Imposibila neutralitate (VII)

Gheorghe Grigurcu

Izgonirea scriitorilor

Hotărît lucru, trăim o perioadă a surprizelor. Nici o prognoză
dintre cele mai serioase de ieri n-ar fi putut prevedea
întîmplările de azi, nici o prognoză dintre cele mai serioase de
azi dimineaţă nu poate prevedea întîmplările ce vor avea loc
pînă seara. Un epos demonic se corelează cu un ritm demonic,
cu toate garanţiile de autenticitate pe care, cu maximă solicitudine
i le oferă realul. între altele, ne putem referi la criza revistelor
literare. E vorba ca o seamă dintre ele să dispară pur şi
simplu, iar altele să-şi rarefieze apariţia pînă la ultima limită,
devenind din lunare trimestriale, e vorba de comprimarea unor
redacţii, din care ar urma să rămînă doar jumătate. Contabilii
travestiţi în scriitori ori (şi mai bine!) scriitorii travestiţi în
contabili ne vorbesc încruntaţi despre o cenzură economică
faţă de care se cade a ne supune, în absenţa celei politice, aşa,
ca să nu ni se urce libertatea la cap. Ni se reaminteşte, cu un
subţire zîmbet condescendent, că nu se poate face cultură fară
bani. Ni se dă de înţeles că activitatea noastră e una de lux şi
că, în contextul năpastei generalizate, n-ar trebui să mai emitem
pretenţii, să mai avem ifose de nobili scăpătaţi. S-ar cuveni să
ne strîngem discret cureaua şi să părăsim masa festinului
sărăcăcios la care ne-am aflat pînă acum, ieşind pe strada, din
ce în ce mai înţesată de lume, a şomajului. Numai în felul
acesta economia naţională va fi salvată! Numai graţie sacrificiului
nostru asumat cu bucurie, românii vor putea gusta, fără
să mai aştepte, binefacerile economiei de piaţă, deliciile traiului
occidental!

Sînteni mulţi, foarte mulţi! Din fiecare zece locuitori ai
ţării, măcar şapte sînt scriitori. N-a zis, o dată pentru totdeauna,
veselul Alecsandri, că tot românul s-a născut poet? Şi culmea
c că fiecare om al condeiului cîştigă cu neruşinare cît o primărie
întreagă! Ba, pe deasupra, sînt unii care cîştigă cît o uzină.
Spre a nu mai vorbi de cei care cîştigă cît o capitală, gen Eugen
(rima e involuntară!) Barbu sau Adrian Păunescu (îmi venea
să-i atribui binehrănitului bard de Bârca, pe care nu l-am mai
văzut demult în carne şi oase, o greutate de 4-5000 de kg.,
care i-ar fi permis să concureze confortabil pentru Guinness
Book, dar iată că Ştefan Agopian, care e pesemne mai informat,
vorbeşte, în „Luceafărul”, despre „bardul de o tonă”).

Aşa că, vedeţi dv., dispariţia noastră de pe statele de plată
ale poporului muncitor de la oraşe şi sate ar fi cît se poate de
binevenită! Ar producc un miracol economic, care nc-ar aşeza,
dacă nu de-a dreptul pe treapta Japoniei, măcar pe cea a celor
cinci tigri asiatici. România ar deveni peste noapte al şaselea
tigru! Numai scriitorii aceştia, cronic nemulţumiţi şi nemaipomenit
de cîrtitori, sînt de vină că ne zbatem între sponsori
şmecheri şi hoţi la drumul marc, al căror număr c în continuă
creştere, între foşti nomenclaturişti cc şi-au schimbat conştiincios
cravata şi ţigani care-şi vînd copiii, între demagogi de
cea mai pură rasă, aidoma unor cai arabi, şi poliţişti corupţi
pînă în măduva oaselor, carc-i apără cu zel. în lături cu scriitorii!
în lături cu revistele lor, dc tradiţie vcchc sau nou-nouţe,
postrevoluţionare, care ne aţîţă la democraţic, la bun simţ, la
vigilenţă civică, la liberalizarea reală a preţurilor, la protecţia
socială, la stingerea urii interetnice, la deschiderea spre Eumpa!
Scriitorii vor să ne vîndă ţara! Scriitorii vor să dezbine
societatea noastră atît de chibzuit orînduită de regimul socialist
adus de pe lună, cerînd un proces cuprinzător al comunismului,
pedepsirea celor vinovaţi de un aşa-zis dezastru naţional!

Cine altcineva decît scriitorii reprezintă blestemul României,
germenele nefast ce parazitează în organismul ei, împiedicînd-
o a-şi savura „originalitatea” suferinţei, a ignoranţei, a
mistificării, a tergiversărilor nesfîrşite? Ei, scriitorii, sînt negrii
şi portoricanii românismului neîntinat de la gurile Dunării! Ei
pun în grav pericol puritatea sîngelui Românilor Verzi, celebraţi
de Caragiale! Să-i punem la punct! Să-i linşăm, dacă se
opun bunelor noastre intenţii! Nu din întîmplare genialul
conducător recent răposat i-a marginalizat, le-a suspendat
dreptul la semnătură, le-a interzis călătoriile peste graniţă, i-a
supus atenţiei de zi şi de noapte a unei instituţii de faimă
internaţională, care, pentru îndreptarea lor, n-a ezitat a le da
consultaţii, la domiciliul lor sau la domiciliul său, cu manuscrisele
lor confiscate de faţă (munca pe text). Şi oare din întîmplare
tinerii scriitori au fost îndeosebi vizaţi, opriţi a intra în
Uniune, a scoate cărţi, a avea slujbe, hăituiţi ca un vînat de soi
din rezervaţiile prezidenţiale de către potera săptămînală care
pofteşte acum, în virtutea meritelor cu trudă cîştigate, a-şi
extinde aria cinegetică pe întreaga România Mare?

Să aplicăm în continuare, în mod creator, experienţa socialismului
dezvoltat, traducînd în practică preţioasele indicaţii
ale unor periodice precum „România Mare”, „Totuşi iubirea”,
„Democraţia”, „Socialistul”, care au o adevărată evlavie faţă
de învăţătura invincibilă a partidului. Să desfiinţăm în cîteva
zile mai multe periodice decît a desfiinţat acesta în cîteva decenii.
Să lăsăm pe drumuri pe cît mai mulţi dintre redactori. Să-i
împiedicăm să scrie, să gîndească, să critice, să trăiască. Numai
aşa ne vom împlini datoria patriotică! Numai aşa conducerea
actuală a Uniunii Scriitorilor va fi demnă de cele ce au precedat-
o, numai aşa, după cum spune poeta Ileana Mălăncioiu, dl
ministru al culturii, Andrei Pleşu, va proba că „minima moralia
presupune o minimă consecvenţă”.



va urma