joi, 9 aprilie 2015

Cânt de dragoste


Fábián IMRE








II
Ce faci când porţi diademă de flori pe frunte


jertfa sortită jertfirii arat-o
focul se va lua din foc
pistruii vor fi o scriere în amurg
priviţi-o voi fulgere şi tunete
cum se zbenguie în ploaia caldă
cum se zvârcoleşte cuprinsă te propria-mi tinereţe


iată mierla cum sparge seninul
deasupra noastră şi nu sar aşchii
cântecul ei soseşte cu mărgăritare
aici unde stăm scufundaţi unul într-altul
şira spinării împovărată ca o catârcă
cu poamele Domnului
în obraji îmi curge vinul ca-ntr-un burduf
pentru nevoinţele sărmanului flăcău


ce faci când porţi diademă de flori pe frunte
maica ta n-ar fi mândră de tine
alergi degrabă să scapi în umbra stâncilor
şi-l laşi însetat pe cel pustiit de sete?


mierlă îi spun slugii mele
nu te zgârci la cântec
adu-mi în cioc strugurul dulce
cu mană nu te poţi sătura
cui să-i fie milă de mine dacă nu ţie –
tu care aprinzi roza cupă a dimineţii


şi reverşi lumină în ochii mei
iată, celeia căreia-i zic scumpa mea
ţine în mână nuiaua
şi o afundă în miere
şi cu evlavie o duce la gură
aşa se topeşte fata Israelului
când buzele-i mierea o gustă
un fir de păr de pe cap nu-i cade
şi asta pentru odihna şi uşurarea mea
deşi ea dispreţuieşte pe cel ce şi le-ar dori


oboseala ce te pătrunde
ca îngerul o alung cu limba
neprihănită şi pofticioasă ea te atinge
ca voia ta să se-mplinească deplin


suie-te pe creasta muntelui înalt
ridică-ţi obrazul de parc-ar răsări luna
te îndemn şi te întăresc
iar izvoarele ţâşnesc să te primească
ceea ce înainte era taină ascunsă
te va copleşi cu calme dorinţe
tot astfel cum copacii
te îmbrăţişează cu frunzele lor
şi cu adieri te caută au tu nu simţi?


suspina-vor strămoşii tăi glorioşi
când vei ajunge în preajma lui Dumnezeu















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu