Interviu realizat de Andreea Pora
Andreea Pora:
Discuțiile cu Nicușor Dan se profilează a fi un eșec. De ce și care a fost scopul lor?
Ciprian Ciucu:
Mulți oameni ne-au zis că avem oferte asemănătoare, că suntem compatibili, că le-ar fi relativ greu să aleagă între mine și Nicușor Dan și ar fi mai bine să venim pe o platformă comună. Am fost receptiv la această idee. Mai mult, îmi doream să venim cu o mișcare politică nouă care să meargă dincolo de aceste alegeri locale, care sunt importante. Aici miza este să aducem cât mai mulți oameni integri și competenți în consiliile primăriilor Bucureștiului, astfel ca ei să fie și avertizori de integritate, pentru că au acces nemijlocit la informații și pot explica oamenilor mizele fiecărei decizii importante. M-am gândit că dacă există această mișcare antisistem e puțin cam ciudat să și-o aroge o singură persoană și mi s-a părut cumva natural să facem o platformă din care să nu facă parte doar USB sau doar M10, ci să fie o platformă mai largă civică, care să poată ataca inclusiv alegerile din noiembrie. Curentul antisistem de astăzi nu se datorează muncii unei singure persoane, indiferent cât de merituoasă este acea persoană. Dacă am fi reușit să facem acest lucru încă de acum, înainte de alegerile locale, o astfel de alianță s-ar fi cristalizat, s-ar fi compatibilizat, omogenizat, s-ar fi rodat și ar fi dat un semnal foarte puternic în țară și după momentul acestor alegeri.
Ciprian Ciucu
Andreea Pora:
Asta presupunea însă retragerea din cursă a unuia dintre dumneavoastră doi? În ce condiții?
Ciprian Ciucu:
M-am dus cu toată deschiderea la Nicușor Dan și i-am spus: OK, eu m-aș putea retrage. Dar i-am pus condiția aceasta: hai să facem ceva împreună credibil. Împreună am putea să intrăm în dezbateri puternici, cu mesajul de unitate a forțelor credibile.
Despre Nicuşor Dan
M-am dus cu toată deschiderea la Nicușor Dan și i-am spus: OK, eu m-aș putea retrage.
Dar i-am pus condiția aceasta: hai să facem ceva împreună credibil. (...)
În momentul în care eu mi-am anunțat candidatura, el a perceput-o mai degrabă ca pe o
amenințare, în loc să o vadă ca pe o oportunitate. (...)
Mai târziu, a venit și răspunsul direct, abrupt, care nu lasă loc de negocieri, de genul
„retrage-te necondiționat și susține-mă pe mine“.
Andreea Pora:
Această platformă comună presupunea din partea lui Nicușor Dan renunțarea la siglă, la identitatea care l-a consacrat, până la urmă?
Ciprian Ciucu:
Mai mult sau mai puțin, puteam să avem o identitate asemănătoare sau puteam construi ceva nou. Dar n-am ajuns cu discuțiile până acolo. M-am dus poate prea încrezător și prea deschis în aceste discuții, neluând în calcul ceea ce el deja avea: resurse financiare consistente și lucruri care erau deja puse în mișcare. Am reîntâlnit un cu totul alt om decât așa cum îl cunoscusem acum patru ani. El a fost în alegerile trecute un candidat cu un profil mai ONG-ist, un candidat nu neapărat mai pauper, dar al societății civile, acum deja se poziționează ca un candidat cu resurse, intransigent. N-am știut de fapt atunci câte resurse are, am aflat această informație ulterior și probabil că oferta mea l-a inoportunat.
În momentul în care eu mi-am anunțat candidatura, el a perceput-o mai degrabă ca pe o amenințare, în loc să o vadă ca pe o oportunitate. Până acum am stat de vorbă nu numai cu M10, ci cu mai multe forţe din zona civică sau partide noi, care vin cu oameni noi și competenți cărora nu le putem reproșa nimic. Dacă ar fi cântărit mai bine, ar fi văzut că există o oportunitate aici. Pentru că eu cred că nici USB nu are suficienți oameni ca să acopere bine sectoarele, cu cele 1.400 de secții de votare. Se știe că partidele mari au furat voturi când celelalte partide mici nu au avut observatori în secțiile de votare. În acest context, cred că nici el, niciuna dintre forțele noi - și aici pot să-i dau exemplu pe cei de la 200 pentru București sau cei de la Uniunea Creștin-Democrată din România sau platforme civice cum sunt cei din Inițiativa România - nu au aceste resurse. Împreună le-am fi putut avea, dar acest răspuns n-a venit și am tras concluzia că e dezinteresat. Mai târziu, a venit și răspunsul direct, abrupt, care nu lasă loc de negocieri, de genul „retrage-te necondiționat și susține-mă pe mine“.
Andreea Pora:
Dar erați dispus la așa ceva.
Ciprian Ciucu:
Atunci eram dispus, dar cu acele condiții, în care vom fi făcut acea mișcare pentru alegerile din toamnă, care bat la ușă. În iunie sunt alegerile locale, vine vara, lumea pleacă în concedii, deja în septembrie trebuie să fim superorganizați pentru a putea ataca bine alegerile din noiembrie. Până acum nu am văzut un astfel de interes și pentru toamnă la Nicușor Dan.
Mişcarea antisistem
Pentru București, nu știu dacă d-l Orban este mai competent și mai calificat decât d-na Firea și,
în acest context de astăzi, aș fi preferat să consolidez mai degrabă mișcarea antisistem reală,
reprezentată și de noi, și de d-l Dan, să atacăm efectiv primăriile și consiliile. (…)
Nu văd o diferență semnificativă între cei doi și cred că e mai bine să consolidăm această mișcare.
Dar n-o putem consolida decât dacă suntem împreună.
Andreea Pora:
In percepția publică există senzația că, de fapt, se dorește această unificare, pe de o parte, pentru a nu se diviza voturile pe dreapta, iar pe de alta, că e mai mult o mișcare anti-PSD decât antisistem.
Ciprian Ciucu:
Sistemul e o organizare transpartinică de parazitat bugete. Pentru o primă etapă, am mers la drum cu ideea de antisistem, dar dacă, mai încolo, am vedea că s-ar cristaliza votul anti-PSD, rămâne de discutat. Nu am acum un răspuns. Împreună am fi avut putere de negociere mult mai mare, să vorbim sincer, cu PNL, poate, de a aduce cât mai mulți oameni integri și competenți împreună în primării, la consilii. PSD ne-a adus de la d-l Voiculescu pe d-na Grapini. Tot PSD o aduce acum pe d-na Firea, tot din zona lui Voiculescu. Mi se pare o alegere total nefericită pentru acest oraș. Nu cred că d-na Firea are capacitatea și competența de a dezvolta Bucureștiul. Doar de a-i parazita bugetul, aici n-am nicio îndoială.
Andreea Pora:
Dar Orban are mai multă capacitate și competență?
Ciprian Ciucu:
Din păcate, PNL nu a reușit să vină cu un candidat mai proaspăt. Mai mult, a venit cu un candidat care a fost ministru la Transporturi și care nu a reușit să-i dea Bucureștiului o șosea de centură modernă.
Andreea Pora:
Sunteți deschiși la discuții cu PNL, eventual ajungându-se până la susținerea lui Orban, în ideea de care vorbeam, că de fapt contează mai mult votul anti-PSD decât antisistem?
Ciprian Ciucu:
Pentru București, nu știu dacă d-l Orban este mai competent și mai calificat decât d-na Firea și, în acest context de astăzi, aș fi preferat să consolidez mai degrabă mișcarea antisistem reală, reprezentată și de noi, și de d-l Dan, să atacăm efectiv primăriile și consiliile. Adică nu trebuie să renunțăm la un scop sănătos pe termen lung, de reîmprospătare a administrației din România, pentru un scop imediat, din moment ce PNL nu a reușit să vină cu un candidat mai proaspăt, mai bun.
Nu văd o diferență semnificativă între cei doi și cred că e mai bine să consolidăm această mișcare. Dar n-o putem consolida decât dacă suntem împreună.
Implicarea în politică
[ONG-iştii] sunt reticenți: „noi nu facem politică“.
În România, politica a devenit ceva cu totul neonorabil și vrem ca lucrurile să se schimbe așa...
cu noi pe margine, iar politicienii să asculte de ceea ce le zicem noi.
Vrem să facem asta dintr-o poziție care nu presupune riscuri și mimăm independența.
Cum poți fi independent când unii te fură, iar alții ți-i arată pe aceia care fură?
Andreea Pora:
Ați contactat ONG-uri și le-ați propus să vină cu candidați?
Ciprian Ciucu:
ONG-urile sunt într-o zonă de confort din care nu vor să iasă, nu-și asumă sau foarte puțini își asumă participarea directă la viața politică pentru a provoca schimbarea reală. Facem conferințe, seminarii, îi tragem de urechi pe guvernanți. Dar când vine momentul, o dată la patru ani, nu ne asumăm mai mult, nu știu din ce motiv. Știu că misiunea organizațiilor nu este una politică, dar prea puține persoane formate în mediul ONG curat își asumă mai mult decât a taxa de pe margine erorile guvernaților. Dacă în trecut persoane active în mediul ONG nu și-ar fi asumat și funcții politice, astăzi n-am fi avut nici DNA, nici ANI și statul ar fi fost copleșit de alde Hrebenciuc, Fenechiu, Voiculescu și alți infractori de genul acesta care astăzi înfundă pușcăriile. Acum încă mai avem o șansă.
Eu m-am format în anii ’90 cu 22 și cu Dilema în mână, asta e zona din care eu mă revendic civic, de-asta m-am și făcut activist în ONG. Ei, dacă ar fi să fac o comparație, e pe clivajul comunism-anticomunism... pe atunci ONG-urile își asumau o implicare mult mai activă în zona politică, cereau mai mult, se poziționau față de candidații văzuți ca fiind integri și competenți mai mult decât o fac astăzi și personalități marcante ale vieții asociative își asumau mandate politice mai ușor. Astăzi n-o mai fac suficient și e păcat. Sunt reticenți: „noi nu facem politică“. În România, politica a devenit ceva cu totul neonorabil și vrem ca lucrurile să se schimbe așa... cu noi pe margine, iar politicienii să asculte de ceea ce le zicem noi. Vrem să facem asta dintr-o poziție care nu presupune riscuri și mimăm independența. Cum poți fi independent când unii te fură, iar alții ți-i arată pe aceia care fură?
Andreea Pora:
Sunt destule explicații pentru asta.
Ciprian Ciucu:
Din cauza politicienilor. Politica în sine, ca artă sau ca ocupație, nu are nimic neonorabil în ea. Practicile care s-au întâmplat în zona politică, oamenii corupți, șmecherii, combinagii și politrucii, aceștia au făcut această imagine. Și nu numai ONG-urile, dar și cetățenii simt această lehamite și sunt greu de abordat din această cauză. Dar trebuie să facă diferența, cum o fac și eu. Nu e nimic rușinos în a face politică, dacă o faci pe baze morale, clare, stabile și dacă o faci cu bune intenții și nu ai păpușari în spate care să te țină într-o lesă, să-ți pună o botniță. Deciziile pe care le iei le iei tu singur, cu conștiința ta, pe baza unor principii morale pe care ar trebui să le ai. Nu e nimic rău în a face politică. Ce e drept, politica a atras în România în special oameni care au eșuat în profesia lor și au încercat să parvină prin politică. Dar, dacă nu ne implicăm și doar ne resemnăm, nu mai avem nicio soluție. Ce încerc acum să fac este să dau un răspuns, să vin pe o zonă de acțiune colectivă, împreună cu alții să schimbăm lucrurile. Pentru că până acum fiecare am căutat soluții individuale să ne facem viața mai bună. Unii s-au retras în afara Bucureștiului, alții își fac vacanțe pe nu știu unde, își îmbunătățesc singuri traiul, se izolează într-o mașină scumpă, în loc să caute soluții în acțiunea colectivă, civică.
Andreea Pora:
Să tragem o concluzie pe această parte a discuției: veți candida în cazul unui refuz din partea lui Nicușor Dan?
Ciprian Ciucu:
Da, voi candida, pentru că sunt convins că putem trece de pragul electoral și, împreună cu formațiunile cu care discut, voi încerca să aducem cât mai mulți oameni competenți și integri în primărie. E prima miză. A doua miză este să contribui la dezbatere: nu vreau să par lipsit de modestie, dacă spun că programul meu este mult deasupra ofertelor politice lansate până acum. Vin cu o viziune nouă despre cum trebuie să fie organizat Bucureștiul și ce trebuie să se întâmple în București. Dacă mai continuăm cu acest model administrativ, lucrurile nu se vor îmbunătăți.
Andreea Pora:
Care e modelul administrativ pe care îl propuneți?
Ciprian Ciucu:
În primul rând, diagnosticul îl am: șapte primării într-un singur oraș, cu șase sectoare care sunt lipite unele de altele și care nu colaborează între ele nu pot duce la eficiență în administrație și eficiență economică. Dau doar exemplul cu achizițiile: achizițiile acum se fac în mod diferit la șapte primării, nu pot fi urmărite public. În lipsa transparenței, apare corupția. Important e să avem un model politic și administrativ care să ducă la unitate de acțiune, la bună coordonare și să ajungă aproape de cetățean.
Andreea Pora:
Care trebuie să fie principalele calități ale unui primar?
Ciprian Ciucu:
Realismul, onestitatea și dedicația. Trebuie să înțeleagă orașul și să aibă o viziune de dezvoltare pentru oraș. Trebuie să poată gestiona complexitatea, pentru că Bucureștiul este un oraș extrem de complex, și ca administrație, și ca funcții urbane. Și să-și asume acest lucru. Eu nu vreau să pară prea idealist. Dar ce recompensă mai mare îți poți dori în viață, profesional vorbind, decât să pui un oraș pe niște baze solide și să le îmbunătățești viața oamenilor? Cred că e cea mai frumoasă și onorabilă responsabilitate pe care să ți-o poți asuma. Un salariu de primar nici nu mai contează, te dedici efectiv orașului, să-l pui pe niște baze solide. Că acum nu sunt solide, clădirile stau să ne cadă în cap, rețeaua edilitară este șubredă, pleznesc țevile RADET, orașul se dezintegrează sub interesele sistemului transpartinic de parazitat bugete. E o misiune frumoasă și importantă.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu