Ei sunt aici (18)

Timothy Good

„Se vedea ceva care să indice prezenţa unor arme la bord?"

„Nu, din câte îmi aduc aminte, nu. Exista ceva - nu trebuie să spun că extraterestrii au un sistem defensiv, dar aceasta nu e o armă ofensivă; e un sistem defensiv care poate produce o interferenţă electrică cu orice rachetă sau proiectil s-ar îndrepta cătrc navă."

„A existat vreodată vreo indicaţie din care să reiasă că extraterestrii ar putea fi periculoşi pentru omenire?"

„Mai demult, prin anii ’50, au fost trimise câteva avioane de vânătoare spre extraterestri. Avioanele s-au prăbuşit şi avem motive să credem că extraterestrii n-au făcut dinadins nimic. Aceştia au fost probabil induşi în eroare, cum am fost şi noi, şi au făcut vreun tip de manevră defensivă care a provocat distrugerea avioanelor noastre."

Lui Falcon i s-a prezentat un film cu un extraterestru despre care se presupune că a fost „dat la schimb" în anii ’70. „Nu ştiu exact data, dar am văzut o bandă video cu un interviu făcut de un colonel din Air Forcc. A fost prezentat unui grup de-al nostru la Washington, DC." Filmul prezenta un schimb de informaţii cu un extraterestru, căruia i se spunea „EBE-2" (EBE-1 fusese cel găsit în 1949). Din afirmaţiile lui Falcon reiese că EBE-2 „s-a oferit voluntar spre a fi examinat şi a sta de vorbă". Dar cum fusese stabilită iniţial comunicarea cu EBE-1?

„A fost nevoie de un an sau chiar mai mult până când personalul din serviciile de informaţii ale armatei a reuşit să stabilească o comunicare cu el“, explica Falcon. „Dar odată stabilită această legătură, acesta le-a spus toate cunoştinţele de bază pe care le deţinea în legătură cu programul planetei sale de explorare a Pământului. Informaţiile sale nu erau complete, deoarece el făcea parte din personalul tehnic de la bord... N-aş putea spune că ştia tot şi cred că aceasta a fost şi părerea unanimă a personalului de spionaj cu care a stat de vorbă şi care a condus ancheta.“

„De pe ce planetă venea?“ a întrebat Jaime.

„Venea din grupul stelar Zeta Reticuli, de pe a treia planetă, aflată într-un [sistem] solar binar, sistem cu doi sori.“ •

„Exact, cum făceau schimbul de informaţii?"

„In 1951 sau 1952, la câtă va vreme după descoperirea extraterestrului, acest doctor a inventat o modalitate de a implanta un dispozitiv în gâtul extraterestrului, cu ajutorul căruia putea pronunţa cuvinte", a explicat Falcon. „A învăţat limba engleză foarte repede, din câte mi s-a spus... Deşi nu pronunţa întotdeauna corect, puteai înţelege majoritatea cuvintelor pe care le rostea."

EBE purtau haine, „dar se pare că nu aveau nevoie de tipul de îmbrăcăminte cu care suntem noi obişnuiţi".

In continuare Falcon a relatat că întreaga istoric a comunicaţiilor americanilor cu fiinţele numite EBE este conţinută într-o carte, cunoscută sub numele de Biblie în cadrul Intelligence Community (păstrată la sediul CIA din Langley, Virginia).

„Este o relatare detaliată, foarte, foarte voluminoasă a anchetelor, iniţiate cam prin 1947... Din când în când este reactualizată cu informaţii suplimentare. Eu am citit acest document în 1977. Am avut acces la el. Nu l-am citit în întregime, dar am parcurs câteva pasaje şi de acolo am obţinut informaţiile acestea.“ Biblia conţine informaţii despre „tot ce s-a întâmplat de pe vremea lui Truman până azi; despre cei trei extraterestri oaspeţi ai guvernului american; date tehnice obţinute da la extraterestri; istoria medicală a celor aflate în urma descoperirii cadavrelor unor extraterestri în deşert; autopsii; precum şi informaţii obţinute de la extraterestri referitoare la structura lor socială şi la cunoştinţele lor despre univers."

„Până în 1988“, spunea Falcon, „o altă fiinţă extraterestră, [EBE-3] a fost oaspetele guvernului Statelor Unite. Aceasta a fost ţinută ascunsă de ochii opiniei publice.“ Falcon afirmă ca EBE-3, „oaspete din 1982, a constituit subiectul unui „program de schimb".

In cadrul documentarului, Falcon s-a referit pe scurt la o altă carte, Yellow Book, care se pare că a fost scrisă de EBE-2. „Cartea descrie planeta străinului, structura socială a extraterestrilor precum şi viaţa lor printre pământeni. Dar ceea ce m-a intrigat cel mai mult în experienţa mea cu extraterestrii a fost, cred, un cristal octagonal care, în momentul în care era luat în mână de un extraterestru şi era privit de o altă persoană, înfăţişa imagini. Acestea puteau fi de pe planeta străinului sau puteau fi imagini ale Pământului de acum multe mii de ani."

Rugat de Jaime să facă o descriere a făpturilor numite EBE, Falcon a relatat următoarele:

„Din filmele şi din casetele video pe care le-am văzut, precum şi din datele obţinute din examinările medicale, reiese că extraterestrii sunt fiinţe cu o înălţime variind între 3 picioare 4 inch şi 3 picioare 8 inch. Ochii lor sunt extrem de mari, cam în stilul ochilor insectelor. Pleoapele sunt duble, probabil pentru că aceste fiinţe sunt născute pe o planetă, dintr-un [sistem] solar binar. Zilele sunt extrem de luminoase, probabil de două, trei ori mai luminoase decât pe Pământ, cred.

In locul unde trebuie să se afle nasul au doar două deschizături", continua Falcon. „Nu au dinţi aşa cum îi cunoaştem noi: în locul lor există un fel de gingie foarte groasă şi rezistentă. Organele lor interne sunt extrem de simple. Au un organ care conţine ceea ce noi am numi inima şi plămânii; un sac pulmonar care îndeplineşte funcţiile inimii şi plămânilor noştri. Sistemul lor digestiv este chiar simplu. Dejecţiile lor sunt numai lichide, nu şi solide... Structura pielii este extrem dc elastică şi dură, întărită probabil din cauza celor doi sori. Au câteva organe de bază. Creierul lor este mult mai complex decât al nostru: are câţiva lobi diferiţi de ai noştri. Dacă ochii noştri sunt controlaţi de partea posterioară a creierului, ai lor sunt [sic] controlaţi de cea anterioară. Auzul lor este net superior celui omenesc, aproape mai bun decât al unui câine, iar urechile sunt nişte zone mici de o parte şi de alta a capului... Mâinile lor nu au degetele mari - patru degete, fără cel mare. Au picioarele mici, ca nişte labe.

Organele sexuale - există masculi şi femele. Femelele au organele sexuale asemănătoare cu ale femeilor noastre. Există o oarecare diferenţă la nivelul ovarelor. Iar, rinichii şi vezica urinară formează un singur organ. Pe acolo se elimină dejecţiile. Mai au un organ - nu ştiu dacă savanţii noştri au determinat la ce foloseşte, dar eu cred că transformă dejecţiile solide în lichidc... Nu au nevoie de prea multe lichide. Transformă toată mâncarea pe care o înghit în lichide. Organismul extrage lichidele din mâncare... dar sunt capabili să mănânce câteva alimente de bază - legume şi fructe - pe care le folosim şi noi. Cred însă că au probleme în digerarea alimentelor pe bază de carne şi nu cred că pe planeta lor se consumă carne."

Pe parcursul documentarului, Falcon a afirmat că perioada medie de viaţă este estimată Ia aproximativ 300-400 de ani. „Din câte am înţeles, extraterestrii au un coeficient de inteligenţă peste 200“, a adăugat el. „Sunt religioşi, dar religia lor este «universală». Ei cred în Univers ca fiind Fiinţa Supremă. Extraterestrii iubesc muzica - toate tipurile de muzică - mai ales cea tibetană veche.“

După care Falcon a făcut o afirmaţie care i-a amuzat, dar i-a şi uimit pe milioanele de spectatori. „Le plac legumele. Iar felul lor de mâncare preferat este îngheţata - mai ales cea de căpşuni.“

Dintr-o dată, credibilitatea în Condor, Falcon - şi extraterestri - a fost spulberată prin acest comentariu. Includerea lui în documentar a fost o gravă eroare din partea celor aflaţi în culise. Doar dacă bineînţeles, cineva n-a acţionat conform unui plan de dezinformare în vederea discreditării subiectului. In orice caz, amănuntul cu îngheţata a descreţit frunţile. Şi, cine ştie, poate că extraterestrilor chiar le place îngheţata!

Cu ocazia unei discuţii particulare cu Jaime şi Bill, Falcon a afirmat că Pământul este vizitat de mai multe specii.

„Avem motive să credem că există mai mult de o singură specie. In ultimii zece ani s-a raportat un număr de observaţii, aterizări şi contacte cu extraterestri total diferiţi de- EBE - adică cei scunzi. Aceştia erau mai înalţi, aveau păr, în timp ce EBE nu aveau deloc păr pe corp... Aveau totuşi [un] aspect ca de insectă, dar aveau păr şi erau relativ înalţi... în mai multe rânduri s-a relatat că ar avea cam 5 picioare înălţime... şi acesta este un motiv pentru care cei din Intelligence Community investighează cazurile de observaţie, pentru că avem motive să credem că după ştiinţa noastră mai există cel puţin o altă rasă care vizitează Pământul... O persoană din cadrul MJ-12 mi-a spus că, după părerea lor, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, această planetă a fost vizitată de cel puţin nouă specii diferite de extraterestri. Cam asta este în mare ceea ce cunosc despre acest subiect."

COMUNICAŢII  NSA

Nouă specii diferite vizitând Pământul? Pare ridicol şi, totuşi, aceia dintre noi care au studiat sute de rapoarte din întreaga lume despre întâlniri cu entităţi OZN sunt conştienţi de uluitoarea diversitate a ocupanţilor descrişi de martori. Extraterestrii se pot grupa în clase începând cu creaturile care nu arată ca nimic de pe Pământ şi terminând cu fiinţele care seamănă remarcabil cu Homo Sapiens, după cum am aflat mai devreme. In 1990 am primit o informaţie independentă de la un lingvist din cadrul National Security Agency, din care reiese că NSA conduce o operaţiune (SIGINT) de urmărire a nouă grupuri separate de extraterestri.

Interesant este că Falcon a confirmat că NSA este implicată într-un program de comunicaţii. Jaime Shandera l-a întrebat cum fuseseră stabilite comunicaţii înaintea aterizărilor (ca parte dintr-o „legătură" neîntreruptă). Falcon a dat un răspuns contrariant:
„Din informaţiile mele - limitate de altfel — NSA a conceput un sistem de comunicare cu extraterestrii [care este] un sistem de tip electronic sau cu sunete pulsatorii. [Extraterestrii] trimit un semnal la o anumită locaţie de pe Pământ. Nu sunt sigur unde s-ar putea afla acest loc de recepţie. Cred că unul este în Nevada şi unul în California. Oricum, sunetul sau comunicarea sunt transferate într-un calculator şi astfel extraterestrii ne dau coordonatele de aterizare. Aşa cunoaştem localizarea unei aterizări anunţate. Acum, ce investigăm noi sunt aterizările neanunţate', OZN-urile care nu anunţă Statele Unite că au de gând să aterizeze."

„Mai comunică şi alte naţiuni cu extraterestrii în afara Statelor Unite?" a întrebat Jaime.

„Deţin informaţii limitate că sovieticii ar comunica, cu extraterestrii - sau cel puţin au încercat să comunice cu ei pe la începuturile anilor ’50 şi de asemenea, mai recent, după 1980."

“Vreţi să spuneţi că Statele Unite sunt în linia întâi a acestor comunicaţii?"

„Vreau să spun că au mulţi ani de când comunică cu extraterestrii. Da."

PROIECTUL SNOWBIRD

M-am referit în precedenta mea carte la un incident extraordinar, petrecut în decembrie 1980, când trei martori au fost iradiaţi de un aparat de zbor neobişnuit, care plutea încet pe deasupra lor în apropiere de Huffman, Texas, escortat de peste douăzeci de elicoptere. Ulterior martorii au, dat în judecată guvernul american, pretinzând 20 milioane dolari despăgubiri, dar cazul a fost respins pe loc, pe mo tiv că Air Force, Navy Army sau NASA nu deţineau, nu pilotau şi nu aveau în inventar un astfel de obiect (în Cartea 1 au fost reprezentate toate aceste compartimente de către experţi).

„Nava observată era o navă extraterestră pilotată de piloţi militari de avioane", afirma Falcon în documentarul UFO Cover-Up Live, în timp ce martorii principali, Betty Cash şi Vicki Landrum ascultau cu atenţie din studio.
„Deşi fuseseră antrenaţi şi erau întru-câtva familiarizaţi cu nava, au constatat că aparatul nu răspundea la anumite comenzi. Au transmis prin radio că după părerea lor nava era gata să se prăbuşească. Conform procedurilor standard din armată pentru situaţiile dc posibilă prăbuşire a unui aparat, au fost transmise în ajutor elicoptere de salvare şi căutare. Elicopterele au urmat nava. Nava a trecut prin necazuri mari, se credea că era pe cale să se prăbuşească. Totuşi, nava nu s-a prăbuşit..."

Să ne amintim că ambele presupuse documente informative arătate Lindei Howe şi lui Bill Moore, conţineau scurte referiri la Project Snowbird, care (potrivit documentului Carter) a fost iniţiat în vederea „testării în zbor a unei nave extraterestre recuperate". Se spune că proiectul „continuă" în Nevada. Falcon afirma în cadrul documentarului că extraterestrii aveau „controlul complet" al unei baze localizate în Nevada, în vreme ce Condor dezvăluia mai mult:
„Din câte am înţeles noi, între, guvernul Statelor Unite şi extraterestri s-a semnat un acord [care spune că] noi nu vă vom divulga existenţa dacă nu vă veţi amesteca în societatea noastră şi vă permitem să operaţi într-o unitate indicată din Statele Unite. Se află în statul Nevada, în regiunea numită: Area 51 sau Dreamland..."


va urma