Andrei ZANCA
nici
mielul nu poate arăta păstorului cîtă iarbă a păscut, decît
mistuind-o
şi preschimbînd-o în lapte şi lînă/ epictet
imaginea,
apoi întîrziatul gînd
în
vis înfiripîndu-se povestea, mitul
înspre
marginile îngheţate ale dogmelor
şi
doar adîncind mereu mîntuirea
fiului
risipitor, desculţ în inimă
se
poate prefigura reverberarea trezirii
în
fiul cuminte
scîrţîind
din încălţări, jinduind
o
recunoaştere precum cain cumsecade
pătruns
de truda lui, însă
cum
poţi vorbi despre dumnezeu
în
clipă, fără a nu fi deîndată
lovit
de-o blîndă amnezie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu