Augustin A. CUPŞA
nu
ştiu cum putrezesc în trezire
dar
ştiu cum sunt pământul din care
sub
stern îmi creşte
un
nod tare de timus
se
strecoară de sub pătură
şi
priveşte la fraţii săi
de
cealaltă parte a sticlei
răşchiraţi
în anotimpul
lor
firesc
eu
nu sunt aici
tu
fă ce vrei
îngerii
cos nebuneşte
noaptea
în vârful acului
dar
caii pe care îi trag peste mine
o
deşiră pe părţi
între
cozile lor de trecere
ca
un fular pe genunchi
la
un capăt se crapă de ziuă
la
altul mă-nfăşor
tremurând
să nu mă găsească dimineaţa
şi
îngerii cos nebuneşte
şi
caii o iau în căpăstru
şi
vecinii se duc la serviciu
şi
ana blandiana se zvârcoleşte
prin
somnul din somn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu