmaţia că sistemul nostru solar are douăsprezece planete, extraterestrul a dat doar un răspuns criptic: „Singurul lucru pe care vi-1 pot spune este că vin de dincolo de soare...

La încheierea acestei conversaţii, purtate în spaniolă, străinul a părăsit cabinetul. Dr. Diaz a încercat să-l urmărească, dar când a ajuns la colţul clădirii, bărbatul se evaporase.

La început, dr. Diaz a povestit doar câtorva prieteni apropiaţi întâmplarea. Ulterior a luat legătura cu UFO Educaţional Center din California, unde a cunoscut şi alte persoane care pretindeau că întâlniseră extraterestri. Realizând că nu era singur, s-a simţit suficient de sigur pentru a face publică povestea - şi chiar pentru a merge special la New York, unde a relatat întâmplarea în amănunt în faţa unei delegaţii a Naţiunilor Unite.

Unii vor respinge în mod arbitrar această povestire senzaţională, fără a-i acorda câtuşi de puţin atenţie. Alţii vor face remarci răutăcioase la adresa sănătăţii mintale a doctorului sau a onestităţii sale, acuzându-1 de a fi fabricat el însuşi povestea pentru publicitate. Este însă greu de crezut că un doctor foarte respectat, care practică medicină de peste douăzeci şi cinci ani, şi-ar risca reputaţia profesională relatând o astfel de poveste, dacă nu ar fî fost adevărată.

Am vorbit la telefon cu dr. Diaz în 1980 şi mi s-a părut complet de încredere. Mi-a dat numele câtorva din delegaţii ONU cu care vorbise la New York. Intâlnirea cu ei avusese loc în biroul lui Robert Muller, subsecretar pentru dezvoltare economică şi socială, drept care i-am dat acestuia un telefon la Naţiunile Unite.

Dl. Muller mi-a confirmat întâlnirea cu dr. Diaz, dar când l-am întrebat ce măsuri au propus Naţiunile Unite în această privinţă, mi-a răspuns: „Nimic - absolut nimic. Am luat legătura cu câteva persoane care ar fi putut face ceva şi n-am primit nici măcar un răspuns.“

O LEGĂTURĂ GERMANĂ

„Suntem confruntaţi cu forţe mult mai puternice decât am presupus noi până acum, a căror bază de operaţii ne este în prezent necunoscută", se spune că ar fi afirmat dr. Wernher von Braun în 1959, referindu-se la devierea de pe orbită a unui satelit american. „Deocamdată nu pot spune mai mult. Suntem pe cale să intrăm într-un contact mai strâns cu aceste forţe şi e posibil ca peste şase sau nouă luni să discutăm cu mai multă precizie despre acest subiect."

Nu vom putea şti niciodată dacă von Braun se referea la extraterestri, dar ţinând cont de informaţiile pc care le-am strâns de-a lungul anilor din surse demne de încredere, indicând faptul că s-a stabilit deja un contact cu oamenii de ştiinţă, această posibilitate nu este exclusă.

Un coleg de-al meu, de exemplu, a aflat de la un prieten savant, prin 1970, că directorul unui centru comun germano-american de cercetare a spaţiului (centru aflat în Germania de Vest) este, se pare, de origine extraterestră. Această informaţie era deţinută doar de un număr restrâns de oameni de ştiinţă de la bază, iar datele furnizate de director s-ar fi dovedit a fi extrem de valoroase pentru munca lor de cercetare. Să fie oare doar o altă poveste nemaipomenită, lipsită de dovezi? Probabil. Trebuie să mai adaug însă că prietenul meu a avut ocazia să-l întâlnească pe acest director la Londra, în 1980 (de faţă fiind şi prietenul său savantul şi că a fost satisfăcut de „scrisorile de acreditare" ale directorului).

Se pare că până şi dr. Hermann Oberth, marele pionier german al spaţiului, a susţinut ipoteza unei legături extraterestre. „Nu ne putem asuma în întregime meritul progresului spectaculos în anumite domenii; am fost ajutaţi", se spune că ar fi afirmat el. Când a fost întrebat de către cine, el a răspuns „De oamenii din alte lumi“. Spre marele meu regret, am uitat să-l întreb pe Oberth despre acest lucru când l-am întâlnit, în 1972, dar ţin minte că n-a respins posibilitatea ca extraterestrii să-şi fi stabilit baze pe Pământ.

LEGĂTURI PERICULOASE

Legătura extraterestră este însă infinit mai complexă decât scenariul sugerat aici. După ce am petrecut peste treizeci de ani discutând cu nenumăraţi martori din întreaga lume, mi se pare evident că ne confruntăm cu o diversitate de ocupanţi ai OZN-urilor şi nu văd nici un motiv serios de a respinge un anumit tip de relatare doar pentru că nu se potriveşte cu ideile noastre preconcepute despre înfăţişarea şi comportamentul extraterestrilor. Şi nici cei contactaţi nu pot minţi cu toţii. Extraterestrii înşişi nu sunt împotriva răspândirii de informaţii false, după cum am prezentat în altă parte.

Multe incidente OZN sunt atât de enigmatice, încât vor depăşi puterea noastră de înţelegere probabil şi în secolele ce vor urma. Iar multe rapoarte sugerează că nu toţi vizitatorii acţionează spre binele nostru.

Ziaristul american Bob Pratt a investigat câteva cazuri tulburătoare, inclusiv răpiri de persoane, care au avut loc în regiuni îndepărtate din nord-estul Braziliei în anii ’70 şi ’80. Tipic este faptul că martorii implicaţi în aceste cazuri au afirmat că au fost loviţi cu ajutorul unor raze de lumină provenind din OZN-uri, producându-le uneori serioase vătămări.

Luis Fernandes Barros, fermier şi om de afaceri din Quixada, statul Ceara, a fost lovit în ziua de 23 aprilie 1976 de o rază luminoasă dintr-un obiect ce plutea în aer. Iniţial, Barros a avut ameţeli, diaree, dureri de cap şi stări de vomă, iar doctorii care l-au examinat au constatat că prezenta leziuni pe creier. Vorbirea începu să i se deterioreze, şi trei luni mai târziu părul îi albi complet. După şase luni îşi pierdu în întregime facultăţile mentale, regresând la nivelul unui copil de un an.

Dr. Jacques Vallee, distins cercetător şi astrofizician, a discutat şi el cu câţiva martori din nord-estul Braziliei şi a ajuns la concluzia că majoritatea sunt de încredere, deşi el personal, respingea ipoteza unei origini extraterestre a OZN-urilor.

Tot în Brazilia, bineînţeles, se pare că a fost sedus de două ori Antonio Villas-Boas de o femeie extraterestră, la bordul unei nave spaţiale, în octombrie 1957. Femeia avea circa 4,5 picioare înălţime (1,35 m).

Humanoizii, echipaţi în costume spaţiale, care l-au răpit pc Villas-Boas şi-au luat precauţia foarte înţeleaptă de a preleva o probă de sânge de la acesta înainte de a-1 înfăţişă unei femele goale, care a fost descrisă drept „frumoasă, deşi altfel decât femeile pe care le-am cunoscut". Avea părul deschis la culoare, aproape alb, coborând până la jumătatea gâtului. Ochii îi erau „mari şi albaştri, mai curând alungiţi decât rotunzi, fiind uşor oblici. Avea pomeţii obrajilor înalţi, fapt ce făcea ca faţa să pară lată, dar se îngusta rapid către o barbă ascuţită. Buzele erau subţiri, abia vizibile. Urechile, deşi mici, nu se deosebeau de ale noastre. Corpul ei era mai frumos decât al oricărei femei văzute de Antonio până atunci, „cu sâni înalţi şi depărtaţi unul de altul, talie fină şi abdomen neted, şolduri late şi coapse groase." Un fapt interesant, părul de la axile şi cel pubian păreau să fi fost de culoare roşie.

„Evident n-aş schimba cu ea femeile noastre" spuse Antonio. „Imi plac femeile cu care poţi vorbi, poţi purta o conversaţie, te poţi face înţeles, ceea ce aici nu era cazul. Mai mult, mârâielile pe care le-am auzit ieşind din gura femeii în anumite momente aproape că au stricat totul, dându-mi impresia neplăcută că eram cu un animal.“

După consumarea întâlnirii, femeia a arătat către abdomenul ei şi apoi către cer, iar Antonio a fost condus afară din navă de alţi extraterestri. Ulterior, a început să sufere de ceea ce poate fi descris ca un soi de „blenoragie" cosmică: dureri puternice de cap, arsuri în ochi şi lăcrimări, somnolenţă excesivă, urmate de apariţia mai multor, leziuni pe corp.

Dr. Olavo Fontes, care l-a examinat şi l-a interogat pe Villas-Boas mai târziu, a ajuns la concluzia că acesta spunea adevărul. Simptomele descrise, spunea el, sugerează „otrăvire prin radiaţii sau expunere la radiaţii, dar din păcate a venit prea târziu la mine pentru a-i face analizele de sânge care ar fi confirmat această posibilitate, în afara oricărui dubiu."

Spre deosebire de alte persoane răpite, Villas-Boas şi-a amintit experienţa prin care a trecut, deplin conştient. Alţii, ale căror experienţe sunt aduse la lumină în mod normal prin regresie hipnotică, sunt convinşi că din corpul lor au fost prelevate probe de sânge, spermă sau ovule.

