marți, 21 aprilie 2015

Cânt de dragoste


Fábián IMRE


III




Sunt cerbul ce hăituit aleargă


să iasă întărâtat afară din şatră
ocrotirea ta o doreşte tufa şi copacul
te vor sfinţi pe tine crăiasă
îmi arăţi merele rotunjoare
căpşunii înmiresmaţi gata de cules
eu îmi afund obrazul în ei
şi mă desfăt cât pot
deşi cel mai mult mi-ar plăcea mie
să-mi vâr capul în tufiş
să caut până găsesc taina
tot argintul şi aurul tot al lumii
ca un nimicnic îs lângă comoara acelei văi
strămoşii mei tot aşa s-au aplecat
asupra izvorului bucuriilor cereşti


sunt cerbul ce hăituit aleargă
în pădure tot mai afund ajungând
pasc iarba îndepărtatelor poiene
când roua se cerne din cer
şi stelele uluite răsar


potirul acela cu ambrozie
cu ce oare l-aş asemui
de nu cu pepenele crăpat şi miezul dulce
când gura ţi se umple de zeamă
şi gustul ei leneveşte în cerul gurii
de-acum nu se va veşteji creanga primăverii
este cine să o sărute
cu mii de mii de săruturi
precum copilul când linge mierea
îi adulmecă gustul şi mai mult
tot mai mult o pofteşte


păsări mă răcoresc fâlfâind din aripi
cum să nu primesc cu evlavie
cineva tam-tam bate toba
măslinul şi eu la fel
tot aşa taram-tam-tam
cum timpul dănţuieşte pe pergament
mi-e poftă de dans şi dansez
să nu mi se întristeze mireasa


tam-tam între timp plec
totuşi cumva ascuns rămân
tolănit peste petale fragede
asemenea perniţelor din laba pisicii
las urme-ndărăt
zeamă dulce şi adieri de miresme


odoraşul meu plângi oare după maica ta?
ci eu n-am suflet să oftez
din gură te adăp cu apa izvorului
îţi dau de mâncat fructele raiului
tu ridică-te sub mâna mea mioară ascultătoare
bine-o să-ţi fie să te-alipeşti de păstorul tău


în plină noapte stau la răscrucea drumului
strig spre cele patru zări cereşti
mai văzut-aţi pe cineva asemenea ei?
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu