Iubire nebuna

Richard Wurmbrand

De mic, eu frecventat-am temple si biserici.

In ele, Dumnezeu era slavit.

Cantau zelos si tamaiau feluriti clerici.

Ei sustineau ca-i drept sa fii iubit.

Crescand, insa, vazut-am asa jale-adanca

In lumea asta a lui Dumnezeu,

Incat mi-am zis: "El are inima de stanca.

Altfel ne-ar usura acest drum greu.

Se zbat copiii mici de friguri in spitale.

Se roaga pentru ei parintii tristi,

Dar e-n zadar. Se duc cei dragi pe-a mortii vale,

Chiar daca-n rugaciune mult insisti.

Sunt arsi de vii-n cuptoare oameni fara vina

Si cerul tace, lasa totu-a fi.

Cum sa se mire Domnul daca, in surdina,

Si credinciosii-ncep a se-ndoi?

Flamanzi si prigoniti pana si-n propria tara,

Ei stau far' de raspuns la intrebari.

Expus e Insusi Sfantul Nume la ocara

Cand peste noi cad grelele ocari.

Cum sa-L iubesc pe Cel ce a creat microbii

Si tigrii care sfasaie pe om?

Cum sa iubesc pe Cel ce-si chinuie toti robii

Doar ca mancat-a unul, odata, dintr-un pom?

Mai rau ca Iov, stau far' de copii, sotie

Si fara de amici mangaietori.

Stau fara soare si-aer intr-o puscarie,

In cea mai aspra dintre inchisori.

Viitorul meu cosciug mi-e astazi pat de scanduri.

Intins pe el, eu a-mi da seama-ncerc:

De ce mereu spre Tine-alearg-a mele ganduri,

Iar prin ce scriu trasez in jurul Tau un cerc!

De ce ma arde-o dragoste-nfocata?

De ce esti Tu subiectu-a orice cant,

Desi stiu bine ca-s mireasa lepadata!

Curand voi putrezi intr-un mormant.

Dar nu, nu a iubit Mireasa din Cantare

Cand intrebatu-s-a de este drept.

Iubirea este propria ei justificare.

Iubirea nu e pentr-un intelept.

Chiar prin ispite mari de-o fi silita-a trece,

Nu inceta-va totusi a iubi.

De-o arde-un foc, sau valuri stau s-o-nece,

Ea saruta-va mana ce-o lovi.

La grele intrebari de n-a aflat raspunsuri,

E-ncrezatoare - si va astepta,

Caci vor patrunde raze-n ascunzisuri

Si adevarul se va arata.

Iertarea multelor pacate doar sporit-a

Al Magdalenei foc mistuitor,

Dar ea parfum si lacrimi daruit-a

'Nainte de cuvantu-Ti iertator.

Iar daca nu-l spuneai, ea tot ar sta si-ar plange

De dragostea ce-Ti poarta si-n pacat.

Ea Te-a iubit 'nainte de varsasesi sange.

Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat.

Nici eu nu ma-ntreb de-i drept sa-Ti dau iubire,

Nu Te iubesc s-ajung eu mantuit.

Eu Te-as iubi si-n vesnica nefericire,

Si chiar de flacari de-as fi mistuit.

De-ai refuza sa Te cobori la oameni,

Tu mi-ai fi fost un vis indepartat.

De refuzai Cuvantul Tau sa-l sameni,

Te-as fi iubit si far' sa-l fi aflat.

De sovaiai, de-ai fi fugit de rastignire,

Nemantuit, eu totusi Te-as iubi.

Chiar si pacat daca-Ti gaseam in fire,

Cu dragoste-mi Ti l-as acoperi.

Acum cuvintele-mi vor deveni nebune,

Ca toti sa stie cat de mult iubesc.

Acuma voi atinge necantate strune.

Pe-o melodie noua Te slavesc.

Profetii toti de-ar fi prezis pe Altul,

Pe Tine, nu! Pe ei, i-as lepada.

Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul,

Iubirea-mi pentru Tine as pastra.

De-as banui la Tine-nselaciune,

Plangand, eu pentru Tine m-as ruga.

De-ar inceta in lume fala-Ti sa rasune,

Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micsora.

Cum pentru Saul, Samuel o viata-ntreaga

In post si rugaciune s-a zbatut,

Asa ar rezista iubirea ce ne leaga,

Chiar dac-as sti ca esti un fiu pierdut.

De nu Satan, ci Tu in ratacite clipe,

Revolta cea din cer ai fi produs,

De Tu Ti-ai fi pierdut cerestile aripe

Si-ai fi cazut din Raiul cel de sus,

Eu, neavand nadejdi, nadajdui-voi totusi

Caci Tatal cel ceresc Te va ierta,

Si impacat cu El, pe-aleile de lotusi,

Pe strazile de aur, Tu Te vei plimba.

De-ai fi un mit, as parasi realitatea;

Cu Tine-n fantezie as trai.

De-ar izbuti neexistenta-Ti sa-mi arate,

Din dragostea-mi Tu viata ai primi.

Nebuna, fara de temeiuri mi-e iubirea,

Asa cum este si iubirea Ta.

Gaseasca-Si Domnu-n asta fericirea.

Mai mult decat atat, eu nu-i pot da.