Impreună cu dr. Richard Haines, am discutat, în cursul vizitei mele în Brazilia în 1988, cu Elias Seixas un martor care afirmă că a fost răpit împreună cu alţi doi bărbaţi (din care unul îi era văr) în ziua de 25 septembrie 1980, în statul Goiâs, din nord-vestul Braziliei. Deşi capabil să-şi amintească în stare de conştienţă faza iniţială şi cea finală ale răpirii (martorii au făcut rost şi de un film al navei spaţiale,
dar imaginile sunt proaste), cele mai tulburătoare amintiri au apărut doar sub regresie hipnotică. Merită să amintim aici câteva elemente cheie care au apărut în această lungă şi complexă povestire.

Seixas ne-a relatat că fiinţele pe care le-a întâlnit măsurau aproape 2 m înălţime, având ochi uşor asiatici, de culoare violetă; albul ochilor avea o nuanţă mai gri decât în mod normal. Nu aveau gene şi nici alte urme de păr pe faţă. Pe cap purtau căşti strâmte.

Sadicii călători spaţiali nu s-au mulţumit numai să-i smulgă două şuviţe de păr, producându-i o durere insuportabilă, ci i-au înfipt şi ace în vârfurile degetelor şi între degete, ace de care erau legate nişte fire subţiri. Pretindeau că, pe lângă interesul genetic, aveau nevoie de Seixas şi pentru instruirea oamenilor în legătură cu vizita lor. I-au spus că îi vor planta în cutia craniană ceva ce-i va ajuta mai târziu să-l localizeze şi să comunice cu el. Seixas a fost întins gol pe o masă şi extraterestrii au început să-l excite, producându-i imagini eroticc în minte, după care au introdus un tub pe penisul acestuia, extrăgându-i lichidul seminal. Experienţa a fost atât de tulburătoare încât, după spusele lui Scixas, nu a mai fost în stare să aibă relaţii sexuale câteva luni după aceea. Atât el, cât şi soţia sa, într-o mai mică măsură, auzeau zgomote ciudate în cap câteodată. In pofida caracterului scandalos al acestei întâmplări - care asigură bineînţeles garanţii că nu este credibilă - dr. Haines si cu mine am fost convinşi de sănătatea mintală si inteligenţa lui Elias Seixas.

RELAŢII ALTERNATIVE

Unele dintre cele mai bizare întâlniri, cum este cea relatată de Whitley Strieber sau de alţii, i-au determinat pe cercetători să creadă că străinii sunt mai curând extradimensionali decât extraterestri. Asemenea argumente se bazează pe presupunerea, falsă după părerea mea, că cele două ipoteze se exclud reciproc.

Gordon Creighton, unul dintre cei mai erudiţi în acest domeniu, sugerează că străinii sunt fiinţe intradimensionale indigene de pe Pământ şi este posibil ca aceştia să fi coexistat cu noi de mii de ani. Din multe puncte de vedere este o ipoteză atractivă, care ar putea explica inconsecvenţele inerente ale fenomenului. De exemplu, multe din răpirile reclamate par să se fi petrecut într-un nivel aparte sau într-o altă dimensiune a realităţii, lăsând impresia unui non-sens datorită examinărilor fizice, extragerii de spermă sau ovule efectuate, care ţin mai mult de domeniul vrăjitoriei (mai ales întâlnirile cu spirite bune şi duhuri rele).

Deşi sunt de acord că se pot face astfel de paralele în anumite cazuri, această teorie nu poate fi aplicată în totalitatea cazurilor. In primul rând pentru că este imposibil să împaci ipoteza cu relatările despre recuperarea unor vehicule sau a unor corpuri, precum şi cu cele referitoare la interacţiunea fizică permanentă. In al doilea rând, deşi multe întâlniri ne par „supranaturale", nu trebuie să subestimăm potenţialul mental şi tehnologic al speciilor extraterestre avansate, care, după părerea mea, pot fi în stare să manipuleze spaţiul şi timpul astfel încât să poată funcţiona în alte dimensiuni.

De necrezut? Bineînţeles! La fel au fost şi zborul omenesc, televiziunea, bomba atomică, călătoriile în spaţiu, tehnologia microcip şi multe alte realizări pământene care nouă-ni se par normale astăzi. In acelaşi sens posibiliităţile extraterestrilor pot părea incredibile sau ţinând de magic. Există însă dovezi că unii dintre savanţii noştri au aruncat deja o privire către tehnologia străinilor, în parte, cel puţin, datorită recuperării unor nave extraterestre.


va urma