Băgău (4)

IOANA BRADEA

înapoi?

da... şi s-o aplecat odată.., şi ...

... şi?

şi io am văzut ca n-avea chiloţi...

... şi?

şi io m-am tăt uitat...

aşa...

şi m-am tăt uitat...

mda...

... şi nu vinia nime’...

aşa...

şi i-am băgat-o

ah...

... şi i-o plăcut...

de unde ştii? ai întrebat-o?

ăăă... nu

bravo! mai bine aşa ca tine decît invers ca mine, mai bine
nimic decît restul de ieri seară, restul de luna trecută, restul de
acum nouă luni, mai bine un cavaler sub plapuma necuvîntătoare
decît un marius ars între gînduri, între degete reci care se
încleştează pe receptorul alb, mîngîie bucata de plastic frumos
curăţată cu spirt atît înainte de a începe tura de noapte cît şi
acum la sfîrşit, dimineaţa, cînd ţi se face foame şi somn şi aţipeşti
pe scaun uşor încovoiată, da’ nu te predai, pentru că nu te lasă
telefonu’, te întinzi şi mai iei o gură de cafea răcită între timp
între atîtea ore scurse pe lîngă scaune şi pereţi te şi strîmbi cînd
îi simţi în gîtlejul fierbinte aroma stătută şi abia apoi întinzi o
mînă leneşă receptorului şi începi încă o conversaţie deja învechită,
fir-ar, aceeaşi introducere, aceleaşi întrebări, nici nu-ţi dai
seama cînd naiba ajungi la Andruş, emisiunea voastră se transmite

"şi pe ecrane?"

„pe ecrane?!?"

„da, chestiile astea ce le faci tu aici, se transmite şi pe ecrane,
cumva? pe televizoare?"

„Liviu, să-mi bag picioarele dacă-nţeleg ce vrei să spui..."

„adică... pot să te văd şi eu la un teveu? asta vreau să-nţelegi!“

„ah, asta... păi, Liviu dragă, nu prea se poate aşa ceva, da’
poţi să-mi trimiţi o scrisoare, dacă chiar vrei...“

„pe adresa redacţiei?"

„fix pe adresa redacţiei!" îi confirm cu veselie-n voce, numa’
o redacţie ne lipseşte aici ca să fie totul perfect - o redacţie cu
trei, patru, cinci redactori care să ne îngrijească limbajul, să aibă
grijă de limbile noastre spurcate, să le inventarieze, să ne cureţe
din cînd în cînd gîtlejul obosit sau răguşit cu o perie lungă sau
cu o cîrpă umedă care să şteargă dracului tot jegul ăsta „bine, o
să-ţi scriu o scrisoare, să ştii. Despre mine, ce să-ţi mai povestesc?
îs un băieţel şaten, 1.75 înălţime şi 71, hai 72... maxim 81 de litri,
pardon, nu, kilograme. Şi am 34 de ani şi doi ochelari, ăăă, pardon,
adică o pereche de ochelari, dar ce mai contează? oricum
inima mea bate într-un ceas iar a ta bate într-altul, noi doi niciodată
poate că nu ne vom găsi..."

„ei, da’ nu te întrista, Liviu dragă, că nu se ştie dacă ţi-ar fi
plăcut de mine"

„după voce io zic că mi-ar fi plăcut, Andruş, io n-am preferinţe
de nici un fel, vreau doar să nu fie nici drăguţă ca regina Angliei,
da’ nici urîtă... aşa, ceva potrivit, să nu fie în ultimul hal de exprimare
cînd stăm de vorbă cu cineva, mi-ar place doar să fac
clipe fericite, să mîngîi, să mă mîngîie..."

„mda, înţeleg"

"Andruş, da’ tu de ce faci chestia asta cu telefoanele? că am
şi eu o soră plecată de-acasă să se facă curvă şi nu-mi place ce
fad tu, să ştii! Eu înţeleg că sînt multe fete necăjite şi anticipate..."

„Liviu... ce înseamnă anticipate?"

„Da, aşa era şi soră-mea, că mama n-are decît cinci porci şi
paişpe găini şi uite că soră-mea a vrut mai mult! Auzi, Andreea,
s-ar putea să fii tu fata asta din poză?“

„Păi... ştiu şi eu... e blondă fata din poză? E dezbrăcată?"

„E în direct"

"Aha, păi atunci eu sînt aia, e clar..."

„Uaaau, păi eşti chiar faină, în cazul ăsta. Şi o emisiune la televiziune
mai facem şi noi pînă sîmbătă?"

„Poftim? o emisiune la televiziune?"

„Să mai vorbim pînă sîmbătă, adică, asta vreau să pricepi!"

„Ah, da’ de ce nu spui aşa de la-nceput, Liviu? mă iei cu tot
felul de cuvinte încrucişate şi încurcate, mă zăpăceşti de tot,
după ce că-s eu ameţită şi tocită în atîtea cuvinte, apari şi tu
acuma să mă încurci, să mă încîlcesc de tot şi apoi cine o să mă
mai descîlcească, hm?

„Poftim? bună, eu sînt Vali, scorpion..."

„De meserie?"

„Şi sînt foarte viril!"

„Te cred. Şi cum îti place ţie să faci sex, în virilitatea-ţi cotropitoare?

"A, îmi place înconjurat de frişcă şi“

„Frişca?" puah!

„Şi căpşuni... şi o lumină stinsă... oarbă..."

„Vali! tu mai ţii minte povestea aia în care o spălau pe prinţesă
într-o cadă uriaşă plină cu lapte? am citit-o cînd eram mică11 şi
mi-a rămas în creier aşa un fel de greaţă de lapte fiindcă atunci
imediat după ce s-a terminat povestea, m-am repezit în bucătărie
să-mi bag şi eu mîna în oala cu lapte de pe aragaz, de probă, să
văd cum e să fii spălat cu lapte şi huai! atingerea aia gelatinoasă
mă tulbură şi acum, îţi vine să crezi? păi cum doamne iartă-mă
să-i laşi pe servitorii ăia nenorociţi să te spele cu lapte?! cine era
şefu’ acolo, ei sau prinţesa? şi cum adică să faci dragoste
înconjurat de frişca? băi, Vali, revino-ţi, ce dracu’... 

„Alo, mai eşti acolo, facem sex sau am sunat degeaba? 
plătesc atîta şi tu nu-mi zici nimic! ?“

„ah, scuză-mă, iubitule, la frişca ta mă gîndeam şi la căpşunile
tale, daa, sînt atîîîta de excitată şi eu, iubitule, aai, sigur că vreau
să-ţi iau puia în gură şi s-o ling şi s-o belesc încet pînă cînd...

„Alo!! alo, fă moldoveanca dracului, ţi-ai luat mobil, fă
împuţito?!?“

„Da’ tu care eşti, bă!? şi cînd dracu’ ai aterizat pe firu’ meu,
fără să baţi la uşă? ia dispari în pizda mă-tii... tu nu vezi că-s ocupată
acum? nu ţi-e ruşine să dai aşa buzna peste oamenii normali
cînd se freacă ei mai bine?!“

„Făăă, moldoveancă ordinară!!! tu să nu mă înjuri pe mine
de mamă, clar?! mînca-mi-ai şi beli-mi-ai pula ca la toţi ăia de pe
firu’ mă-tii! mai sugi pula la negri, făh? ia zi, ţi-ai luat mobil?"

„Da’ de ce-ntrebi, idiotule? te mănîncă-n cur mobilu’ meu?“
mă enervez imediat, mă scot din sărite măgarii ăştia care încep
aşa brusc să înjure, să-ţi toarne în poală un calup uriaş de
înjurături de nestăpînit, de necontrolat, de fapt mă pierd repede,
mai mult de cîteva minute nici nu mă duce mintea să-i înjur

„Ce treabă ai tu cu mobilu’ meu, cretinu’ mă-tii!? fir-ai al dracului
de prostovan vulgar ce eşti tu!“

„Vulgară-i soacră-ta, bă moldoveanca dracului, că te suportă
aşa de janghinoasă, ia spune, ţi-ai luat mobil, fă?“ 

mă sucesc înscaun, parc-aş ceda nervos, caut cu privirea prin cameră după
vreo colegă dispusă să mă salveze, nu am resurse şi nici imaginaţie
pentru aşa ceva, Corina s-ar descurca acuma fără probleme,
imediat ar schimba registrul narativ şi s-ar lua în gură cu
prostul ăsta şi l-ar face praf! instinctiv s-au distribuit un fel de
roluri între noi, avem cîte o „specialistă" pentru fiecare domeniu,
pe ăsta ia-1 tu, că vrea să vorbească despre monarhie şi
PNŢCD, pe ăsta ţine-1 tu, că tre’ să-l fuţi în engleză, pe ăsta ţi-1
dau ţie că mă înjură de cinşpe minute, de obicei mie îmi vine
să-l iau cu vrăjeli din alea moralizatoare „băi, se poate? da’ ce
ţi-am făcut eu să mă înjuri aşa, e frumos? te simţi mai bine dacă
mă-njuri?!“ şi în cel mai bun caz ar ajunge pînă la urmă să-mi
povestească toată viaţa lui, numai că ăsta nu ţine la vrăjeli din
astea, ăsta e chiar nervos.

„Făăă, moldoveancă murdară, păi nu mi-ai zis tu ieri seară
că-ţi iei mobil şi că mă suni? ce-ai crezut, că-s fraieru’ tău şi-a lu’
mă-ta, ă? m-ai sunat prin gură, moldoveancă proastă şi mincinoasă!“

„Ieri seară? sugi puia! n-am lucrat ieri seară şi nu te-aş suna
de pe mobil nici împuşcată, boule!" mă uit în jur, fetele şi-au luat
pauză de masă - băi, cine i-a promis ăstuia că-1 sună aseară? să-l
ia şi să se spele pe cap cu el, că eu îi închid telefonu’ imediat!

„Bine-bine, da’ ţi-ai luat mobilu’, moldoveanca dreacu’?"

„Ia mai du-te-n pizda mă-tii, cretinule!", îi trîntesc telefonul
cu un gest repezit, mi-am pierdut răbdarea, sau m-am plafonizat
dracului, vorba Cătălinei şi noaptea abia a început, ceasurile nici
nu arată mai mult de unşpe, stai să vezi ce urmează, individul o
să sune toată noaptea, din cinci în zece minute să întrebe, la
plezneală, pe cine nimereşte la telefon „fă, moldoveancă
împuţită, ţi-ai luat mobil?", se mai petrec uneori şi astfel de nopţi
absurde, cu replici fără nici o noimă, n-ai ce să le faci, bună seara,
eu sînt Andreea

poate că nu mă interesează cine dracu’ eşti tu

ok, încercam doar să fiu politicoasă, pe mine m-ar interesa
să ştiu cu cine vorbesc,

ascultă, dragă, lasă vrăjeala - spune şi tu optişpe

poftim?

optişpe! spune dracului optişpe!

de ce? de ce optişpe şi nu nouăşpe?

spune optişpe, ce dracu’! 

bă iubitule, tu ai facut o pasiune pentru număru’ ăsta? îţi freci
pula pe număru’ optişpe?

spune, mă, odată optişpe! vreau să văd dacă eşti în direct!

o, băga-mi-aş picioarele! tu îţi baţi joc de mine? adică vorbim
de trei minute şi tu mă întrebi dacă-s în direct?!

dragă, ia nu mai vorbi aşa urît, că nu-ţi stă bine! spune şi tu
optişpe, ce te costă?

oare cum dracu’ ţi s-a pus ţie pata tocmai pe cifra asta?

uite că mi s-a pus

bine... optişpe

mulţumesc, asta a fost tot, pa şi noapte bună

închide brusc, eu mă ridic şi încep să mă învîrt prin cameră,
mă plimb de la dreapta la stînga, mă ţicnesc sau mi se pare,
dracu’ le mai ştie şi pe astea - nu-s halucinaţii, auzenii poate...
se distorsionează şi sunetu’ săracu’ de atîta ascultare, auzire şi
tulbure urecheală 

- alooo! fă, moldoveanca dracu’ ţi-ai luat
mobil!?

băga-te-aş în pizda mă-tii, prostovane şi bună dimineaţa totodată!
îi închid telefonu’ plictisită, deja s-a făcut cinci jumate, o
să-nceapă imediat încă o zi straşnică şi soarele o să răsară de
după lumina asta albicioasă de albuş de ou şi omu’ asta nu mai
oboseşte odată!? îmi alunecă ochii pe scrumiera de ceramică şi
cu ocazia asta îmi şi sting ţigara în burta ei cu respect, e smălţuită
cu bej şi nişte dungi albe, verzi spre mijloc, o traversează
fără grabă - în ultima mea tură p-aici o să şterpelesc şi scrumiera
asta ca să-mi tot amintesc apoi de alea paişpe mii de ţigări tocite
în ea - vrei să mă fuţi pe la spate, iubitule?

Nu, nu-mi place pe la spate

Da’ cum îţi place?

Pe la faţă...

Pe la faţă cum anume?

Capră

Bine, mă execut rapid şi încep să-i înşir pe aţă cuvinte
deşucheate, gem şi mă screm acolo cîteva minute şi de la un
punct încolo îl aud respirînd mai agitat, nu-mi dau seama cînd
l-o fi pocnit excitaţia în moalele capului, cum s-o fi declanşat, din
cauza cărui cuvînt şi a cărui oftat şi de fapt nici nu mă mai interesează,
am obosit, vreau să mă car acasă - alo, bună seara,
iubito, spune optişpe!

o, nu!...

iubito...? tot tu erai... spune şi tu optişpe, te rog!

du-te-n pizda mă-tii! numărul ăsta îmi poartă ghinion, nu pot
să-l spun aici!

hai, mă iubito, ce naiba! spune-mi şi mie măcar optişpe, atît!
ce? e greu?

nu-i greu, da’ n-am eu chef să spun aşa ceva tocmai azi şi mai
ales nu la ora asta...

iubito futu-ţi morţii mă-tii spune optişpe!!

nu vreau!

de ce?

de pulă să mă treci strada!

eşti o proastă! spune mă optişpe că te las în pace după aia!

nu vreau!

îţi închid telefonu’!

mi se rupe!

spune mă optişpe, ce dracu’ ai?!

pa!! răcnesc exasperată în receptor

du-te-n mă-ta!

bine-nţeles, iubitule... - oamenii crede că sînteţi nişte

curve ordinare, ia să văd cum faci cînd îl fuţi pe unu’, ia să văd
cum te exciţi, io unu’, dac-aş avea o prietenă şi ne-anTîubi şi ca
colegi da’ şi personal, să ştii că n-aş lăsa-o să lucreze unde lucrezi
tu, fiindcă gelozia vine din suflet, să ştii.

eeei, iubitule, las-o-n mă-sa de treabă, că nici pula nu stă în
palmă, nici pizda-n genunche s-o iei şi s-o lipeşti aşa unde vrei
tu ca pe o muscă.



va urma