marți, 24 mai 2016

Maria-Magdalena



Lili Trif








S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are pǎcatul
Ȋntipǎrit ȋn carnea ei profund,
Așa cum se ȋmbinǎ oceanul cu uscatul
Numele ei cu-al meu ades confund.


S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are iertarea
Ea, care a gustat din veșnicie,
Atunci pǎmȃntul s-a unit cu marea
De-atunci nimic la fel n-avea sǎ fie.


S-o ȋntrebǎm pe ea ce gust are iubirea,
A cunoscut iubirea cea mai purǎ
A-ngenunchiat smeritǎ cerșindu-și fericirea,
Lacrimi pecetluiau frumoasa-i gurǎ.


Cu bogǎția pǎrului ei negru
A șters picioarele lui Dumnezeu,
Acum, ȋngenunchiatǎ-n fața ta-s aceeași,
Maria- Magdalena, azi, sunt eu.




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu