Petre GOT
Frământ
gândul
Cum
olarul frământă argila
Înainte
s-o dea focului.
În
pălpâirea lăuntrică
Silabele
sunt boabe de struguri
Sub
privirea astrului calm.
Frate,
frate, frăţioare,
Nu
ştiu cum se face,
Nu
am tină pe mâini,
Nu
am lut pe faţă,
Ci
o dâră vibrând argilos,
Lumină
pământie şi rouă pulsând
Direct
din al inimii ritm.
Împăcat,
aştept orologiul
Neauzit,
simt aprope
Respiraţia
Marelui Taciturn
Prieteni,
să nu plângeţi,
Aţi
putea stinge focul miraculos
Numai
de unii văzut,
Numai
de unii simţit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu