Cea de toate zilele

Grigore SCARLAT

Nici nu ai pornit bine la drum

Că şi îţi întorci capul –

Gest nesăbuit, de Orfeu –

De parcă ai vrea să vezi

Dacă, acolo, casa a rămas încremenită,

Aşa cum o ştiai — dintotdeauna.

Nu te va urma, fii sigur,

Piatra rămâne piatră,

Şi gardul înalt, tot mai rustic,

Ca un memento al copilăriei,

Va putrezi, fără tine.

O, ai atâtea felii de viaţă

Pe care să le consumi, în neştire,

Într-una chiar acum ţi-ai înfipt dinţii –

Tineri, de lup, de sălbăticiune –

În timp ce bătrânii abia de mai mestecă

Pâinea noastră cea de toate zilele.