Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea
Lavinia Betea:
Cum plăteaţi?
Stefan Andrei:
Normal, pentru prieteni şi colegii din ţară din salariul meu. în anii aceia mergeam mult la teatru.
Lavinia Betea:
De unde se îmbrăca o soţie de demnitar precum actriţa Violeta Andrei?
Stefan Andrei:
Multe îi aduceam eu din străinătate. Mai ales materiale. Dar găsea şi în ţară. Se lucra pentru export. Lucra cu croitorese fără legătură cu Gospodăria Partidului.
Lavinia Betea:
Şi aprovizionarea prin casa specială de comenzi
cum se făcea?
Stefan Andrei:
Păcat că nu poţi să vezi documente cu ce primeam noi prin casa de comenzi. In anii ’80, câteva kilograme de carne pe lună, vreo 4-6. Cota de ulei, cota de zahăr - ca pentru toţi din sector. Un cartuş de ţigări bulgăreşti BT. Ţi-o spun foarte deschis: n-aveam nevoie să iau cele cinci kilograme de carne de la partid. Să procur nişte carne, nişte peşte ori vin, nu era o problemă. Dar Ceauşescu le făcuse pe toate acestea ca să poată fi el acoperit.
Lavinia Betea:
Aveaţi personal de la Gospodăria de Partid în casă?
Stefan Andrei:
Nu. Fusese aşa pe timpul lui Dej şi puţin după Dej. N-am avut menajeră niciodată. Nici bucătăreasă. Nevastă-mea şi cu soacră-mea făceau şi gospodărie. Soacră-mea era mai pricepută la gătit. Am locuit împreună până când a murit ea, în anul 2000.
Lavinia Betea:
Aveaţi o casă frumoasă, în „cartierul roşu“...
Stefan Andrei:
Nu, n-am vrut să stau în Primăverii. Când eram asistent la Institutul de Construcţii, necăsătorit, am primit un apartament, un apartament lângă sediul CC al UTM. Foarte central. Nevastă-mea avea apartament foarte frumos, lângă Grădina Icoanei, pe strada Xenopol. Când ne-am căsătorit, am dat cele două apartamente şi am luat unul pe bulevardul 6 Martie, vizavi de Casa Centrală a Armatei. Mai târziu am primit un apartament pe strada Berna nr. 7. Inaintea mea a stat acolo şeful secţiei de la Gospodăria de Partid, generalul Iani. Casa aceasta şi altele au intrat în fondurile Gospodăriei de Partid în 1971. Nu fusese naţionalizată, ci trecută în proprietatea statului, cu despăgubire. Proprietarul fusese un bulgar, al cărui tată avusese câteva tăbăcării în Bucureşti. Şi în contul casei, a primit un apartament cu patru camere.
Lavinia Betea:
A vrut el să facă schimbul acesta?
Stefan Andrei:
Nu, forţat. Dar schimbul...
Lavinia Betea:
I s-a spus că are o casă prea mare, că e burghez şi trebuie să...
Stefan Andrei:
Da. In 1971, pe lângă apartament, a primit şi 178.000 de lei ca despăgubire. Iar apartamentul primit era vizavi de Facultatea de Drept, în acelaşi imobil unde fusese şi cenaclul lui Lovinescu. Şi apartamentul, şi despăgubirea le-a primit prin decret prezidenţial semnat de Ceauşescu, la propunerea prim-ministrului Manea Mănescu. E şi aici o poveste...
Autopropus ministru de Externe
Lavinia Betea:
In toate caracterizările dv. din dosarul de cadre întocmit în tinereţe vă este menţionată dezordinea ca defect...
Stefan Andrei:
Şi îmi dădeam seama de ea. Pentru postul de vârf trebuie să fii şi rigid, trebuie să fii uneori şi nedrept, trebuie să faci unele lucruri care repugnă convingerilor tale, să sancţionezi, să fii exigent, chiar aspru... Cât am fost la Controlul Muncitoresc, n-am dat nicio sancţiune pe linia de partid, în afara celor date pe linia de stat, determinate de anumite constatări. A fost fără precedent în istoria acestui Control Muncitoresc.
Lavinia Betea:
Am încercat să-mi închipui cum aţi lucrat efectiv după ce am văzut şi câteva carneţele cu notiţe de pregătire a unei întâlniri de înalt nivel. Pe o filă din 1983 scria „Gorbaciov“ (70). Incepea cu câteva cuvinte - salutul lui Ceauşescu, cam aşa ceva şi câteva cifre. Atât. Am observat iarăşi în autobiografia dv. din 1959 o particularitate unică în construcţia acestui tip de documente - folosiţi continuu timpul prezent. Şi în convorbirile cu mine, ca să simplific înţelegerea cititorilor, va trebui să mai modific dintre prea multele verbe folosite la prezent şi imperfect. Evitaţi definiţiile şi teoretizările, preferaţi să-mi daţi exemple de fapte şi întâmplări. Aţi trăit - şi continuaţi să faceţi aceasta - prezentul foarte intens. Fără reflecţii pe trecut şi fără evaluări de viitor îndepărtat. Insă cu atenţia focalizată pe interlocutor şi conexări rapide - de replică, adaptare şi strategie - la orice situaţie nouă relevată de interlocutor. De altfel, în percepţia publică, foştii miniştri de Externe şi diplomaţi sunt asociaţi cu anumite valori, fiind mai puţin criticaţi decât ceilalţi demnitari comunişti. Cum a fost momentul când Ceauşescu v-a desemnat titular la Ministerul Afacerilor Externe?
Stefan Andrei:
Mă ocupam de pregătirea vizitei lui Ceauşescu, din aprilie 1978, în America (71). Pentru că eram secretarul CC cu Relaţii internaţionale, fusesem în 1976 în America, mă întâlnisem cu Kissinger (72), cu Ford (73) şi cu alte înalte oficialităţi. Astfel că eu tratam cu ambasadorul american şi discutam cu Ceauşescu pentru planul de vizită. Şi, într-o zi, mă sună Ceauşescu: „Măi, ce facem cu delegaţia? Americanii ne-au spus cine va participa de la ei la convorbiri." Cereau şi ei delegaţia noastră ca să ştie cum îşi aranjează oamenii. Şi zice: „Uite ce se întâmplă. Eu vreau să-l schimb pe Macovescu (74). E şi în spital, a fost în operaţie... Şi m-am gândit la Muşat (75)“. Zic: „Tovarăşul, mai bine merg eu la Externe".
Lavinia Betea:
V-aţi autopropus ministru de Externe?
Stefan Andrei:
Da, sigur. Am zis: „Am şase ani ca secretar al Comitetului Central cu Relaţiile internaţionale. Ceilalţi care au lucrat cu mine de la început au fost schimbaţi. Să vină un alt secretar. Să vină Muşat secretar al CC“. „Cum se poate să pleci de aici?, zice el. Păi şi aşa tu coordonai Ministerul de Externe. Dar la final a spus: „Da. Sunt de acord. Cu condiţia ca să-ţi iei şi problemele de aici. Respectiv: pe viitor să nu
mai te bucuri de sprijinul secretarului cu Propaganda sau al secretarului cu Relaţii externe. Să răspunzi tu direct, tu să vii la mine cu materialele. A doua chestiune: tu ai dreptul, ca membru al grupului permanent al CC, să acorzi diplomaţilor o amânare a revenirii de la post cu 6 luni de zile, fără să mai aştepţi aprobarea secretarului CC. A treia chestiune: diferitele materiale care sunt cerute de mine, să nu mai mergi cu ele la secretarul CC, ci să vii tu cu ele direct“. Zic: „Nu este nicio problemă".
Lavinia Betea:
Inţeleg că, după numirea dv., el schimbă stilul de lucru pe segmentul relaţiilor internaţionale. Că înţelegea să lucreze cu Externele cum lucra cu Armata şi cu Securitatea - între patru ochi, cu capii lor.
Stefan Andrei:
Aşa e.
Lavinia Betea:
Ascultându-vă, îmi dau seama că informaţiile cele mai interesante despre politica externă a lui Ceauşescu între 1978-1989 s-au spus în tete-ă-tete cu el. Aş vrea să vă întreb o chestiune „tehnică" - despre elaborarea principalelor documente de politică externă a României pe care am putea să le consultăm în arhive - stenogramele întâlnirilor lui Ceauşescu cu diverşi lideri. Câţi stenografi erau la întâlnirile lui cu Brejnev, spre exemplu?
Stefan Andrei:
Numai unul singur de la noi.
Lavinia Betea:
Trebuia să cunoască şi rusa, în acest caz, nu doar stenografia.
Stefan Andrei:
Era interpret de limbă rusă. Dar şi stenograf. Dar translatorul era diferit. Celac a fost interpret şi de rusă, şi de engleză. După Celac, celălalt translator de rusă al lui Ceauşescu a fost Gheorghe Stoica. Toţi
traducătorii au lucrat sub conducerea mea, la secţia de Relaţii internaţionale a partidului şi apoi la MAE. De la ei aveam toate discuţiile care se purtau la nivelul lui Ceauşescu.
Lavinia Betea:
Ei veneau şi vă povesteau ce s-a discutat.
Stefan Andrei:
Ideile centrale.
Lavinia Betea:
Haideţi să parcurgem acest circuit al faptului diplomatic spre finalitatea documentului de arhivă, Stenograful consemna olograf discuţiile. După aceea dactilografia manuscrisul. Manuscrisul dactilografiat îi era dat lui Ceauşescu. Cenzura Ceauşescu anumite pasaje?
Stefan Andrei:
Aşa e. După ce tăia anumite pasaje, le dădea iarăşi la dactilografiat şi abia apoi i le dădea lui Curticeanu (76) să le introducă în arhivă.
Lavinia Betea:
Această arhivă de la secţia de Relaţii externe a partidului a fost rău dezmembrată în anii petrecuţi în custodia Armatei după 22 decembrie 1989.
Stefan Andrei:
Dar şi dacă există în arhivă, stenogramele pot să nu conţină părţi importante din convorbire. Nu erau date în întregime membrilor CPEx să le citească. Nu sunt ataşate, aşadar, integral la materialele unei şedinţe CPEx. De aceea, foşti oameni de la vârful partidului sunt în necunoştinţă de multe aspecte. Cele care nu erau prezentate membrilor CPEx erau băgate în plicuri şi capsate. Aşa ajungeau în arhivă. De pasajele mai deosebite din convorbire şi care lipseau din stenograme, dacă nu fusesem de faţă, luam cunoştinţă prin intermediul translatorilor şi al stenografilor. Era normal ca aceştia să mă informeze ca să ştiu ce să fac, ce să spun.
Lavinia Betea:
Referitor la politica externă a României după pensionarea lui Maurer, acesta îl critica pe Ceauşescu pentru preferinţa ce-o arăta unora abia coborâţi din copac... Nu era riscantă orientarea către ţările în curs de dezvoltare?
Stefan Andrei:
Per total am ieşit pozitiv. Adică şi pierdeam, şi câştigam. Noi vindeam, spre exemplu, tractoare în Guineea, iar ei ne dădeau nouă bauxită la un preţ sub cel al pieţei mondiale. Sigur că evenimentele din
1989 au făcut ca un număr mare de creanţe pe care trebuia să le plătească Irakul, Egiptul, Siria, Zambia, Mozambicul, Angola, Vietnamul, Libia să nu mai fie încasate. Aici, în problema creanţelor, a fost o întreagă aiureală. S-a mers pe comisioane. De exemplu, pentru o fabrică de ciment de 250 de milioane de dolari în Egipt, ai noştri au făcut o reducere a datoriei în dolari. Insă în această reducere ei au inclus şi banii pe care noi i-am plătit în devize convertibile, deşi aceştia trebuiau separaţi. Delegaţia a fost condusă de Gelu Voican-Voiculescu (77). Ce se întâmplase acolo? Când s-a construit fabrica de ciment din Egipt, o firmă franceză a aranjat cu egiptenii să ne ceară ca anumite instalaţii să fie importate din Franţa. Noi le-am plătit francezilor în dolari. Egiptenii trebuiau să ne dea la final sută la sută din investiţia în dolari. Dar cu banii de pe fabrica de ciment s-au cumpărat, după 1990, ţigări, confecţii egiptene etc. Şi la preţurile pieţei de acolo, când, de fapt, preţurile diferă în schimburile economice internaţionale. Alt exemplu. în Mozambic, noi defrişaserăm 4.000 de hectare de pădure pe care să cultivăm bumbac. După 22 decembrie 1989, am întrerupt relaţiile cu Mozambicul. Iar aceste terenuri au fost folosite de nişte companii britanice. Dar, dacă am distrus filaturile şi ţesătoriile, la ce să mai avem nevoie de bumbac?! Din cele 100 de milioane de dolari pe care trebuia să ni le plătească mozambicul, le-au propus să se reducă datoria la 50 de milioane de dolari, iar aceştia să fie investiţii. Iar ai noştri: ce să ne mai încurcăm cu investiţii? In Mozambic au distrus şi ambasada - aveam clădirea noastră. Nu mai e nimic acum acolo. In Libia, în decembrie 1989, o serie de locuinţe şi clădiri pentru obiective socio-culturale au fost construite de noi. Nu fuseseră însă predate încă autorităţilor libiene, nu avusese loc o transmitere a lor. Şi atunci plata a rămas în stare de provizorat. Când a fost contactat, Gaddafi (78) a venit şi cu „răspunsul'1: „Eu am discutat cu Nicolae Ceauşescu, am avut cu el o serie de înţelegeri; poate el veni aici sau vin eu la Bucureşti, la întâlnire cu el, să finalizăm." Asta spunea când Ceauşescu era mort.
Lavinia Betea:
Ce particularităţi aţi spune azi că a avut această colaborare cu Lumea a Treia?
Stefan Andrei:
Ce se întâmplă? Aici se pune mai puţin accent pe bani, cât pe mărfuri. Un fel de troc. Făceam o fabrică în Nigeria de prelucrarea lemnului, pe care am şi vizitat-o. Şi le ceream lor buşteni de lemn de esenţă tare, anumite părţi, furnire...
Lavinia Betea:
înţeleg că aceasta a fost politica externă a lui Nicolae Ceauşescu promovată prin dv. cât timp aţi fost ministru de Externe şi viceprim-ministru al Guvernului însărcinat cu Comerţul Exterior. Cât aţi spune că-i aparţine lui Ceauşescu din ce s-a făcut, şi cât dv.?
Stefan Andrei:
E greu de spus. Cum stăm noi de vorbă acum, aici, aşa stăteam şi cu Ceauşescu. Unul spunea una, altul, alta. Eu am fost cel care am iniţiat, în 1972, o deschidere largă a PCR-ului. Dincolo de relaţiile cu partidele comuniste, România să aibă o deschidere largă cu alte forţe, printre care şi cu ţările în curs de dezvoltare. Când m-am prezentat în faţa activului secţiei de Externe, am venit cu acea linie.
Lavinia Betea:
împărtăşeau, atunci, şi alţii din lagărul comunist viziunea aceasta?
Stefan Andrei:
Nu. De exemplu, la Congresul al Xl-lea al PCR (79), care a fost momentul meu de vârf, au fost prezente 143 de delegaţii străine. Printre care şi delegaţia Partidului Laburist din Marea Britanie. Record şi în ziua de azi... Reuşisem!
Note:
70 Mihail Sergheevici Gorbaciov (n. 1931), lider comunist sovietic. A fost secretar general al PCUS (1985-1991), Preşedinte al URSS (1990-1991). A lansat reforma economică (perestroika) şi politica de transparenţă (glasnost) a regimului comunist din URSS. în 1990 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace.
71 Prima vizită a lui Nicolae Ceauşescu în SUA a avut loc în perioada 12-17 aprilie 1978.
72 Henry Alfred Kissinger (n. 1923), politician american de origine germană. A deţinut funcţia de secretar de stat în timpul preşedinţilor republicani Richard M. Nixon şi Gerald R. Ford (1973-1977). Este deţinătorul Premiului Nobel pentru Pace, acordat pentru rolul său în încheierea Războiului din Vietnam (1973).
73 Gerald Rudolph Ford Jr. (1913—2006), politician american de orientare republicană. A fost preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1974-1977). Nu a fost ales de electorat, ci numit din funcţia de vicepreşedinte, în urma „afacerii Watergate" prin care a demisionat Richard Nixon.
74 George Macovescu (1937-2002), jurist şi scriitor. Membru al PCdR din 1936. A avut funcţii în diplomaţie - culminând cu cea de ministru al Afacerilor Externe (1927-1978) - şi în uniunile de creaţie (preşedinte al Uniunii Scriitorilor între 1972-1981).
75 Vasile Muşat (1926-1999), profesia de bază: strungar. Membru al CC al PCR (1974-1984), secretar al CC al PCR (197&-1979). A ocupat funcţia de prim-secretar al Comitetelor judeţene de partid din: Argeş (1971—1974), Vâlcea (1974—1977) şi Giurgiu (1982—1983). A fost ambasador în Cuba (1965-1971), Mozambic (1983-1990) şi Lesotho (1984-1990).
76 Silviu Curticeanu (n. 1933), jurist, membru al CC al PCR (1979-1989), şef al Cancelariei CC (1982-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.
77 Gelu Voican-Voiculescu (n. 1941), inginer geolog. A participat la procesul de la Târgovişte, unde Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la pedeapsa capitală. în primul guvern postdecembrist,
a fost viceprim-ministru, responsabil cu coordonarea serviciilor speciale. Senator (1990-1992), ambasador în Tunisia (1994-2005).
78 Muammar Muhammad Abu Minyar al-Gaddafi (1942-2011), lider politic de origine libiană. A condus Jamahiriya Arabă Libiană (denumită o perioadă şi Republica Arabă Libiană), între 1969 şi 2011. Militar de profesie, a fost protagonistul loviturii de stat prin care a fost îndepărtat de la putere Regele Idris I. A elaborat doctrina denumită „socialism islamic", în volumul „Cartea verde".
79 Congresul al Xl-lea al PCR a avut loc în perioada 24-27 noiembrie 1974.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu