Aurora
Luchian
Se-nsură
boul, odată,
Cu
o tăuroaică, Doamne,
Zveltă
şi cea mai curtată,
Dintre
văcuţele-doamne!
Versată,
de primă clasă,
Ştia
cum să-i ameţească
Pe
boi, (Căci era frumoasă)
Şi
cu stil să-i "pârjolească".
Îns-o
veste a şocat,
Cel
mai mare bou din boi,
Anunţă
că s-a-nsurat
Cu
tăuroaica. Slugoi!
Asta
a făcut din el!
Gătit,
piaţă şi spălat,
Doar
că-l numea "porumbel",
Bou...un
bou manipulat!
Ea
nu era gospodină,
"Paraşută"
să robească?
Toată
ziua-i la piscină
Nudă.
Boii să plesnească!
Stau
cu ochii cât o roată,
Să-i
admire nurii săi,
Cum
şade boul la poartă,
Ca-n
zicală, ştiţi şi voi!
Boii
cei mai îndrăzneţi,
O
mai pipăie, vezi Doamne,
Vacile
lor de nutreţ,
Au
la număr multe toamne!
Hâde,
pielea atârnată,
Creaţă
pe la gât de-ţi vine
Să
le-ngropi de vii, îndată,
Ca
să iubeşti trupuri fine.
Tăuroaica
i-o văpaie,
Ţinea
toţi boii pe jar,
Şi
o tăvăleau prin paie,
Boul
ei, n-avea habar!...
Vacile
s-au înnegrit
De
atâta indignare!
Boul
ei nu-i ramolit,
Nu
simte ce coarne are?!
Le-a
stricat casele lor,
Liniştea
din bătătură,
I-ar
servi să bea doar clor,
Uşor,
câte-o-nghiţitură!
"A
dracului puşlama,
Să
simtă cum usturimea,
Muşcă
crâncen şi din ea,
Ea-i
deşteaptă, noi prostimea!..."
Dându-i
ocol într-o seară,
Văcuţele
îndrăcite,
Au
prins-o în ulicioară,
S-o
bată, să ia aminte!
Boul
ei, un bou milos,
Văzând
că este lovită,
S-o
apere, curajos,
Simţuri
ca la om, nu vită!
Înşelatele-nciudate,
Au
lăsat soaţa deoparte,
Lovindu-l
încrâncenate,
Pân'
a-nţepenit pe-o parte!
Să
vă spun ce a urmat:
Boul
e-n spital snopit,
Cu
ruptură de ficat,
Tăuroaica-i
cu-n iubit!
Morala:
Dacă
eşti un bou, pe bune,
Nu-ţi
lua o bunăciune,
Căci
vei pătimi, paiaţă,
Şi-o
să porţi coarne o viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu