Interviu realizat de Andreea Pora
Scandalul de la Operă continuă
Deşi scandalul de la Operă părea să se fi stins odată cu numirea lui Vlad Conta în funcţia de director,
trecerea lui Tiberiu Soare în cea de director adjunct şi asumarea postului de director artistic de către Johan Kobborg,
acesta din urmă a anunţat pe Facebook, la închiderea ediţiei noastre, că demisionează „din orice poziţie ineptă“
la Operă din cauza divergenţelor avute cu Vlad Conta şi cu Tiberiu Soare.
Andreea Pora:
Și la Vatican ce discuţii aţi avut?
Vlad Alexandrescu:
Cred că s-a plecat de la informarea falsă că eu aș fi negociat acolo ceva legat de colecțiile Bibliotecii Batthyaneum. Ceea ce nu e adevărat.
Discuțiile au mers pe încheierea unui acord de cooperare între România și Vatican. Am semnat un acord-cadru, am lansat propunerea ca România să vină acolo cu o expoziție mare de artă, Comorile României, care în momentul de față se află în China. E o expoziţie pregătită de Muzeul Național de Istorie a României și de alte muzee din țară, cu opt tone de obiecte de patrimoniu. Ideea a fost primită cu mult interes din partea Vaticanului, ar fi o victorie extraordinară, pentru că ar fi o prezență culturală românească în mijlocul Romei cum n-a fost niciodată până acum.
Andreea Pora:
Radu F. Alexandru spunea că exista suspiciunea că ar putea fi scoase obiecte de patrimoniu în afara ţării, cu ocazia expoziției Comorile României.
Vlad Alexandrescu:
Expoziția Comorile României nu are nici o legătură cu Biblioteca Batthyaneum și în niciun caz nu poate fi vorba de exportul din țară al unui bun care se află în litigiu. De altfel, ca un obiect de patrimoniu să iasă din țară, e nevoie de un certificat de export, pe care nu-l dă decât Comisia Națională a Muzeelor.
Subscripţia publică
Ministerul Culturii a deschis pe 8 aprilie conturile subscripției naționale pentru achiziția Cumințeniei Pământului.
La invitația de a sprijini subscripția publică au răspuns pozitiv mai multe bănci, care au oferit o serie de facilități fiscale necesare strângerii contribuțiilor.
Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a inaugurat simbolic subscripția națională pentru Cumințenia Pământului, oferind prima donație.
Andreea Pora:
Care e miza acestui atac, până la urmă?
Vlad Alexandrescu:
Din punctul meu de vedere, este inexplicabil și îmi pare bine că PNL a dat un comunicat de presă în care a spus că poziția d-lui Radu F. Alexandru e personală și nu angajează în niciun fel răspunderea partidului. Citind această știre, am răsuflat ușurat pentru că PNL e un partid la care țin și pentru care am multă stimă.
Andreea Pora:
Care e situația cu subscripția publică pentru Cumințenia Pământului?
Vlad Alexandrescu:
La 6 aprilie, a apărut în Monitorul Oficial ordonanța de urgență care autorizează campania de subscripție publică, iar apoi am deschis conturile la Trezoreria Statului și la bănci comerciale care au acceptat să participe fără comisioane bancare la această operațiune. Această campanie trebuie să se încheie la 30 septembrie și după aceea mai avem o lună, până la 30 octombrie, în care să efectuăm operațiunile tehnice de virament și de contract cu proprietarii, astfel încât ei să-și primească suma și statul să intre în proprietatea statuii lui Brâncuși.
Andreea Pora:
Va fi și o campanie de informare a opiniei publice? Pentru că ați văzut anumite reacții care spun: „de ce s-o cumpere statul român, că ea e a noastră, a românilor, Brâncuși e al nostru“.
Vlad Alexandrescu:
Am lansat o ofertă pentru companiile de PR în care le cerem să contribuie pro bono la promovarea acestei iniţiative. Noi nu putem plăti bani niciunei companii pentru o operațiune de donație de asemenea anvergură. Cei care vor dori să ni se alăture o vor face benevol. Parte a caietului de obiective pentru campania de imagine trebuie să fie istoricul piesei: ea a fost achiziționată în 1910 de inginerul român Gheorghe Romașcu direct de la Brâncuși, a stat în proprietatea acestei familii până în 1957, când a fost luată fără acte de statul român, inițial pentru o expoziție la Muzeul Național de Artă și a rămas acolo. Ulterior, familia moștenitorilor a acționat statul în justiție și, în urma unui proces care a durat nouă ani, în care statul nu a putut să probeze nici că există un titlu de proprietate valabil și nici să aducă martori care să depună mărturie că ar fi existat o compensație financiară, s-a pronunțat o sentință definitivă a Înaltei Curți de Casație şi Justiție, care a restituit piesa proprietarilor. Guvernul României respectă principiul separației puterilor în stat, acceptă faptul că familia este proprietară pe deplin a acestei lucrări și a negociat cumpărarea ei, pentru că și familia își dorește să o vândă. Au fost câteva termene de negocieri laborioase, o comisie numită de guvern, pe care am condus-o și care a ajuns la acest preț - un compromis între prețul inițial cerut de proprietari, 20 milioane de euro, și o ofertă care li s-a făcut sub guvernul Ponta, care a fost de 5 milioane. Statul însă a venit cu această inovație: el va da aproape jumătate din sumă, 5 milioane, lăsându-i pe oamenii de bună intenție din această țară să contribuie, dacă vor dori. Dacă nu se va strânge suma, banii vor fi restituiți fiecărui donator. Toate băncile care acceptă să participe la operațiune s-au angajat ca donatorii să fie retrasabili, astfel încât noi să putem restitui sumele fiecărui donator, pentru că acești bani sunt dați doar pentru achiziția acestui bun cultural, și nu pentru vreun alt scop.
Biblioteca Batthyaneum
„Noi avem interesul ca această bibliotecă să fie valorificată - în momentul de față e practic închisă,
mai pot intra câţiva cercetători cu aprobare de la București ca să răsfoiască acele documente de valoare.
Trebuie să reintroducem în circuitul științific această bibliotecă,
trebuie să facem colocvii internaționale acolo cu oameni de carte
care să reintroducă Batthyaneum pe harta studiilor erudite.“
Andreea Pora:
Dacă nu strânge acești bani de la populație, statul român va renunța la achiziționarea sculpturii?
Vlad Alexandrescu:
Va renunța, pentru că acesta e și sensul ordonanței, să vedem dacă românii își doresc într-adevăr achiziția acestei lucrări. E o lucrare emblematică pentru sculptura europeană, e un semnal al avangardei, momentul în care Brâncuși s-a desprins de sculptura tradițională a lui Rodin, e un fel de manifest al precubismului lui Brâncuși, cu valențe arhaizante, deoarece Cumințenia prezintă o figură destul de arhaică, ieșită din pământul românesc, dar în același timp foarte aproape de stilul Art Déco în care Brâncuși avea să facă, de pildă, mai târziu, Poarta Sărutului. E o lucrare pe care Brâncuși nu a mai replicat-o niciodată și pentru că, bănuim, a considerat-o perfectă în felul ei, spre deosebire de un fel de prietenă a ei, făcută cam la aceeași dată, la 1905, Sărutul, pe care l-a replicat de încă cinci ori - există şase replici ale Sărutului lui Brâncuși, iar una dintre ele s-a vândut la o licitație Christie’s la New York cu suma de 9 milioane de dolari.
Din punctul meu de vedere, ca ministru al Culturii, e un test pentru a vedea dacă românii vor buget mai mare pentru artă, pentru cultură, pentru ca statul să își exercite dreptul de preempțiune în achiziția de lucrări de artă românească. În momentul de față, Ministerul Culturii nu are bani pentru așa ceva. Se vând pe piața liberă tablouri de patrimoniu, de Pallady, Pătrașcu, Tonitza, suntem întrebați dacă vrem să ne exercităm dreptul de preempțiune în virtutea legii și de fiecare dată spunem că nu avem banii necesari. Eu cred că un asemenea semnal venit din partea românilor ar putea să conducă în viitor și la alocări suplimentare în buget, tocmai pentru că s-ar demonstra că românii își doresc ca lucrările astea să rămână în circuitul public.
Andreea Pora:
In ipoteza în care ar fi o persoană care ar veni cu întreaga sumă, statul român ar accepta această variantă?
Vlad Alexandrescu:
Dacă cineva vrea să doneze toată suma, nu cred că există nicio restricție. Ne putem gândi că cineva, de pildă, vrea să depună un milion de euro, sunt oameni foarte bogați în România. Există și români din diaspora care ar dori să contribuie și am primit semnale în acest sens.
Andreea Pora:
Care e situația cu acea nouă sală de concerte pe care ați anunțat-o în Piața Victoriei?
Vlad Alexandrescu:
Sala de concerte e un proiect la care țin foarte mult, despre care toată lumea vorbește de ani buni și nimeni nu face nimic. Ea este cerută de publicul muzical din București, care vine la Festivalul George Enescu. L-am gândit ca un proiect mai vast, nu numai o sală de concerte, ci și un „art space“ în jurul ei, care ar conține și galerii de artă, ateliere, locuri în care publicul consumator de artă să-i întâlnească pe artiști. Sala de concerte ar putea fi în apropierea guvernului, ar prelua o parte din garajul acela frumos Art Nouveau, care ar trebui integrat ca atare fără să fie alterat. Asta presupune relocarea unor activităţi care se întâmplă în momentul de față în acele garaje, unul al guvernului și unul al Ministerului de Interne.
Acordul cu Vatican
„Am semnat un acord-cadru, am lansat propunerea ca România să vină acolo cu o expoziție mare de artă, Comorile României (...).
E o expoziţie pregătită de Muzeul Național de Istorie a României și de alte muzee din țară, cu opt tone de obiecte de patrimoniu. Ideea a fost primită cu mult interes din partea Vaticanului, ar fi o victorie extraordinară, pentru că ar fi o prezență culturală românească în mijlocul Romei cum n-a fost niciodată până acum.“
Andreea Pora:
Credeți că până la sfârșitul mandatului dvs. se poate demara construcţia?
Vlad Alexandrescu:
Avem în discuție un credit pentru finanțarea acestei săli de concerte printr-o o extindere a devizului cadru cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, care e principala bancă care a finanțat infrastructură culturală în România în ultimii ani, printre care restaurarea Palatului Culturii din Iași, a Teatrului Național din Bucureşti, care a revenit la forma actuală, și multe altele. Am pornit de la o estimare globală de 55 milioane de euro. Paralel, trebuie să întreprindem demersurile necesare pentru obținerea spațiului, pentru că, odată ce avem terenul, putem să facem un studiu istoric pentru garajul acela Art Nouveau, să vedem ce păstrăm din el. Apoi, pe baza studiului istoric, facem un studiu de fezabilitate și, în sfârșit, lansăm un concurs internațional de arhitectură, care să deseneze această sală de artă a Bucureștiului. Ar fi un proiect extraordinar, pentru că ar fi o sală făcută în condiții tehnice 2016, cu o acustică impecabilă.
Deci, până la finalul mandatului, sper să avem aceste studii şi să lansăm concursul.
Andreea Pora:
Au trecut cinci luni de la venirea Cabinetului Cioloș și faimoșii plagiatori au rămas tot cu doctoratele, iar Tobă e tot în guvern. Cum vedeți această tărăgănare pe o problemă care se putea rezolva în trei săptămâni?
Vlad Alexandrescu:
D-l ministru Curaj a venit cu o primă formulă care prevedea un pachet mai larg. Acest prim răspuns nu a întrunit consensul în guvern, pentru că toată lumea aștepta o soluție mai rapidă și mai clară. Pe cadrul pe care domnia sa l-a propus în a doua instanță a anunțat o procedură care va dura în total 60 de zile pentru recunoașterea unor plagiate și retragerea titlurilor persoanelor care au fost dovedite că au plagiat. Din cele 60 de zile cred că s-au scurs deja 30, deci urmează în perioada care vine să vedem retrageri de titluri. Există exemple notorii, dar, din păcate, noi nu vedem decât vârful icebergului și e vorba până la urmă de calitatea învățământului superior românesc, de noțiunea însăși de titlu de doctorat. E un titlu care în ultima vreme s-a decredibilizat, aproape că îți vine greu să mai spui că ai un doctorat, pentru că pe urmă te întreabă de unde l-ai plagiat.
Andreea Pora:
Se observă în ultima perioadă intensificarea unei campanii împotriva Cabinetului Cioloș. Care credeți că sunt motivele?
Vlad Alexandrescu:
Eu cred că suntem în campanie electorală deja, în primul rând pentru alegerile locale, dar se apropie și cele parlamentare. Guvernul Cioloș a venit pe un mandat de încredere din partea parlamentului într-o perioadă dificilă, a venit pe un protest al străzii, foarte important, pe care nu trebuie să-l uităm și care a pus în cauză funcționarea însăși a instituțiilor fundamentale ale țării. Omenii erau foarte nemulțumiți în noiembrie anul trecut, au fost manifestații de stradă importante și acest guvern a părut o soluție de eficiență.
Andreea Pora:
Dacă vi s-ar propune după alegerile parlamentare să continuați să fiți ministrul Culturii, ați accepta?
Vlad Alexandrescu:
Îmi place foarte mult ce fac și simt că am venit pe o imensă așteptare din partea instituțiilor de cultură, din partea oamenilor de cultură, din partea culturii vii, din partea celor care țin la patrimoniul acestei țări. Zilele mele de lucru încep la 8 dimineața şi se termină la 11 noaptea. E foarte greu să mă gândesc de acum ce voi face când nu voi mai fi acolo.
Andreea Pora:
Tot nu mi-ați răspuns la întrebare: dacă v-ar propune PNL sau alt partid, ați accepta?
Vlad Alexandrescu:
Aș reflecta la propunere.
Sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu