duminică, 15 mai 2016

CIPRIAN CIUCU: Trebuie construita o alianta antisistem pina in parlamentare, dar Nicusor Dan nu e interesat (II)


Interviu realizat de Andreea Pora




Viziune de dezvoltare
[Primarul] trebuie să înțeleagă orașul și să aibă 
o viziune de dezvoltare pentru oraș. 
Trebuie să poată gestiona complexitatea, pentru că Bucureștiul 
este un oraș extrem de complex, și ca administrație, și ca funcții urbane. 
Și să-și asume acest lucru. Eu nu vreau să pară prea idealist. 
Dar ce recompensă mai mare îți poți dori în viață, profesional vorbind, 
decât să pui un oraș pe niște baze solide și să le îmbunătățești viața oamenilor?







Andreea Pora: 
Idealismele acestea se împiedică însă în lucrurile foarte terestre. Degeaba își dorește cineva să schimbe fața orașului când sub, el la primărie, e o armată care nu știe decât să fure și să-și umple buzunarele.

Ciprian Ciucu: 
În primul rând, idealismele se împiedică în bani, pentru că, știm bine, campaniile electorale costă. Citeam un articol în The Economist, care spunea că astăzi una dintre principalele amenințări ale democrației sunt banii, pentru că oamenii care sunt bine intenționați nu totdeauna au bani și nu pot să provoace ce-și doresc. Pe de altă parte, corupția. Am militat de când mă știu împotriva corupției, am fost președintele Consiliului Național de Integritate, deci face parte din identitatea mea ideea de a nu fura, de a nu lua șpagă, de a fi transparent, așa sunt croit, așa m-am format.


Andreea Pora: 
N-o să luați dvs. șpagă, dar vor lua ceilalți.

Ciprian Ciucu: 
Ceilalți pot fi controlați. Din moment ce ești primar, poți să îți pui la punct un sistem de integritate, mai ales pe achiziții. Un punct important în programul meu este că aș introduce standarde de cost pentru fiecare categorie de achiziții. Fie că vorbim de lucrări publice, fie că vorbim de achiziții de consumabile sau de orice. Este inacceptabil ca o crizantemă să coste 300 de lei, o băncuță din parc 4.000 de lei, un puiet tei de 2.500 de lei noi. Este inadmisibil. Și atunci, pui niște standarde de cost și de calitate: nu te poți duce 20% mai sus sau mai jos de prețul pieței. Mai mult, când demarezi procedura de achiziție, poți să pui o clauză încă de când scoți contractul la licitație, nu ulterior, în care spui că acest contract este public. Vreau să-l văd și eu pe cel din Consiliu sau din Primărie care se opune unor astfel de idei și cum se explică. Eu pot să fundamentez de ce am dat standarde de cost, de ce voi fi decis ca toate contractele cu Primăria să fie publice – transparență totală. Asta este calea. Asta este ce aduc eu în dezbatere. Sunt lucruri concrete, nu mă rezum, ca alți contracandidați, să zic: scot corupția afară și n-o să mai fie ca până acum. Nu, ci vin și zic că în programul meu, dacă voi câștiga, vom face trei lucruri pe zona aceasta de eficientizare și decăpușare: 1) standarde de cost; 2) toate achizițiile și toate contractele complet transparente; 3) bugetare participativă. În sensul că ceea ce rămâne după ce acoperim nevoile de funcționare ale orașului, toate lucrările de dezvoltare se fac cu participarea oamenilor. Să-i întrebi: „Ce vrei mai mult? Unde vrei să ducem banii? Pe genul ăsta de proiect sau pe genul celălalt de proiect?“. Și atunci nu vom mai bugeta ceea ce vor cei care sunt interesați financiar să căpușeze Primăria. Bucureștiul este în acest moment un oraș împrumutat, deși este un oraș cu bani, cu economie dezvoltată. Ne-au împrumutat pentru a se îmbogăți pe ei, în loc să ne împrumutăm să punem orașul pe baze solide. În loc să investim în RADET, în Elcen și să venim cu o soluție de eficientizare ca să nu mai dăm atât de mulți bani pe gigacalorie și să fie atât de mari subvențiile, pe rețeaua tehnico-utilitară, pe consolidare de clădiri, pe un program serios de consolidare.



Bucureştenii nu simt oraşul
Mediul privat a reușit să subordoneze unor interese comerciale 
viața de timp liber, pe care mult mai bine ar fi trebuit să o facă administrația (...). 
Și de aceea bucureștenii stau ore întregi în mașină, 
n-au contact cu orașul, nu simt orașul. 
Transportul alternativ îți permite mult mai bine 
să simți orașul, mă refer la biciclete aici. 
De aceea, primul meu punct din program este să redăm 
bucureștenilor plăcerea de a trăi în orașul lor.


Andreea Pora: 
De unde se pot atrage bani ca să se facă toate acestea, să se consolideze, de exemplu, toate cele 2.000 și ceva de clădiri din București care se vor prăbuși la un cutremur mare?

Ciprian Ciucu: 
În primul rând, trebuie să prioritizăm. OK, 2.300 de clădiri poate nu reușim să consolidam în patru ani, dar un sfert din ele trebuie să reușim să facem. Și atunci, ai Banca Europeană de Investiții, ai guvernul, care trebuie să se implice în acest program, ai bugetul Primăriei care, odată decăpușat, mai lasă spațiu de manevră. De exemplu, sunt investiții de genul celor finanțate de Planul Juncker care ar putea să finanțeze proiecte din zona energetică sau a transporturilor, precum și soluții inovatoare de consolidare. Ele vor avea un efect economic de multiplicare, pentru că e vorba și de eficiență economică. De exemplu, pe clădiri, viziunea mea nu este doar de reabilitare și consolidare. E foarte important să găsești soluții economice pentru ca ele să fie reintroduse în circuitul economic și, eventual, turistic al orașului. Centrul nostru nu este doar Aleea Lipscani, nu e doar Centrul Vechi, cu clădiri istorice. Centrul istoric al Bucureștiului este mult mai mare. Dacă ne plimbăm pe aici, în zona Căii Victoriei, a Bulevadului Magheru și intrăm pe străduțe, vedem că țesutul urban efectiv este într-o oarecare... n-aș folosi cuvântul putrefacție, dar altul nu-mi vine... în dezintegrare. Nu-ți face plăcere să te plimbi, nu ai viață economică, nu ai oameni fericiți care au businessul lor acolo și clienți care să vină pe stradă și să aibă o viață economică și culturală activă. Bucureștenii acum se refugiază în mall-uri, nu zic că e neapărat ceva rău, pentru că Primăria a eșuat în a organiza spațiul urban astfel încât să încurajeze comerțul stradal de calitate ca în alte capitale europene. Mediul privat a reușit să subordoneze unor interese comerciale viața de timp liber, pe care mult mai bine ar fi trebuit să o facă administrația, Primăria Bucureștiului sau primăriile de sector. Și de aceea bucureștenii stau ore întregi în mașină, n-au contact cu orașul, nu simt orașul. Transportul alternativ îți permite mult mai bine să simți orașul, mă refer la biciclete aici. De aceea, primul meu punct din program este să redăm bucureștenilor plăcerea de a trăi în orașul lor.


Andreea Pora: 
Să revenim la proiectul integrat, la desființarea sectoarelor. A fost așa-numita lege a Capitalei, care propunea cam același lucru, dar care a întâmpinat o mare opoziție, cu argumente mai mult sau mai puțin consistente.

Ciprian Ciucu: 
În ultimii 15 ani, au existat trei versiuni de lege a Bucureștiului, elaborate de către experți din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care nu erau rele. Am vorbit cu acești oameni și i-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-au zis foarte simplu, într-o discuție pe un hol de minister: „păi, vă așteptați ca ăștia să vrea să facă așa ceva?“. Politicienii și partidele din sistem gândesc așa: dacă nu iau eu Primăria mare, măcar îmi pică și mie un sector-două acolo. Bugetul unui sector este de două-trei sau cinci ori mai mare decât bugetul unui județ din țară, despre asta vorbim. De exemplu, în Sectorul 1 există 78.000 de persoane juridice care plătesc taxe și impozite locale. În Sectorul 5 există doar 15.000, dar oricum bugetele sectoarelor sunt foarte mari. Și atunci, n-a fost niciun partid din sistem interesat, pentru că, dacă ar fi pierdut Primăria mare, ar fi pierdut tot, dar așa măcar le-ar pica la jocul electoral un sector pe care să-l paraziteze: ei speră că vor câștiga mereu măcar un sector sau două. De aceea nici nu colaborează între ei și fac achiziții separat și nu sunt interesați. Fiecare vrea să fie lăsat singur ca să căpușeze cu forțele proprii sectorul, n-au chef să se uite cineva la ei în bugetul de achiziții și pe cum bugetează în general. Asta este explicația.
Eu propun o regândire a competențelor, care acum sunt suprapuse: dăm de două ori bani acum pentru același lucru și ajungem la situații aberante în care o stradă aparține de administrația de la primăria mare, un trotuar aparține de primăria dintr-un sector, iar un alt trotuar de primăria din alt sector. Nici transportul nu poate fi fluidizat suficient, pentru că, de exemplu, parcările sunt gestionate și de către cele șase sectoare, și de către Primăria Bucureștiului. În acestă formulă administrativă nu se poate gândi un proiect integrat pe zona de parcări și de fluidizare a traficului.



Rezistenţa sistemului
Din câte am simțit prin ministere, acei oameni vechi în aparatul administrativ, 
cei care au rămas acolo, joacă la trecerea timpului, adică găsesc 
o grămadă de argumente ca să frâneze inițiative pe care miniștrii tehnocrați le iau, 
pe modelul că „am schimbat atâția miniștri în viața mea, am să te schimb și pe tine“. 
Este o mare rezistență în sistem. Mare! 
Mă aștept la rezistențe similare și în Primărie. 
Dar cred că am ac de cojocul lor.


Andreea Pora: 
Care ar fi pașii? Veți propune bucureștenilor eventual un referendum?

Ciprian Ciucu: 
Acum am diagnosticul: e clar că nu funcționează. Ne uităm comparativ la ce modele de dezvoltare urbană există în capitalele asemănătoare Bucureștiului în Europa, venim cu un model care să fie aplicabil funcțional în București, îl punem în dezbatere cu urbaniști, arhitecți, oameni care se pricep la geografia populației, deci efectiv experți. Gândim foarte bine sistemul acela ca să fie simplu, să fie ușor de aplicat de către administrație și ușor de înțeles de către oameni. Nu numai administrativ, dar și politic trebuie regândit.


Andreea Pora: 
Cum vă finanțați campania?

Ciprian Ciucu: 
Acum sunt candidat pe speze proprii. Mă ajută M10 și Monica Macovei ca să mă poziționez.


Andreea Pora: 
Sunteți membru M10?

Ciprian Ciucu: 
Nu sunt membru M10, am ajuns candidat independent tocmai pentru a obține susținere din mai multe părți. Dau săptămâna viitoare drumul la o campanie de strângere de fonduri, să vedem ce fonduri voi reuși să atrag.
Lega e cât se poate de neclară, din păcate. Deja suntem în campanie, vedem corturi și bannere peste tot. Nu știu dacă toți au mandatari financiari pe cheltuielile pe care au început să le facă sau cum le fac, cum se susțin. Evident, legislația a fost făcută pentru a favoriza partidele clasice, mai ales prin faptul că își vor lua bani de la buget pentru a-și acoperi inclusiv cheltuielile din trecut. Se pot împrumuta acum și li se dau banii aceștia înapoi de la buget.


Andreea Pora: 
Cum vedeți până acum evoluția acestui guvern tehnocrat?

Ciprian Ciucu: 
Trecând peste faptul că în jurul premierului sunt mai mulți oameni cu care am afinități și cu care chiar sunt prieten, oameni cu totul onorabili, lucrurile stau cam așa, o să fiu foarte franc. După mine, sunt oameni foarte faini, oameni noi, aduși de la Bruxelles. Cam jumătate dintre miniștri mi se pare că sunt absolut OK și aici aș evidenția-o pe d-na Prună, care pentru mine e un mic erou acum în acest guvern, dar și alții, deci jumătate dintre miniștri sunt OK, sunt acei oameni de care avem nevoie. Jumătate sunt puși de partide, de UNPR, dacă ne gândim la d-l Tobă. Și există un conflict, cel puțin în guvern, între cei care vor să facă rapid ceva, să pună o direcție în guvernare și cei care se opun. La nivelul următor, al secretarilor de stat, cam două treimi au rămas aceiași. Lucrurile nu mai arată la fel de bine ca în colegiul guvernului, acolo unde deciziile se iau împreună. Mai mult, la nivelul trei, la directorii de direcții, care și ei au fost puși politic, lucrurile arată și mai prost. Deja suntem în martie și, din câte am simțit prin ministere, acei oameni vechi în aparatul administrativ, cei care au rămas acolo, joacă la trecerea timpului, adică găsesc o grămadă de argumente ca să frâneze inițiative pe care miniștrii tehnocrați le iau, pe modelul că „am schimbat atâția miniștri în viața mea, am să te schimb și pe tine“. Este o mare rezistență în sistem. Mare! Mă aștept la rezistențe similare și în Primărie. Dar cred că am ac de cojocul lor.


Andreea Pora: 
Pentru alegerile parlamentare cum vedeți această coaliție? Un soi de Convenție Democrată cum era în anii 1990?

Ciprian Ciucu: 
În afară de mesajul pe care se bazează programul meu, am acest al doilea mesaj: hai să facem această coaliție pentru alegerile din acest an, dincolo de locale. În acest moment, îmi doresc foarte mult să se întâmple acest lucru și va depinde foarte mult și de scorul pe care îl voi scoate eu și cei care mă susțin ca să se concretizeze acest plan. O spun foarte franc: dacă vom reuși acum în alegerile locale, vom avea suficient combustibil ca să dăm drumul la o astfel de construcție și pentru toamnă. Dacă nu, nu! Dacă nu voi avea suficientă tracțiune și forță să-i conving și pe alții că e necesară această coaliție și nu voi scoate un scor bun, nu pentru că nu aș avea un program bun, ci pentru că nu am avut forța financiară și de mobilizare pentru a promova suficient această idee, atunci n-o voi face. Este și un test pentru mine.
Vedeți dvs., sunt două tipuri de candidați sau de politicieni. Mă bag acum și pe mine în categoria politicieni. Și anume: 1) sunt politicienii de profesie, care sunt finanțați mai mult sau mai puțin ascuns sau care au salarii prin parlament, prin guvern și 2) sunt candidații independenți, care au o viață profesională și poate o familie de întreținut. Eu am putut acum să am un oarecare confort financiar, pe ce am strâns de-a lungul timpului, ca trei luni să mă desprind parțial de viața mea profesională. Dar eu, neavând pe cineva în spate, n-am să pot face treaba asta la nesfârșit. Nu mă retrag pentru că abandonez, ci e vorba efectiv de ceea ce îmi pot permite, cât îmi pot permite să duc această luptă.


Sfârşit 




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu