duminică, 26 aprilie 2015

Pace


Ovidiu Papadima







Coboară tăcut ca şi altă dată
Raza fugară de lună;
Din somnul florilor, sclipind i se arată
Bobul de rouă - lacrima bună.




Luceşte înalt argintul în stele,
Pierdut în seninele valuri,
Şi neguri în alb se-nalţă spre ele
Fugar aninate de ramuri.




Fuioare albastre de vis
Toarce văzduhul pământului;
Departe, undeva, s-au închis
Aripile vântului.




O pace uşoară, ca un dor nesfârşit,
Stă la capătul lumii.
În adânc de adânc, Dumnezeu, trudit,
Aţipeşte cu cerul în căucul mânii...














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu