Dan Andronic
La București, Nicolae Ceaușescu încă mai spera...
Dan Andronic:
Prezența activă a URSS în evenimentele din decembrie 1989 este un lucru cert. Întrebarea este dacă această influență s-a extins și după preluarea puterii de către FSN? Credeți că Ceaușescu a fost asasinat sau s-a procedat corect în cazul procesului de la Târgoviște…
General Pacepa:
În cartea Moștenirea Kremlinului, publicată în 1993 și republicată anul trecut de Editura Humanitas, am documentat câteva lucruri importante: Ceaușescu a fost asasinat în 1989; spionajul sovietic a avut un rol în evenimentele din decembrie 1989; Frontul Salvării Naționale (FSN) a fost creat de Kremlin și era prevăzut în planul unei lovituri de stat comuniste în Grecia. Sper că Editura Humanitas își va da acordul să serializați părțile care vă interesează. Sunt iluminante.
Aici reamintesc doar că în zilele calde ale răscoalei populare din decembrie 1989 a apărut subit pe scena politică generalul Nicolae Militaru, a cărui recrutare de către spionajul sovietic am descris-o în Orizonturi Roșii, că el s-a autointitulat „ministrul Apărării și șef al Securității.” Evident, Moscova nu a avut atunci un agent mai bun și l-a scos pe Militaru de la naftalină.
Dan Andronic:
Ion Iliescu era apropiat de Moscova, dar în același timp era apropiat și de Nicolae Ceaușescu. Cum a reușit să preia puterea?
General Pacepa:
Vă reamintesc că Ion Ilici Iliescu, fost membru al Biroului Politic al PCR, s-a autoproclamat președinte al Frontului Salvării Naționale. Francezii au un proverb pentru asta: Le roi est mort, vive le roi!
Marchez și faptul că la 1 martie 1990, un scurt comunicat român de presă a anuntat că generalul de justiție Gică Popa, care a prezidat așa-zisul proces al lui Ceaușescu, s-a sinucis. Noul guvern român a interzis autopsierea cadavrului. Soția fostului general Gică Popa, care a văzut cadavrul doar cu prilejul înmormântării, a spus presei că Popa avea vânătăi la încheieturile ambelor mâini. Generalul (atunci colonel) Dan Voinea, care a fost acuzator în procesul Ceaușeștilor, a relatat atunci că Popa intenționa să ceară azil politic la ambasada SUA și să dezvăluie public adevărul despre procesul Ceaușescu. Oamenii care știau adevărul începeau să dispară…
Dan Andronic:
În 2004, profesorul britanic Tom Gallagher, unul dintre cei mai respectați experți în problemele românești, a spus că România post-Ceaușescu a fost transformată dintr-o ţară rigid egalitaristă într-o ţară super-inegalitaristă, condusă de foști comuniști care se pretind democrați. Acesta este și subiectul cărţii sale România since Communism: The Denial of Democracy (Hurst, 2004), care a conchis că „o Românie condusă de foști comuniști corupţi poate deveni periculoasă pentru stabilitatea regională.” Sunteți de acord cu el?
General Pacepa:
Da. Am deosebit respect pentru profesorul Galagher și pentru profunda sa înțelegere a României. După 2004, președintele Traian Băsescu, pentru care am, de asemenea, deosebită admirație, a re-românizat România. El l-a schimbat nu numai pe Ilici cu Traian la Palatul Cotroceni, ci a schimbat și imaginea țării. Deschiderea arhivelor Securității și crearea unui sistem de justiție independent, sunt doar două din epocalele sale realizări.
Sper că noul președinte, Klaus Johannis, va face pasul următor: deconspirarea ofițerilor deplin conspirați ai Securității și eradicarea nefastei influențe pe care această organizație, importată din Uniunea Sovietică, continuă să o aibă în viaţa socială și politică a României.
Istoria se repetă, iar când ai două vieți ca mine, ai şansa să vezi această repetiție cu propriii ochi. Am urmat liceul Marele Voievod Mihai și am devenit admirator al Hohenzollernilor, care au schimbat fața României. Acum, românii au adus la cârmă un alt german care, am motive să cred, va schimba din nou fața României.
Dan Andronic:
Văd că sunteți la curent cu actualitatea românească. Pentru că ați adus vorba de președintele Traian Băsescu, dar și Klaus Johannis, haideți să vorbim puțin și de mandatul noului președinte. Cum credeți ca va putea schimba, din nou, faţa României?
General Pacepa:
Deratizând România de Securitate, prin asumarea răspunderii pentru crimele comise de acest câine de pază al comunismului și reabilitarea victimelor sale. Avem cărți și filme despre crimele Securității, dar victimele sale continuă să fie considerate și azi trădători de ţară.
Dan Andronic:
Sună extrem de radical. Pare că descrieți o altă realitate decât cea pe care o vedem. Vă rog să fiți mai clar!
General Pacepa:
Este greu de crezut că în România de azi cetățeanul american Constantin Răuţă, care mi-a fost subordonat în DIE, continuă să fie condamnat la moarte pentru că a trădat Securitatea. Dar este adevărat. Prin Decizia nr. 293, din 2009-repet: 2009 – Înalta Curte de Casație și Justiție a respins pentru a treia oară cererea sa de anulare a condamnării date de comuniști în 1974 pentru că a cerut azil politic în SUA.
Dl. Răuţă poate arată excentric, dar este un reputat inginer aerospațial american. El continuă să fie însă condamnat la moarte în România sa natală, care este, culmea, protejată acum de sisteme de apărare antirachetă americane instalate la Deveselu, la realizarea cărora dl. Răuţă și-a adus o contribuție.
Dl. Răuţă nu este un accident. Potrivit presei române, în ultimii cinci ani, 6.284 de cetățeni români arestați de Securitate și condamnați de justiția lui Ceaușescu pentru că au ajutat, într-o formă sau alta, lupta SUA împotriva comunismului au solicitat fără succes anularea sentințelor. Sute de mii de alți patrioți români, condamnați de fosta Securitate continuă să nu fie reabilitați, în timp ce foști informatori și colaboratori ai Securității sunt azi membri ai Parlamentului.
Fostul președinte al Poloniei comuniste, generalul Wojciech Jaruzelski, care a servit comunismul până și-a dat duhul, a explicat de ce se întâmplă un asemenea fenomen: „Dacă ei devin eroi, noi ce o să fim?”
Dan Andronic:
Istoria ne spune însă că asumarea răspunderii pentru crimele trecutului este una din cele mai dificile decizii ale procesului de trecere de la dictatură la democrație.
General Pacepa:
Este adevărat. În anii 1950, când am fost șef al rezidenței DIE și chargé d’affaires în Germania Occidentală, am văzut cum Planul Marshall a transformat fostul Reich într-o vibrantă democrație al cărei Wirtschaftswunder a făcuto lider al Europei. Abia în mai 1998, Parlamentul german a putut însă adopta legea pentru anularea sentințelor și reabilitarea completă a celor condamnați pentru motive politice de regimul nazist.
Horst Heyman, președintele comisiei parlamentare care a redactat această lege, a cerut scuze poporului german pentru că Bundestagul (parlamentul Germaniei) a avut nevoie de 50 de ani ca să ajungă aici.
Germaniei i-a trebuit o jumătate de secol ca să condamne crimele nazismului și ale Gestapo-ului deoarece aceste erezii s-au născut din glia țării și au făcut parte din ființa națională. Tirania comunistă și Securitatea au fost însă exportate în România, care nu ar trebui să aștepte o nouă generație pentru a-i reabilita victimele.
Dan Andronic:
Sunt de acord cu dvs. că este timpul ca guvernul român să se alinieze restului lumii și să recunoască prin fapte că subminarea comunismului nu este un act de trădare. Dar va fi un proces dificil şi lung.
General Pacepa:
Un proces dificil și lung, care va putea fi însă scurtat cu ajutorul dumneavoastră și al colegilor dumneavoastră. La 26 iunie 1997, ambasadorul american Richard Davies, un mare prieten al țării, a sugerat presei din România, prin postul de radio Vocea Americii, să popularizeze „contribuția la subminarea comunismului și la ceea ce s-a întâmplat după aceea în acea parte a lumii”, a celor care au luptat „împotriva dictaturii lui Ceaușescu, una din cele mai groaznice dictaturi ale istoriei recente... Este extrem de important ca aceste eforturi, atâtea câte au fost, să fie recunoscute. Este extrem de important pentru România ca populația ei să se privească, în sfârșit, în oglinda istoriei adevărate.”
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu