Dorin Popa
mă
desfac, împleticit, din mrejele tale
şi
în mrejele tale fericit nimeresc
din
faţa mării mă retrag încet pas cu pas
dar
o mare-n furtună mi-e sufletul acum
cât
de greu m-am desprins de iluzii şi vise
ca
să plâng, apoi, răvăşit, ades toamna
şi-n
orice întâlnire speranţele cântau
cu
acorduri moi şi triste de despărţire
o
dezordine clară mă împinge mereu
să
veghez până la capătul haosului întreg
iar
din molozul acesta curat de zbateri
aleg
întotdeauna o groapă cu noroi
zdrobit
şi descompus de viaţa aceasta a mea
în
viaţa mea caut cu scârbă un adăpost
să
fug, să scap de amânări, de aşteptare,
de
urât vreau, dar peste amânări nimeresc
mă
desfac, fericit, din mrejele tale
şi
în mrejele tale împleticit nimeresc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu