Francesco Petrarca
Amor
m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;
Si-s
ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca
norul care fuge pe cer batut de vânt...
Si
în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
Din
ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca
nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si
numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari
m-au adus în asta nefericita stare.
Obrazul
tau mi-i soare; gândirile-s sageata;
Dorinta
- foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi
ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.
Iar
îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte
Cu
gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt
vântul fara mila ce viata mi-o alunga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu