Mantia Inselaciunii (8)

James Luceno

O mică planetă umedă, dispreţuită de un soare pe moarte, Neimoidia era un loc de evitat – chiar şi pentru neimoidieni. În loc să profite de relativa ei apropiere de autonoma Corellia şi de industrializata Kuat, Neimoidia suferise de pe urma poziţiei sale, fiind ignorată iar şi iar de fraternitatea lumilor din Nucleu. Această moştenire de a fi dat la o parte formase societatea neimoidiană.
Dispreţul crease acestei specii convingerea conform căreia progresul era doar pentru cei care se dovedeau nu doar capabili, ci prădători. Pentru a ajunge în vârful lanţului trofic trebuia ca leşurile celor mai slabi să fie folosite ca trepte. Odată ajuns în vârf, poziţia se păstra punând stăpânire pe toate resursele disponibile şi pe împiedicarea altora să le înhaţe.
Aceste axiome erau adesea oferite ca explicaţie pentru ridicarea atât de rapidă a neimoidienilor în primele rânduri ale Federaţiei Comerciale, a cărei trăsătură era cruzimea.
De regulă, cei mai capabili neimoidieni plecau de acasă de tineri, alegând viaţa de negustor ambulant la bordul navelor flotei Federaţiei Comerciale. Ca rezultat, Neimoidia era populată cu cele mai slabe specii, care se ocupau de roiurile de insecte, fermele de ciuperci şi crescătoriile de gândaci ale planetei.
Viceregele Nute Gunray împărtăşea cu semenii săi de autoexil un dezgust ciudat faţă de lumea sa natală. Dar situaţia ceruse ca el să se întâlnească cu membrii Cercului său Interior într-un loc ferit de ochii iscoditori ai Coruscantului. Şi, în acest sens, Neimoidia oferea cea mai bună ascunzătoare posibilă.
Problema pe care o avea cel ce se întorcea acasă era că nu putea să nu îşi amintească – la un anumit nivel de memorie celulară – cei şapte ani formatori pe care neimoidienii îi petreceau ca viermi ce se zvârcoleau palizi şi slabi, luptând cu toţi ceilalţi pentru supravieţuire şi şansa de a ajunge nişte adulţi cu buze de peşte, cu ochi roşii, fără nas şi total neîncrezători.
Adulţi ca Gunray, care îşi acopereau trupurile în cele mai alese veşminte şi care arareori, sau niciodată, priveau în urmă.
Viceregele se abandonă meditaţiei de moment asupra acestor probleme, în timp ce mecanoscaunul îl purta către locul de întâlnire, prin săli cavernoase tăiate cu precizie în piatră, care imitau furnicarele străvechi, şi pe lângă nenumărate şiruri de droizi de protocol care stăteau în poziţie de drepţi pe ambele părţi.
Destinaţia lui finală era o grotă rece şi întunecată, antiteza punţilor strălucitoare ale cargoboturilor Federaţiei Comerciale. Câteva exemplare de floră exotică erau expuse, lăsate să se descurce singure, absorbind câtă umezeală puteau din aerul stătut. Pereţii arcuiţi erau decoraţi cu emblemele gemene ale pietăţii şi puterii: Flacăra Sferică şi garhaiul – peştele blindat care simboliza obedienţa şi dăruirea în atingerea conducerii luminate.
Sfetnicii principali ai lui Gunray aşteptau: viceregele adjunct Hath Monchar şi consilierul juridic Rune Haako. Fiecare purta câte un acoperământ potrivit funcţiei sale. Cel al lui Monchar era o coroană cu trei coarne, asemănătoare cu cea pe care o purta Gunray, dar mai mică; al lui Haako era o glugă complicată cu două coarne în faţă şi cu partea din spate înaltă şi rotunjită.
Cei doi sfetnici făcură gesturi respectoase către Gunray în timp ce mecanoscaunul îl aşeza uşurel în picioare.
— Bun venit, domnule vicerege, spuse Haako, apropiindu-se de el cocoşat şi şchiopătând, cu braţul stâng îndoit pe lângă el.
— Sperăm că nu aţi venit degeaba.
Cu obrajii scofâlciţi şi semănând cu un păianjen, avea o faţă cu trăsături adânci, pungi sub ochi şi carne încreţită pe bărbie şi pe gâtul subţire.
Gunray făcu un gest tăios de concediere.
— A zis că o să vină. Pentru mine e de ajuns.
— Pentru dumneavoastră, murmură Monchar.
Gunray îi aruncă o privire urâtă adjunctului său.
— Evenimentele s-au desfăşurat exact aşa cum a promis că se vor întâmpla. Mercenarii lui Cohl au atacat, iar Profitul a fost distrus.
— Şi acesta este motiv de bucurie? întrebă Haako, laringele proeminent tremurându#i. Planul dumneavoastră a costat Federaţia Comercială un cargobot de clasa I şi miliarde în aurodium.

Membranele nictitante ale lui Gunray îi trădară stăpânirea de sine. Clipi de mai multe ori, apoi îşi recăpătă rapid expresia.
— O navă şi o comoară. Dacă binefăcătorul nostru este cine spune el că este, aceste pierderi sunt neînsemnate.
Haako ridică o mână tremurătoare.
— Şi dacă este, acesta e un motiv de teamă, nu de încântare. Şi, chiar şi aşa, cum putem fi siguri? Ce dovadă ne oferă, domnule vicerege? Vă contactează din eter, doar prin hologramă. Ar putea fi oricine.
Gunray îşi mişcă falca proeminentă.
— Şi cine ar fi atât de prost, încât să susţină aşa ceva fără acoperire?
Scoase un holoproiector portabil şi îl puse pe o masă.
Când Lordul Sith al întunericului luase pentru prima dată legătura cu el, cu câteva luni în urmă, părea să ştie totul despre Nute Gunray şi ascensiunea lui la putere. Cum depusese Gunray mărturie în faţa Directoratului Federaţiei Comerciale împotriva Superpetrolierului Pulsar – atunci o companie care făcea parte din consorţiu – acuzând compania de "dezinteres criminal faţă de profit" şi "donaţii caritabile fără un câştig vizibil".
Într-adevăr, se părea că acea mărturie şi dovezile asemănătoare de lăcomie fuseseră cele care atrăseseră laînceput atenţia lui Darth Sidious.
Chiar şi aşa, Gunray rămăsese la fel de sceptic pe cât erau acum sfetnicii săi, în ciuda demonstraţiilor lui Darth Sidious despre marea influenţă şi controlul pe care le deţinea. În secret, Sidious aranjase ca un număr de planete deţinătoare de resurse importante să se alăture Federaţiei Comerciale ca membri semnatari, renunţând la reprezentarea lor în Senatul Galactic în schimbul oportunităţilor comerciale profitabile şi, acolo unde se putea, a protecţiei împotriva concernelor de contrabandişti şi a piraţilor. De fiecare dată, Sidious aranjase ca achiziţiile să pară a fi făcute de Gunray, ajutându-l astfel pe acesta să îşi consolideze autoritatea crescândă şi asigurându-i numirea în directorat.
Dacă influenţa lui Sidious se datora cu adevărat puterilor Sith, Gunray nu putea spune, nici nu#i păsa să afle, având în vedere puţinul pe care îl ştia despre Sith – un ordin străvechi, poate chiar legendar, de adepţi ai magiei negre, absent din galaxie în ultima mie de ani.
Unii spuneau că Sith era partea întunecată a Cavalerilor Jedi; alţii susţineau că Jedi fuseseră cei care încheiaseră domnia Lorzilor Sith, într-un război în care se confruntaseră întunericul şi lumina. Alţii spuneau că Lorzii Sith, lacomi de putere, se omorâseră între ei. Însă Gunray nu ştia nimic despre cât de adevărate erau aceste lucruri şi spera ca asta să rămână aşa.
Se uită fix la holoproiector; momentul stabilit era aproape.
Gunray nu îşi terminase gândul, când capul şi umerii unui personaj învăluit în mantie se înălţară din aparat, cu gluga veşmântului negru trasă peste ochi, dezvăluind o bărbie adânc încreţită şi o faţă îmbătrânită, cu guşă. O broşă complicată închidea mantia la gât.
Când silueta vorbi, vocea îi era un scrâşnet prelung.
— Văd, vicerege, că ţi-ai adunat subalternii, aşa cum ţi-am cerut, începu Darth Sidious.
Gunray ştia că acest cuvânt, "subalterni", nu avea să fie bine primit de Monchar şi Haako. Deşi nu prea avea ce face în această privinţă, se gândi că ar fi fost mai bine să încerce să îndrepte lucrurile.
— Sfătuitorii mei, Lord Sidious.
Faţa lui Sidious nu trădă nimic.
— Fireşte... sfătuitorii tăi.
Se opri pentru o clipă, ca şi cum ar fi sondat distanţa care îi despărţea.
— Percep o atmosferă de îndoială, vicerege. Rezultatul planului nostru te#a dezamăgit?
— Deloc, Lord Sidious, bâigui Gunray. Doar că pierderea cargobotului şi a pepitelor de aurodium îi îngrijorează pe unii. Se uită cu subînţeles la cei doi consilieri.
— Celorlalţi le lipseşte înţelegerea unui scop pe termen mai lung, pe care tu o ai, vicerege, zise Sidious cu o urmă de dispreţ. Poate că trebuie să le prezentăm iar intenţia noastră de a stârni în Senat compasiunea pentru Federaţia Comercială. De aceea i-am informat pe militanţii din Frontul Nebula despre transportul de aurodium. Pierderea pepitelor ne va sprijini cauza. Curând, politicienii şi birocraţii vă vor mânca din palmă şi atunci, Federaţia Comercială va avea în final armata de droizi de care are nevoie. Baktoid, Uzinele Haor Chall şi colicoizii vă aşteaptă comenzile.
Gunray începu să se foiască.
— Armată, Lord Sidious?
— Bogăţiile Inelului Exterior îi aşteaptă pe cei care au curaj să le înhaţe.
Gunray înghiţi în sec.
— Dar, Lord Sidious, poate că nu este momentul potrivit să trecem la astfel de acţiuni...
— Nu e potrivit? Este destinul vostru. Cu o armată de droizi care să vă sprijine, cine ar îndrăzni să pună la îndoială autoritatea Neimoidiei de a conduce căile spaţiale?
— Am fi bucuroşi de abilitatea de a ne apăra împotriva piraţilor şi a agitatorilor, riscă Rune Haako să spună. Dar nu dorim să încălcăm tratatul nostru comercial cu Republica. Nu acum, când preţul unei armate de droizi este taxarea în zonele libere.
— Deci aţi auzit despre intenţiile cancelarului Valorum, zise Sidious.
— Doar că este probabil să sprijine această propunere din toate puterile, spuse Gunray.
Sidious dădu din cap.
— Stai liniştit, vicerege, cancelarul suprem Valorum este cel mai puternic aliat al nostru în Senat.
— Lordul Sidiuos are influenţă în Senat? întrebă cu grijă Haako.
Dar Sidious era prea deştept pentru a muşca momeala.
— Veţi ajunge să aflaţi că sunt mulţi cei care îmi ascultă ordinele. Ei înţeleg, aşa cum veţi înţelege şi voi, că servindu-mă pe mine, se servesc cel mai bine pe ei.
Haako şi Monchar avură un schimb rapid de priviri.
— Membrii conducători ai Directoratului Federaţiei Comerciale nu vor aproba cheltuirea profiturilor greu câştigate pe droizi, spuse Monchar. Şi aşa neimoidienii ne consideră că suntem inutil de suspicioşi.
— Cunosc foarte bine opiniile partenerilor voştri, scrâşni Sidious. Luaţi aminte, prietenii nebuni nu sunt mai buni decât duşmanii.
— Totuşi, se vor opune acestei afaceri.
— Atunci, nu va trebui decât să găsim o cale să îi convingem.
— Nu vrea să pară nerecunoscător, Lord Sidious, îşi ceru iertare Gunray. Doar că... Doar că nu ştim cu adevărat cine eşti şi ce poţi oferi. Ai putea fi un Jedi puternic, care speră să ne prindă în capcană.
— Un Jedi, zise Sidious. Acum îţi baţi joc de mine. Dar vei vedea că sunt un stăpân iertător. Cât despre grijile voastre privind identitatea mea – moştenirea mea, să spunem – vor vorbi acţiunile mele.
Neimoidienii schimbară priviri nedumerite.
— Şi Jedi? întrebă Haako. Nu o să stea deoparte.
— Jedi vor face doar ce le cere Senatul, spuse Sidious. Greşiţi îngrozitor dacă voi credeţi că îşi vor pune în pericol palatul lor măreţ de pe Coruscant pentru a provoca Federaţia Comercială fără aprobarea Senatului.
Gunray le aruncă o privire plină de înţeles sfătuitorilor săi înainte de a răspunde.
— Ne punem în mâinile tale, Lord Sidious.
— M-am gândit că vei putea vedea lucrurile ca mine, vicerege. Ştiu că nu mă vei dezamăgi în viitor.
Apariţia dispăru la fel de brusc pe cât apăruse, lăsându#i pe cei trei neimoidieni să mediteze la natura alianţei obscure în care tocmai intraseră.



va urma