Anda MOCULESCU
Ea
trecea uşor ca printr-un perete de sticlă,
fără
să lase vreo urmă deasupra sau dedesubt,
nimeni
nu-i simţea respiraţia, nu-i putea descifra
sensurile
trecerii dintr-o lume într-alta,
de
la sfîrşit către început.
El,
în schimb, avea o sensibilitate aparte
pentru
numerele 114, 253 şi 105,
poate
un pic şi pentru numărul 57
–
deşi
57 a fost tare demult –
o
experienţă teribilă, vastă,
mai
vastă decît un parc de autobuze,
cu
tot cu liniile expres,
plus
comunele din împrejurimi;
oricum,
el socotea toate distanţele în centimetri
aşa
că ar fi putut face urgent înconjurul lumii
şi
încă îi rămîneau doi centimetri surplus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu