vineri, 20 mai 2016

VLAD ALEXANDRESCU: Cuminţenia Pământului e un test: dacă nu se strâng banii, statul renunță (I)


Interviu realizat de Andreea Pora



Andreea Pora:
Care vi s-au părut problemele cele mai grave când ați venit la Ministerul Culturii?

Vlad Alexandrescu:
Am găsit o situație pauperă a ministerului, cu foarte puțini angajați, prost plătiți, puțin motivați, în multe situații depășiți de evoluția lucrurilor, mai ales pe partea de distrugere a patrimoniului - există șase funcționari foarte prost plătiți în Ministerul Culturii care trebuie să gestioneze tot patrimoniul din România! E o mare diferență de salarizare, care poate să meargă de la unu la cinci, între Ministerul Culturii și majoritatea ministerelor din Guvernul României. Ea a creat o stare de nemulțumire în rândul funcționarilor din minister - pleacă foarte mulți, sunt posturi scoase la concurs și fie nu vine nimeni, fie vine cineva cu greu și după trei-patru luni pleacă pentru că-și găsește altceva.



Vlad Alexandrescu


O altă problemă era lipsa de comunicare între minister și ministru. Personalul nu era obișnuit să-și exprime problemele, să găsească sprijin în ministru. Am încercat să instaurez o stare de normalitate în această privință și am introdus niște întâlniri săptămânale între ministru și personalul ministerului.

În deconcentratele ministerului - direcțiile județene de cultură -, iarăși situația este foarte gravă. De regulă, există un director, un șofer și o contabilă, rareori mai sunt unul-doi angajați, iarăși, prost plătiți. Ei sunt cei care trebuie să asigure funcționarea comisiilor zonale de monumente istorice, ei sunt cei care ar trebui să indice direcții de acțiune pentru administrațiile locale, pentru municipalități, ei sunt cei care ar trebui să găsească banii pentru expoziții ș.a.m.d. în teritoriu.

Dincolo de problemele de personal și salarizare, există și o preocupare importantă cu privire la modul în care ministerul e în măsură să gestioneze politica culturii vii, adică a teatrelor, a muzeelor, a filarmonicilor, a cinematografelor din țară.


Managementul instituţiilor
Există acum în lege prevederea că numai cel care are o licență în domeniul de activitate al instituției poate să candideze la directoratul acelei instituții. 
Cred că, în momentul de față, baza aceasta restrânsă nu mai e justificată (...). 
Cineva care are un masterat sau un doctorat în domeniul de activitate al instituției, după părerea mea, este cel puţin la fel de îndrituit să candideze precum cineva care are primii trei ani de facultate.


Andreea Pora:
Legat de acest lucru, primul scandal l-ați avut cu manageri de teatre, de muzee, când d-l Caramitru v-a reproșat că nu poate fi pus la teatru un manager care are o proastă înțelegere a fenomenului cultural. Cum s-a rezolvat scandalul?

Vlad Alexandrescu:
Managementul instituțiilor publice de cultură funcționează în baza unei ordonanțe care a fost refăcută de câteva ori, Ordonanța 189, și care prevede condițiile de înscriere la concurs ale candidaților la funcțiile de directori de teatre, de muzee, de filarmonici, la Biblioteca Națională. Am avut discuții în care am susținut că această eligibilitate trebuie să fie mai vastă, să permită un bazin mai mare de candidați. Există acum în lege prevederea că numai cel care are o licență în domeniul de activitate al instituției poate să candideze la directoratul acelei instituții. Cred că, în momentul de față, baza aceasta restrânsă nu mai e justificată, pentru că licența nu înseamnă decât primii trei ani de facultate, după aceea vine masteratul de doi ani, apoi eventual un doctorat. Cineva care are un masterat sau un doctorat în domeniul de activitate al instituției, după părerea mea, este cel puţin la fel de îndrituit să candideze precum cineva care are primii trei ani de facultate. Sunt situații în care persoane care activează în teatru de ani și ani nu au o licență în acest domeniu; au, de pildă, licență în filologie, dar au un masterat sau un doctorat în teatru - există exemple chiar acum în agenda publică de astfel de persoane care ar dori să se prezinte la concurs și care nu o pot face din punct de vedere legal, chiar dacă studiile lor superioare arată că sunt calificați. D-l Caramitru a susținut deocamdată forma actuală, adică să nu se schimbe nimic. Trag nădejde ca în viitor să găsim o formulă de compromis între cele două poziții, pentru care ne-am angajat să facem un efort comun. Cred că d-l Caramitru și-ar dori - și aici cred că are dreptate - o reflecție mai vastă asupra ordonanței. Am convenit să facem un grup de lucru și să pregătim până în iulie o altă propunere de modificare a acestei ordonanțe.


Andreea Pora:
E un scandal tot în zona de directorat la Operă. De ce ați înlocuit un interimar cu un alt interimar?

Vlad Alexandrescu:
Acolo a fost numit în baza unui concurs fostul manager general, d-l Răzvan Dincă, implicat într-o acțiune penală care, în momentul de față, se judecă. El are un mandat de cinci ani, a fost suspendat acum un an și ceva de fostul ministru al Culturii pe perioada desfășurării procesului și a fost numit un manager interimar. Problema e că, atunci când am ajuns la minister, deja era un raport devastator al Curții de Conturi. Am trimis și Corpul de control al ministrului, care a venit cu două rapoarte amănunţite care arătau că sunt probleme foarte mari de gestiune, administrare și de personal la Opera Română. Era necesar să iau măsuri urgente. Nu puteam asuma o situație care e limpede că mergea prost, aşa că l-am numit ca interimar pe d-l Tiberiu Soare, un muzician talentat și integru. Au apărut alte probleme izvorâte din modul de funcționare a Operei: compania de balet condusă de Johan Kobborg beneficia de un statut special. Acest statut era însă mai mult o ficțiune, el nu se baza pe organigrama instituției: salariile se plăteau altfel, acest post de director artistic de fapt nu exista. Au apărut conflicte între personalități puternice, între artiști cu o valoare certă, cum sunt d-l Tiberiu Soare și d-l Johan Kobborg. D-l Kobborg a făcut lucruri foarte importante acolo, producțiile sale de balet sunt foarte apreciate de public. Pe de altă parte, e clar că instituția trebuie să treacă printr-o perioadă de reformă, de reașezare instituțională. Împreună cu d-l Tiberiu Soare am luat hotărârea ca acesta să se ocupe doar de Operă propriu-zis, de pe poziția de director adjunct, și i-am încredințat d-lui Vlad Conta, în care am de asemenea mare încredere, conducerea întregii instituții de pe poziția de director general interimar. În sfârșit, d-l Kobborg a acceptat să asume conducerea artistică a baletului. Prin această soluție, sper să fi obținut ca cei trei remarcabili profesioniști să-și poată pune toată priceperea în folosul Operei Naționale București și spre satisfacția publicului.


Andreea Pora:
Care mai e situația locativă a teatrelor din clădirile cu risc seismic?

Vlad Alexandrescu:
Ministerul a încercat și încearcă în continuare să găsească soluții. E vorba de teatre cu vizibilitate din Capitală - Nottara, Teatrul Foarte Mic. Pentru Nottara am reușit să găsesc înțelegere la ministrul Apărării Naționale, în sensul de a oferi pentru spectacole sala Teatrului Armatei, care funcționează în cadrul Cercului Militar. Teatrul Nottara își ține acolo unele spectacole - nu pe toate, pentru că e o problemă de scenă și de decoruri. Teatrul Foarte Mic a căpătat la Teatrul Național un spectacol pe săptămână, în anumite condiții financiare. Restul le ține la Teatrul Mic și e păcat, pentru că Teatrul Foarte Mic e altceva, e un teatru de proiect, un teatru deschis mai mult către experiment, către tineri.

Deocamdată, nu putem face altceva decât să ne dorim ca aceste clădiri să fie consolidate, și aici mă refer și la cinematografele care sunt în discuție - Patria, Studio. Sunt imobile importante, monumente istorice moderniste din București, unele dintre ele ridicate de cei mai mari arhitecți ai țării, cum ar fi Horia Creangă și Marcel Iancu. Ele trebuie consolidate printr-un efort special, trebuie tratate ca monument istoric. Iar aici ceea ce ne împiedică deocamdată să facem tot ce putem este Ordonanța 20/1994, care prevede acordul tuturor proprietarilor pentru demararea unor lucrări de consolidare. Sunt parterele unor blocuri înalte de 8-9 etaje care stau neconsolidate pentru că există cineva la etajul 7 care vrea să moară liniștit înăuntru și nu-l interesează soarta celorlalți. Avem consultări cu Ministerul Dezvoltării Regionale, în sensul de a amenda această ordonanță pentru cauză de celeritate.


Clădiri-monument cu risc seismic
„Ordonanța 20/1994... prevede acordul tuturor proprietarilor 
pentru demararea unor lucrări de consolidare. 
Sunt parterele unor blocuri înalte de 8-9 etaje care stau neconsolidate pentru că există cineva la etajul 7 care vrea să moară liniștit înăuntru și nu-l interesează soarta celorlalți. 
Avem consultări cu Ministerul Dezvoltării Regionale, în sensul de a amenda această ordonanță pentru cauză de celeritate.“


Andreea Pora:
De curând v-ați dus pe șantierul de la Casa Nanu-Muscel din Piața Romană și ați cerut oprirea lucrărilor, care se desfășurau ilegal. Această Casă Nanu-Muscel este singura în situația asta sau mai sunt vizate și altele?

Vlad Alexandrescu:
La Casa Nanu-Muscel urmează ca Academia de Studii Economice să ceară acel aviz pe care nu l-a cerut până acum, și anume un aviz al Comisiei Monumentelor Istorice pentru a putea să continue lucrările. Ministrul nu se va putea duce de fiecare dată când se efectuează lucrări pe lângă o casă monument istoric, nu toate sunt în București, nu toate sunt în Piața Romană. Dar am vrut să arăt că există o conștiință în guvern cu privire la paza monumentelor istorice, că există pârghiile cu care acest lucru poate fi făcut. Eu am adus acolo Inspectoratul de Stat în Construcții, care a oprit lucrările pe baza analizei dosarului, arătând că există nereguli. Mai departe, evident, ne dorim să existe aceste avize, să existe o autorizare de la Comisie, un proiect care să respecte toate standardele, să putem intra într-un orizont de predictibilitate și de transparență a grijii pentru patrimoniu. Este de mirare că sunt unele clădiri în București care nu au fost niciodată clasate și că există unele clădiri din București care au fost clasate și ulterior declasate. Unele sunt dărâmate. Pe str. Matei Voievod, acum vreo două săptămâni a fost dărâmată o casă negustorească reprezentativă pentru București, în cartierul Mătăsarilor, pentru că nu-i trecuse nimănui prin cap să o claseze. În acest sens, am vrea să facem o platformă online la Ministerul Culturii în care oamenii să poată să pună fotografii și date, adresa, eventual și documente, dacă le dețin, astfel încât să atragă atenția că există case care nu au fost clasate sau care sunt amenințate de distrugere.


Andreea Pora:
Liberalul Radu F. Alexandru a cerut demiterea dvs., acuzându-vă că aţi fi propus în nume personal o administrare comună a Vaticanului și a statului român asupra Bibliotecii Batthyaneum de la Alba Iulia. Ce ne puteţi spune despre acest caz?

Vlad Alexandrescu:
Domnul Radu F. Alexandru a fost cu siguranță dezinformat în ceea ce privește efortul meu de a salva clădirea Bibliotecii Batthyaneum. Sunt convins că aceste nedumeriri pot fi rezolvate printr-o corectă informare.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, episcopul Batthyány a lăsat prin testament biblioteca sa „provinciei Transilvania și Bisericii Catolice“. Ea a fost administrată de Biserică până în 1918, momentul realizării Marii Uniri a Transilvaniei cu Vechiul Regat. În urma unui concordat cu Biserica Catolică, în anii ’20 statul român a cedat Batthyaneum, cu tot cu clădire și cu colecție, Bisericii Catolice din Alba Iulia, cu toate că episcopul o lăsase și provinciei, și Bisericii. În 1950 s-a naționalizat tot, biblioteca a preluat-o un tipograf care a devenit director, după aceea a devenit o filială a Bibliotecii Centrale de Stat. După revoluție, în 1998, s-a dat o ordonanță de urgență, care dispunea restituirea Bibliotecii Batthyaneum, cu tot cu colecție, comunității maghiare. Această retrocedare ar fi fost greșită, pentru că ea nu aparținuse niciodată comunității maghiare. Ordonanța nu s-a aplicat niciodată, ar fi trebuit să aibă o hotărâre de guvern care n-a mai venit. Acum, Biserica Catolică e de opt ani în proces cu statul român pentru această bibliotecă. Ei au mers până la CEDO și există o decizie care cere statului român să-și precizeze punctul de vedere cu privire la bibliotecă. Acum, eu sunt primul ministru al Culturii care am intervenit în proces în favoarea statului român. Zilele trecute s-a judecat a treia înfățișare la Curtea de Apel Alba Iulia în care, pentru prima dată, Ministerul Culturii a cerut să devină parte procesuală activă în proces. Eu apăr proprietatea statului român, până la capăt.




 Vlad Alexandrescu şi Cardinalul Gianfranco Ravasi, președintele Consiliului Pontifical al Culturii (Vatican, februarie 2016)


Vlad Alexandrescu:
Între timp, clădirea se află însă într-o stare deplorabilă, iar noi nu putem s-o restaurăm, pentru că e în litigiu. Este o clădire construită în 1719, monument istoric clasat în categoria A. De aceea, i-am propus arhiepiscopului Jakubinyi să găsim o soluție de coproprietate pe clădire, iar după aceea să ne retragem litigiile, ceea ce ne-ar permite să accesăm imediat fonduri europene pentru restaurare, în programul POR, axa 5.1., care ar elibera până la 5 milioane de euro pentru acest obiectiv. Singura propunere pe care am făcut-o e să găsim o soluție pentru statutul clădirii. Arhiepiscopul a spus că propunerea trebuie studiată de Consistoriul catolic, că el nu poate lua decizii singur și că urmează să analizeze posibilitatea găsirii unei soluții amiabile.

Clădirea are şi un turn, destul de ruinat acum, unde era un observator astronomic. Mai există încă instrumentele de contemplare a cerului, din alamă, din bronz, din secolul XVIII. O parte sunt în continuare în turn și le plouă, le-au acoperit cu niște plastice. Sunt ani de zile de când nu s-au mai făcut reparații. Şi cărţile sunt amenințate. Sunt cu praf care poate să aibă bacterii, nu există condiții de reglare termică. Noi avem interesul ca această bibliotecă să fie valorificată - în momentul de față e practic închisă, mai pot intra câţiva cercetători cu aprobare de la București ca să răsfoiască acele documente de valoare. Trebuie să reintroducem în circuitul științific această bibliotecă, trebuie să facem colocvii internaționale acolo cu oameni de carte care să reintroducă Batthyaneum pe harta studiilor erudite.


va urma



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu