Băgău (6)

IOANA BRADEA

se opreşte Marius în mijlocul camerei şi se uită lung la mine
o vreme şi la sfîrşit începe să rîdă - eeei, ce să-ţi povestesc, mare
chestie! se apropie şi se trînteşte ostentativ pe pat, lîngă mine,
apoi îşi lasă mîna să cadă pe şoldul meu - poftim! te-am atins,
acuma te simţi mai bine? pleoscăie palma pe blugii strîmţi

nu aşa, mă Marius, că doar nu sîntem barbari, ce naiba! să-ţi
arăt eu cum se face, iau palma între degetele mele, mă întorc cu
spatele, îi trag mîna după mine, mi-o potrivesc frumos între sîni
şi îmi cuibăresc fundul în poala lui, îmi lipesc şi spatele de pieptul
lui amplu, mă tot foiesc nemulţumită, tre’ să-mi caut acuma
o poziţie ca lumea, tre’ să găsesc locul ăla cald dintre picioarele
lui - ei? vezi că se poate!? şi deja cotrobăie degetele lui pe sub
tricoul meu, deja se plimbă Marius cu palmele peste stomacul
meu şi înapoi peste sîni şi umeri, huai de capul meu, toată
tremur, de sus pînă jos ca un drapel cînd îşi strecoară el
degetele între picioare şi cu buzele îmi umezeşte urechea - iubito,
nu te opri, spune mai departe, că-mi place! ia povesteşte-mi
cu cine-ai mai vorbit, cine te-a mai sunat, cu cine te-ai vrăjit toată
noaptea?

ăăă, cu foarte mulţi, Marius, ni’ nu mai ştiu, da’ nu-mi mai
spune iubito că nu sîntem pe fir, ce dracu’! Ionaş m-a sunat, i-au
lacut ăia scandal, iarăşi s-a bătutcu-nebunii din secţia de psihiatrie,
unu’ m-a confundat cu moldoveanca dracului, unu’ m-a pus
să număr pînă la optişpe şi Gabi a sunat, cică o să lucreze la nu
ştiu ce post de radio, n-a vrut să-mi spună care, nici de data asta
n-am îndrăznit să-l invit la o cafea, poate data viitoare...

cum adică Andros să bei o cafea cu Gabi?! ia vezi că ţi-o iei!
tu ce crezi că păzesc eu aici, ă?

oare ce păzeşti Marius, oare ce? moţăi şi zîmbesc cu ochii
închişi şi mi se pare că nici măcar n-am fixat bine receptorul în
furcă, se tot aude tonul ăla ocupat, ţiuie prea tare, nu crezi?
întind mîna spre telefon, să-l închid ca lumea da’ mi-o prinde
Marius din zbor şi-o bagă la loc sub pătură - stai liniştită şi dormi,
acuma eşti acasă - Marius, mi-e frică să dorm, da’ dacă nu mă
mai trezesc, da’ dacă uit pe unde să mă întorc?!

dooormi, Andreea, că stau eu de şase şi-ţi amintesc eu tot ce
vrei

a, da? în cazul ăsta zîmbesc fericită - păi daaa! că doar tu eşti
memoria mea şi atunci alunec în somn împăcată, alunecă şi
Marius, da’ mai mult de două ore jumate nu reuşesc să dorm,
mă trezesc gemetele lui, se tot foieşte şi se tot răsuceşte de pe-o
parte pe alta, îi arunc o privire adormită, ere’ că visează ceva aşa
că mă deslipesc încet de el, visele tre’ să curgă în tihnă şi libertate
şi tocmai cînd să mă trag uşor cu palmele de marginea patului
înspre perete îşi înalţă Marius genunchiul uriaş şi aterizează
cu el între sînii mei fără jenă începe să-şi frece pulpa de stomacul
meu şi cu laba piciorului nimereşte Marius între picioarele
mele ai! ai! zîmbesc şi închid ochii la loc şi mă agăţ strîns de genunchi
şi îl mîngîi rar de la rotulă pînă la gleznă pînă cînd
mormăie şi Marius şi bîjbîie cu mîna prin pat şi se lipeşte de mine
- o , ce bine e

să te trezeşti din somn în dragoste, să te trezeşti aşa înfiptă
şi plină în toiul nopţii, pe nesimţite, cînd ţi-e visul mai dulce, cînd
ai impresia că mai bine de-atîta chiar nu se poate fix atunci să i
se scoale să pună urgent mîna pe tine în prelungirea visului -
îi ies şi eu în întîmpinare, cum să nu, îmi frec palma de burta lui
şi-mi afund nasu-ntre coastele lui, huaaai ce mamă de foame
m-apucă aşa de dimineaţă! pe pîine l-aş mînca dac-ar fi posibil
şi oasele i le-aş ronţăi unu’ cîte unu’ şi carnea lui aia dulce şi
limpede, oho! dement festin canibalic între cearşafuri răcoroase
şi apar acuma în cadru şi instrumentele astea de tortură, ai, da,
sîntem în evul mediu, la nu ştiu ce curte regală - se trec în revistă
ultimele dispozitive, ultimele achiziţii, ultimul răcnet de
invenţii într-ale durerii carnale, ajunge grupul de vizitatori în faţa
unui... subiect ar spune azi psihologii, un individ de fapt care
a furat ceva de pe moşia unei babe şi drept pedeapsă i-au
încolăcit barbar mîinile şi picioarele într-o încrengătură
noduroasă, într-o cracă ramificată parcă artificial în sensul celor
patru puncte cardinale, numai capul răsare din tufă cu ochii ăia
umflaţi de spaimă, cu faţa spre el răsuceau inchizitorii o crenguţă
din ansamblul ăla şi atunci se despica un centimetru din craniul
condamnatului, apoi întorceau crenguţa în poziţia iniţială
şi craniul se închidea la loc şi tot aşa, cîte-un înalt demnitar, dte-o
prinţesă din grupul de vizitatori avea chef să se joace cu crenguţa
de parc-ar fi fost telecomandă, futu-i! lor le ardea de joacă
şi-n timpu’ ăsta Zadic armeanul ascuns după tufişurile alea îşi
pregătea pulberea şi puşcociul în crăcan şi calcula în gînd viteza
vîntului şi distanţele şi ochea aşa savant şi greoi ca-n Englitera
şi să vezi tu dacă plumbii din puşcoci n-o să nimerească fix în
mijlocul alaiului princiar - fugi Andros! îmi răcneşte de deasupra
vocea lui Marius, fugi că ăştia se-mpuşcă-ntre ei!

bine

de fapt nu-s foarte sigură că era vocea lui, nici nu mai ştiu
dacă îl visez într-adevăr sau cînd anume îl visez, se derulează doar
secvenţe de imagini care se leagă într-un fel de figura lui - un
spot publicitar subliminal în jurul căruia se construieşte restul,
un fel de infrastructură mi-e Marius ca un embrion ca un
blestem parcă ar trăi în mine, ca un virus sau un gîndac dac -
am antene de sub pămînt îţi fac implant de microbi în vene te
distrug din rădăciiini maică-ta ţi-a spus să nu deschizi la străini
sînt criminaaal de m-ar vedea shogun ar face ochii mari cum
omor zece negri mititei cu pîine şi muştar - parcă de două ori
ar trebui să trăiesc, o dată pentru el, o dată pentru mine - atîta
trasparenţă, atîta transluciditate şi atîta amar de coşmar al duplicităţii
sau cum naiba era poezia aia veche?

Andreea!

Vin imediat, un pic de dragoste mi-a mai rămas şi apoi
Andreeea, ai zis să te trezesc la 12! hai că iar te crezi la linia
erotică, iar vorbeşti în somn cu labagiii tăi virtuali!

Poftim?! cît e ceasul? mă ridic instantaneu în capul oaselor -
am întîrziat cumva la tură? în ce zi am.fi astăzi?

Astăzi am fi tocmai într-o zi de sîmbătă, ai lucrat azi-noapte
şi mi-ai spus că vrei să te trezesc la 12, nu? ai vreo treabă? ai de
mers undeva?

Ai, nu!... am de băut o cafea repede şi tare şi amară, vă rog...

Ce să-ţi povestesc! adică să-ţi fac eu cafeaua şi să ţi-o mai şi
aduc la pat, ă?

mă întorc pe partea cealaltă, trag şi pătura după mine şi-mi
acopăr capul a protest - extraveral! parc-ar fi aşa de greu să faci
o cafea, o dată-n viaţă te rog şi eu ceva, ştii că oricum o să mă
revanşez într-o bună zi

Negreşit, aşa spuneţi toate, tu în special de vreo trei ani de
zile te tot revanşezi! hai scularea! că altfel dau Methadonul la
maxim şi n-o să-ţi convină!

mda, mi s-a părut mie că-1 aud pe Vexxatu aşa, ca prin vis...
da’ de ce să nu-mi convină, mă rog frumos? ce vrei să insinuezi
acuma? că nu mi-ar plăcea methadon? îmi faci o cafea sau chiar
tre’ să mă rog de tine pînă mîine dimineaţă?

Nope! te trezeşti tu frumuşel din pat şi-ţi faci cafeaua singură

mă trezesc eu „frumuşel"? maaamă, ce frate mi-am tras, să-mi
bag picioarele...

mă foiesc un pic în pat şi savurez din gînd sîmbăta liberă care
mi se întinde în faţă, chiar aşa obosită cum sînt, poate din cauza
somnului cam sărăcăcios în ultima vreme sau poate fiindc-am şi
lucrat patru nopţi pe sex (călare) săptămîna asta sau poate de
la aiurelile alea nocturne să mi se tragă osteneala, nu poţi să ştii
cu precizie, oricum cafeaua de dimineaţă şi mai ales asta băută
pe scaunul de lîngă geam, în bucătărie, tre’ să fie neapărat amară
şi neapărat tare cît un lichid vîscos care lasă dungi subţiri pe
dinăuntrul cănii, nu tre’ să-ţi ardă limba, nu tre’ să fie nici călîie
nici fierbinte, tre’ să iei doar cana în mînă cu un gest distrat întîmplător
o ridici şi o apropii de buze şi atunci iei în gură o duşcă
zdravănă şi dinăuntru răsare surpriza de gust amărui şi toţi dinţii
îţi pică unul cîte unul înecaţi de valul cafeniu şi cînd o a^ezi la
loc se clatină lichidul încercuit şi cîteva picături ţîşnesc în afară
şi se preling pe feliile de grapefruit rece, scos adineauri din
frigider fiindcă de o vreme încoace nici nu concep cafeaua fără
grapefruit sau vodca fără ciocolată sau pîinea fără smîntînă şi
după atîtea bunătăţi poţi să-ţi arunci liniştit privirile peste geam
pînă-n lacul IOR să le recunoşti după aia răsfrînte acolo şi să-ţi
aminteşti de sprîncenele alea arcuite ca nişte... ca nişte... huai!
şi sub sprîncene avea Marius două bile de cafea şi cînd se enerva
pe mine, se tulbura şi cafeaua aia rotundă şi se înnegrea de
două ori mai mult şi se făcea de două ori mai ţeapănă decît o
făcusem eu în ibric şi atunci era clar că-i vine să mă strîngă de
gît că de ce dracu’ nu înţeleg un fapt atît de simplu - că nu-i
place să-l întrerup în mijlocul frazei sau al ideii sau că de ce naiba
încep o discuţie în bucătărie şi apoi brusc îmi dau seama că e
gata cafeaua şi îmi iau ibricul în braţe şi mă car dracului - te cari
dracului în sufragerie şi cu mine cum rămîne? mă laşi aici
vorbind singur cu pereţii ăştia mîzgăliţi?! apropo! a văzut
proprietarul ce minuni i-ai scris cu carioca pe uşă? crezi că toată
lumea e bolnavă la cap de poezii ca tine!?

Maaarius, da’ ţi-am făcut semn din cap că hai şi tu dincolo

Aaandros, da’ te durea picioru’ să mai stai un pic?! măcar
pînă-mi terminam naibii ideea

ideea de aia e idee, Marius, ca să poată fi terminată oriunde!
nu mai fi absurd

absurdă eşti tu şi dimineaţa asta şi lacul ăsta şi berea aia la
badoacă băută acolo pe malul lacului la o aruncătură de băţ într-o
seară după o ceartă cu Alex - Andreea! ar sări Marius dac-ar fi
aici, ce naiba e aia o „badoacă11?! nu se spune badoacă, se spune
cutie! o cutie de bere băută pe mal într-o seară cînd ai descoperit
tu apa din lac şi ai început să te aberezi că o să mergem la Vama
Veche ca să ne găsim pereche, fraaate ce m-ai enervat atunci aici
acuma stai numa’ să vezi hoardele de amintiri cum se întind languros
pe după gîtul meu ca o blană de nurcă să vezi cum o să
mă tot apuce cu gheare de ochi, de păr, de carne pînă mi se
împăienjenesc privirile pînă cînd o să mi se pară c-aş fi spînzurată
aşa de un vis vid, gîtuită de o durere ţiuitoare, surdă, înfundată
durere de tîmplă şi dragoste bolnavă - gata, de data asta
chiar că m-a uitat, acuma chiar că şi-a găsit liniştea şi iubita şi
echilibrul, nu mai trăim paralel, nu mai comunicăm în nici un
fel, s-au terminat şi visele cu el şi durerile de burtă transportatoare
de mesaje intrinseci, nu mai simt cordonul ombilical - firul
subţire de sînge care se presupune că ne leagă
firul de sînge subţire care mă strînge de gît şi de gînd
şi unghiile mi le strînge în complicate
instrumente de tortură, durerea mea
îmi lipseşti atît de mult
îmi lipeşti atît de strîns
firele de carne, sîngele de cuţit, oasele de cuvinte - aproapele
meu resimţit / iubit în fîşii de aer de la mii de kilometri distanţă,
departele meu închis în creier încins în furnicăturile degetelor
înţepenite
în vibrafonul tridimensional
în care explodează rugăciunea - sensul final al absenţei
game over, mai adînc decît atîta unde dracu’ să fi ajuns noi doi
marius iubitule? şi cînd te gîndeşti că Papa Ioan Paul al II-lea şi-a
făcut ieri în timpul slujbei Mea culpa - în numele întregii biserici
catolice a cerut iertare pentru mîrşăviile şi vărsările de sînge
făcute de Inchiziţie de-a lungul vremii, îţi dai seama, Marius!
bătrînelul ăsta firav şi slab şi bolnav să ia pe umerii lui toaaate
greşelile alea, inclusiv recursul la logica violenţei, fir-ar! mă ridic
de pe scaun, îmi iau şi cana de cafea şi ibricul şi mă duc să văd
ce face Alex dincolo, că nu se mai aud decît sunete şi urme de
Charlie Parker stă întins pe covor şi se uită dintr-un cot la Silviu
Brucan lipit de ecranul pro tv - ce facem azi? mă aşez pe jos lîngă
el şi-mi sprijin coastele de marginea patului - nu ştiu, ce facem?



va urma