Augustin A. CUPŞA
Roşu
de martie ziua când stau
arunc
cu pui de pietre
în
puii de îngeri.
îmi
plac şi podurile
şi
cerceii tăi
mai
ales noaptea când
zidurile
fac margini
de
spaimă
şi
colţuri de pleoape
fac
ziduri
noaptea
când razele
sunt
imperfecte dar certe
şi
lasă rugină pe fiarele mărturisirilor
de
la cuprins
la
urmă iarăşi stau
fraged
fac gestul cu mâna
aştept
liniştit marea
din
nord
tata
spunea că
până-n
şaişcinci nu moare nimeni
nici
frunza nici tu
prea
eşti albă
prea
ai poftă de soare
tăcere
– tânără – tu
nu
ştiam că ai sfârcurile aşa tari
mi-ai
lăsat semne
pe
buze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu