Adrian Bodnaru
I.
Plecase
mai departe
de
trecutul ei cu miros de săpun fin
Sertarul
acela împins strâmb,
în
grabă, rămânând mereu puţin deschis
Şuviţe
de păr şi unghii
ori
ridicole eprubete pentru alb şi negru
peste
piesele albite cu picături de acetonă
ale
parchetului
Macheta
unui Kamikadze
înfiptă
a doua oară mai jos
în
U.R.S.S.
Nu
trebuia începută noaptea
care
plesneşte geamul ferestrei
chiar
între ochi
Se
unge de plajă cu rujul cămăşii albe
balta
lăsată de un pas
cald
încă în dimineaţă
Miros
a săpun fin
tăbliţele
cu păstraţi curăţenia
şi
eu caut grăbit din venele scurtate
de
atâta stat în picioare
prin
oraşul cu cozi negre
II.
Cimitirul
se uscase deja
de
floarea de sub
Cu
gura amară de toate ţigările
adunam
de rug
metru
cu metru cub
Jumătate
de palmă sub ceas
Jumătate
de palmă pe frunte
Eşti
- nu e la parastas
doar
Sunt e
Cimitirul
se uscase deja
jumătate
de palmă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu