Mantia Inselaciunii (7)

James Luceno

Îmbrăcat de la un pol la altul în durbeton, plastoţel şi încă o mie de materiale impermeabile, Coruscantul părea invulnerabil în faţa vicisitudinilor vieţii sau atacurilor oricăror aşa#zişi agenţi ai entropiei.
Se spunea că o persoană îşi putea trăi întreaga viaţă pe Coruscant fără să părăsească măcar o dată clădirea pe care o numea casă. Chiar dacă o persoană şi#ar fi dedicat viaţa explorării unei părţi cât mai mari a Coruscantului, abia ar fi reuşit să parcurgă câţiva kilometri pătraţi; mai bine ar fi încercat să viziteze toate lumile îndepărtate ale Republicii. Suprafaţa originară a planetei fusese uitată cu mult timp în urmă şi atât de rar vizitată, încât devenise o lume de dincolo de proporţii mitice, ai cărei locuitori se lăudau chiar cu faptul că tărâmul lor subteran nu mai văzuse soarele de douăzeci şi cinci de ani standard.
Totuşi, mai aproape de cer, acolo unde aerul era curăţat continuu şi oglinzi gigantice luminau fundul canioanelor mai puţin adânci, domneau bogăţia şi imunitatea. Aici, la kilometri întregi deasupra hăurilor întunecate, locuiau cei cărora li se potrivea atmosfera rarefiată; care se plimbau cu limuzine zburătoare particulare şi care priveau soarele difuz apunând într#un roşu orbitor pe după curba planetei; şi care se aventurau sub nivelul de doi kilometri doar pentru a încheia tranzacţii sinistre sau pentru a vizita piaţetele presărate cu statui aflate în faţa acelor structuri marcante a căror arhitectură nu fusese distrusă, dărâmată sau acoperită de mediocritate.
O astfel de structură era Templul Jedi.
Un trunchi de piramidă de un kilometru înălţime, încununat cu cinci turnuri elegante, se ridica deasupra împrejurimilor, izolat în mod intenţionat de bolboroseala de câmpuri electromagnetice a Coruscantului şi ţinând piept pacostei modernizării. Sub el se afla o întindere de acoperişuri, poduri suspendate şi drumuri aeriene care conlucraseră pentru a crea un mozaic de figuri geometrice somptuoase – spirale şi cercuri concentrice colosale, cruci şi triunghiuri, romburi şi petice – mandale măreţe aţintite spre stele sau poate replicile temporale ale constelaţiilor aflate acolo.
Totuşi, Templul avea ceva liniştitor şi în acelaşi timp prohibitiv. Deşi era un semn de neîncetată aducere aminte a unei lumi vechi, mai puţin complicate, Templul era, de asemenea, cumva auster şi reţinut, interzis turiştilor sau celor a căror dorinţă de a#l vizita izvora din simpla curiozitate.
Se spunea că înfăţişarea Templului era un simbol al căii spre iluminare a Padawanului – al unirii cu Forţa, prin supunerea faţă de codurile Jedi. Dar arhitectura lui ascundea cu măiestrie un al doilea scop, mai practic, prin faptul că acea cvintetă de turnuri – patru orientate spre punctele cardinale şi unul, mai înalt, ridicându#se din centru – era înţesată cu antene şi transmiţătoare care îi ţineau pe Jedi la curent cu întâmplările şi crizele din galaxia pe care o serveau.
Astfel, meditaţia şi responsabilitatea socială erau pe picior de egalitate.
Nicăieri în Templu nu era mai evidentă această împreunare de scopuri ca în camera înălţată a Consiliului Reconcilierii. Ca şi Sala înaltului Consiliu, din vârful unui turnn adiacent, aceasta era o încăpere circulară, cu un tavan arcuit şi ferestre înalte de jur împrejur. Însă, fiind mai puţin oficială, îi lipsea inelul de scaune ocupate doar de cei doisprezece membri ai înaltului Consiliu, care discutau problemele de interes imediat.
Trecuseră trei zile standard de la întoarcerea lui Qui#Gon Jinn pe Coruscant când Consiliul Reconcilierii îi ceruse să se prezinte în faţa lui. În acest timp, nu făcuse altceva decât să mediteze, să cerceteze texte străvechi, să se plimbe pe coridoarele slab luminate ale Templului sau să ia parte la sesiuni de antrenament în lupta cu sabia de lumină, alături de alţi Cavaleri Jedi şi Padawani.
Prin cunoştinţe angajate la Senatul Galactic fusese informat despre cererile Federaţiei Comerciale ca; Republica să intervină în stoparea actelor de terorism şi de a primi permisiunea să îşi mărească efectivele de droizi defensivi în lumina atacurilor neîncetate. Deşi aceste cereri nu erau o noutate, Qui#Gon fusese surprins să afle despre afirmaţia Federaţiei Comerciale conform căreia căpitanul Cohl, pe lângă distrugerea Profitului, fugise cu un transport secret de pepite de aurodium, despre care se zvonea că valorau miliarde în credite.
Se gândea mult la această dezvăluire atunci când merse în faţa membrilor Consiliului Reconcilierii, fără să ştie că şi membrii acestuia erau interesaţi să discute despre incidentul de la Dorvalla.
Mulţi credeau că Qui#Gon ar fi fost numit în consiliu dacă nu ar fi avut tendinţa de a ocoli regulile şi de a#şi urma instinctele – chiar şi atunci când aceste instincte se contraziceau cu înţelepciunea combinată a tuturor membrilor Consiliului. Aceasta nu îl făcuse mai îndrăgit pentru colegii lui mai mari în rang. De fapt, în loc să îl trateze ca pe un egal, aceştia îi priveau refuzul de a#şi schimba modurile de acţiune şi de a accepta un loc în Consiliu ca pe o dovadă în plus a încăpăţânării lui.
Consiliul Reconcilierii era format din cinci membri – deşi rareori aceiaşi – iar astăzi doar patru erau disponibili: maeştrii Jedi Plo Koon; Oppo Rancisis; Adi Gallia şi Yoda.
Qui#Gon răspundea întrebărilor acestora din mijlocul camerei, unde i s#ar fi permis să şadă, însă alesese să rămână în picioare.
— Cum ai ştiut tu, Qui#Gon, despre planurile căpitanului Cohl în privinţa Profitului? întrebă Yoda în timp ce păşea pe podeaua de piatră lustruită, sprijinindu#se în toiagul său din băţ de gimer.
— Am o sursă în Frontul Nebula, răspunse Qui#Gon.
Yoda se opri şi se uită la el.
— O sursă, zici?
— Un bith; spuse Qui#Gon. A luat legătura cu mine pe Malastare şi, mai târziu, m#a informat despre planul lui Cohl de a ataca Profitul la Dorvalla. Am reuşit să aflu că modificase o platformă de marfă pentru a se potrivi scopurilor sale. Eu şi Obi#Wan am făcut acelaşi lucru.
Yoda clătină din cap, părând uluit.
— O noutate ehh!Una dintre multele surprize ale lui Qui#Gon.

Un extraterestru bătrân şi micuţ – un fel de patriarh – Yoda avea o faţă aproape umană, cu ochi mari şi înţelepţi, un nas mic şi o gură cu buze subţiri. Însă majoritatea asemănărilor cu specia umană se opreau aici, deoarece era verde din creştetul pleşuv al capului până în vârful picioarelor terminate cu trei degete, iar urechile erau mari şi ascuţite, extinzându#se ca nişte aripioare din lateralele capului său ridat.
Era un vechi membru al înaltului Consiliu, un fel de poznaş, care prefera să predea prin intermediul ghicitorilor şi al şaradelor, în loc să ţină cursuri sau să recite.
Yoda şi Qui#Gon aveau o relaţie veche, însă Yoda era unul dintre aceia care uneori se supărau că Qui#Gon se concentra asupra Forţei vii în defavoarea unificării Forţei. După cum explica Qui#Gon, aşa era el făcut. Chiar şi în antrenamentul cu sabia de lumină, rareori intra într#o partidă cu o strategie în minte. În schimb, îşi permitea să improvizeze şi să îşi schimbe tehnica în funcţie de cerinţele momentului – chiar şi atunci când planificarea pe termen lung l#ar fi putut ajuta.
— Qui#Gon, spuse Adi Gallia, am înţeles că Frontul Nebula îl angajase pe căpitanul Cohl. În ce scop a sabotat sursa ta o operaţiune pe care însuşi Frontul Nebula o aprobase?
Era o femeie tânără şi frumoasă de pe Corellia, cu ochi exotici, un gât lung şi zvelt şi buze cărnoase. Înaltă şi cu pielea întunecată, purta o bonetă mulată pe cap, din care atârnau opt ciucuri, asemănători cu nişte bulbi cu seminţe.
Qui#Gon se întoarse spre ea.
— Operaţiunea nu a fost aprobată. De aceea am fost acolo.
Yoda îşi ridică băţul de gimer şi îl îndreptă spre Qui#Gon.
— Să explici asta trebuie.
Qui#Gon îşi încrucişă braţele groase pe piept.
— Frontul Nebula cuprinde multe lumi din Inelele Mijlociu şi Exterior, planete care contestă practicile prohibitive şi tacticile dictatoriale ale Federaţiei Comerciale. Unele dintre aceste lumi au fost iniţial colonizate de specii care au fugit de subjugarea civilizată a Nucleului. Foarte independente, nu vor să aibă de#a face cu Republica. Şi totuşi, pentru a face comerţ, sunt obligate să recurgă la afaceri cu asociaţii de felul Federaţiei. Planetele care au încercat să folosească serviciile altor firme s#au trezit că li se refuză complet schimburile.
— Se poate ca Frontul Nebula să aibă scopuri lăudabile, dar metodele lor sunt necruţătoare, comentă Oppo Rancisis, profitând de o scurtă pauză.
Un vlăstar al familiei regale de pe Thisspias avea ochi cu pleoape roşii şi o gură minusculă pe un cap mare, care era, de altfel, acoperit în întregime de păr alb şi des – legat într#un coc înalt în vârful capului şi coborând într#o barbă lungă din bărbia pe care o ascundea.
— Continuă, Qui#Gon, îi zise Plo Koon din spatele măştii pe care era obligat să o poarte în mediile bogate în oxigen. Ca şi Rancisis, Koon avea o minte ascuţită pentru strategia militară.
Qui#Gon îşi înclină capul în semn de mulţumire.
— Fără a încerca să justific acţiunile Frontului Nebula, voi spune că au încercat să se înţeleagă cu Federaţia Comercială înainte de a trece la acte de terorism. Deşi ar fi putut să#şi finanţeze operaţiunile făcând contrabandă cu droguri pentru hutt#i, au refuzat să facă afaceri cu orice specie care acceptă sclavia. Chiar şi atunci când, în cele din urmă, s#au întors către violenţă, şi#au limitat acţiunile doar la a împiedica transporturile Federaţiei Comerciale sau la a#i întârzia navele de fiecare dată când se poate.
— Distrugerea unui cargobot este, cu siguranţă, un mod de a#l întârzia, spuse Rancisis.
Qui#Gon se uită la el.
— Acţiunile lui Cohl au fost ceva nou.
— Atunci ce a făcut ca Frontul Nebula să mărească violenţa? întrebă Gallia.
Qui#Gon simţi că întrebarea era pusă atât pentru consiliu, cât şi pentru Cancelarul Suprem Valorum, cu care ea avea legături strânse.
— Sursa mea susţine că în Frontul Nebula s#a dezvoltat o aripă radicală şi că aceşti militanţi au fost cei care au căzut la învoială cu acest căpitan Cohl. Bithul şi mulţi alţii s#au împotrivit angajării mercenarilor, însă militanţii au preluat conducerea organizaţiei.
Yoda îşi frecă bărbia, gânditor.
— După pepitele de aurodium erau ei, nu?
Qui#Gon scutură din cap.
— Sincer, maestre, nu sunt sigur dacă ar trebui să cred ce susţine Federaţia.
— Ai motive să te îndoieşti? întrebă Koon.
— Este o problemă de metodă. Una dintre preocupările majore ale Federaţiei Comerciale este paza mărfurilor ei. De ce ar încredinţa un transport de aurodium unui cargobot slab apărat ca Profitul, când Achizitorul, mult mai bine înarmat, era la doar un sistem stelar distanţă?
— Dreptate are, zise Yoda.
— Motivul mi se pare evident, îl contrazise Rancisis. Federaţia Comercială a presupus greşit că nimeni nu va bănui că Profitul ascunde asemenea avere.
— Problema este de mică importanţă, zise Gallia. Folosirea mercenarilor de felul lui Cohl marchează începutul unei campanii coordonate de contracararea trupelor defensive de droizi ale Federaţiei Comerciale şi, în final, de distrugerea influenţei Federaţiei în sistemele îndepărtate.
— Din fericire, căpitanul Cohl nu mai prezintă un motiv de îngrijorare, observă Plo Koon.
Yoda căscă ochii.
— Pe Qui#Gon, Cohl îl îngrijorează.
Qui#Gon simţi cercetarea atentă a consiliului.
— Nu cred că a dispărut odată cu cargobotul, spuse el în cele din urmă.
— Ai fost acolo, nu? întrebă Rancisis.
— A văzut cu ochii lui, aşa a făcut, zise Yoda cu o sclipire în privire.
Qui#Gon strânse din buze.
— Cohl a făcut planuri pentru orice variantă. Nu şi#ar fi băgat nava într#o explozie doar ca să scape de urmărire.
— Atunci de ce nu l#ai prins aşa cum sperai? întrebă Rancisis.
Qui#Gon îşi puse mâinile în şolduri, cu degetele mari îndreptate spre spate.
— După cum spunea maestra Gallia, Cohl este doar începutul. Eu şi Padawanul meu am prins un dispozitiv de urmărire de nava lui Cohl, în speranţa că ne va conduce la baza actuală a Frontului Nebula, care ar putea să fie una dintre planetele Rimma care sprijină terorişti. După explozie, aparatul nu a mai trimis nici un semnal.
Gallia îl privi fix pentru un moment.
— L#ai căutat pe Cohl, Qui#Gon?
— Obi#Wan şi cu mine nu am găsit nici un semn al navei lui. Din câte ştim, a mers pe unda exploziei chiar în puţul gravitaţional a Dorvallei.
— Ai informat Departamentul Judiciar despre bănuielile tale? întrebă Rancisis.
— Unele dintre cele mai bine cunoscute ascunzători ale lui Cohl sunt ţinute sub supraveghere, răspunse Gallia în locul lui Qui#Gon.
Koon se ridică din scaun şi veni lângă Qui#Gon.
— Căpitanul Cohl poate fi cel mai bun dintre cei de felul lui, dar mai sunt mulţi ca el, la fel de lipsiţi de inimă, la fel de hrăpăreţi. Militanţilor Frontului Nebula nu le va fi greu să găsească înlocuitori dornici.
Rancisis dădu din cap grav.
— Asta trebuie urmărită îndeaproape.
Yoda traversă încăperea, clătinând din cap.
— Un conflict cu Frontul Nebula trebuie să evităm. Pentru mulţi vorbesc, aşa este. În pericol ne vor pune pe noi.
— Sunt de acord, zise Rancisis. Nu ne putem permite să fim părtinitori.
— Dar trebuie, sări Qui#Gon. Nu sunt un aliat al Federaţiei Comerciale, însă actele de terorism ale Frontului Nebula nu se vor limita la cargoboturi. Fiinţe nevinovate vor fi puse în pericol.
Cu toţii amuţiră, în afară de Yoda.
— Un adevărat Cavaler Qui-Gon este, spuse el, pe un ton de mustrare blândă. Întotdeauna urmându-şi misiunea.



va urma