Băgău (18)

IOANA BRADEA

marţi

tura de dimineaţă

aia cu ochi cîrpiţi încă de somn ştirb somn ciuntit de două
ore jumate care te face să nimereşti greu staţia de troleu sau să-ţi
împleticeşti picioarele aiurea mai ceva decît un zombi mă
împiedic în tocurile astea subţiri de la pantofi, cred că urc regulamentar în tramvai şi cînd colo îmi nimereşte genunchiul pe
lîngă uşa îngustă pliată ca un evantai înaintea mea, îmi izbesc din
greşeală şi capul de tabla asta îngălbenită a tramvaiului pînă mîine
o să-mi crească o pată vînătă pe picior, iubitule, pupă-mă să-mi
treacă da’ înainte de asta bună dimineaţa! eu sînt Andreea, pentru
prieteni şi cunoscători - Andros, spune-mi mai bine cu ce
ocazie ai aterizat la noi aşa cu noaptea-n cap? chiar crezi că te
pot ajuta cu ceva? nici eu nu cred, da’ putem să ne prefacem un
pic iubitule sîntem într-o realitate virtuală oricum, aici se poate
întîmpla orice, adică totul, adică mai nimic, toate fetele de-aici
sînt nişte curve la fel ca şi alea de dincolo, numai că ele nici
măcar n-o bănuiesc, în timp ce noi auzim replica asta din zece-n
cinşpe minute, aşa am aflat, altfel muream dracului în ignoranţă
şi noi, la-nceput ce-i drept eram fete bune şi finuţe da’ liniile
astea erotice ne-au stricat de tot, nu ne-a mai rămas de-atunci
moştenire decît un singur punct sensibil, minuscul sau aproape
invizibil, adică ne crizăm toate la un moment dat din cauza
vreunui principiu, aşa să ştii, Claudia, de exemplu, se crizează
cînd o face cîte unu’ proastă, imediat sare cu un răspuns
usturător de genul - sugi puia, boule, io sînt studentă în anul
IV la Drept, pentru şcoală vin aici şi mi se fute creierii cu idioţi
ca tine! Şi după ce-1 înjură aşa pînă-1 face să cedeze nervos, se
întoarce la integramele descompletate pe care le ţine deasupra
cărţilor de drept internaţional şi din cînd în cînd ne mai întreabă
- cum se zice la corect din patru litere? O iartă fetele, se abţin
şi nu fac mişto de ea, fiindcă locuieşte cu bunicii ei care au şi
crescut-o şi tot cu ajutorul lor îşi plăteşte acum facultatea în timp
ce pe Diana o doare fix în cur, ea se crizează numai atunci cînd
o bagă cineva în pizda mă-sii, Mona se crizează cînd se ia cineva
de Bug Mafia, e moartă după formaţia asta, nu cumva să
îndrăzneşti să-i spui că nu-ţi place, fiindcă te rade de pe faţa
pămîntului în cîteva clipe, Vera se crizează cînd sună cîte unu’
şi-i trînteşte telefonu’ în nas după cîteva secunde, Ela se crizează
cînd ajunge la firmă dimineaţa şi constată că niciuna din tura de
noapte n-a măturat mocheta şi toate fetele se crizează în cor
atunci cînd sună cîte unu’ şi le face curve „Curvă-i mă-ta, boule,
cu tine împreună fiindcă te-a făcut aşa de idiot să suni aici şi să-ţi
freci puia cu telefonu’ în loc s-o fuţi pe nevastă-ta! janghinosu’
dreacu’, te-o fi dat femeia afară din casă fiindcă nu ţi se mai
scoală, hai sictir, pulă bleagă!" şi după ce ne ofticăm şi ne răcorim
aşa cîteva minute bune, tot noi ne agităm uneori ore întregi să
demonstrăm cîte unuia că nu-i adevărat, nu sîntem curve, noi
vorbim doar, folosim cuvinte într-o slujbă ca oricare alta, una
chiar elegantă, dacă stai să te gîndeşti că nu ne murdărim trupul
ca fraierele alea de pe Mătăsari şi după aia ne avîntăm şi ne încîlcim
în tot felu’ de discursuri complicate şi interminabile despre
cît de inteligentă tre’ să fie o curvă sau cîtă şmecherie îţi trebuie
sau n-ar fi mai normal să ocolim pur şi simplu subiectul ăsta, mă
întreb şi tot eu îmi răspund - cel mai tare mă crizez atunci cînd
îşi imaginează cineva că mint, că nu-i adevărat, nu te cheamă
Andreea, n-ai ochi căprui, n-ai părul scurt şi şaten, minţiţi toate
la greu şi vă doare-n cur de labagiii care sună aici şi îşi pun sufletu’
pe tavă în faţa voastră în realitate răspundeţi la plezneală,
o faceţi şi voi pentru bani ca alea de pe stradă - băi, nu mai vorbi
aşa, mie chiar îmi place ce se-ntîmplă aici şi dacă într-o bună
seară sună un tip ca să-mi spună că-1 cheamă Andrei sau că e
actor la Bulandra, c-a jucat în Patul lui Procust şi-n Scandal la
Palermo şi c-o să-mi lase în Pitar Moş o invitaţie la Caligula -
eu de-adevăratelea mă duc şi-ntreb la poartă trei zile la rînd de
invitaţia aia, poate c-o fi lasat-o în a patra zi, n-o să ştim niciodată
da’ dacă mă sună trei puştani care fac bairam în sufragerie,
beau gin tonic şi ascultă Sex Pistols şi se tot ceartă de la nu ştiu
ce cursuri din liceul de muzică - în prima fază poate că nu-mi
vine să cred da’ în a doua fază tot îl rog pe unul dintre ei să zicem
Şerban să-mi cînte la vioară o piesă chinezească din Mendelssohn
şi aşa de bizar se aude la telefon vioara încît mă scurg instantaneu
acolo lîngă receptor, profa lui de ansamblu cică ar fi din Cluj,
ne conversăm după aia aproape o oră despre muzici fine şi ardeleni
ascunşi - ei, na! ar pufni Marius dac-ar auzi una ca asta şi
dacă îţi cînta din Paganini imediat te întîlneai cu el, nu?! şi ar fi
răzbătut în vocea lui un fel de ciudă geloasă şi atunci i-aş fi surîs
eu înapoi - eeeh, n-a ajuns încă la Paganini că l-am întrebat, ce
crezi? şi apoi numa’ o ceartă din aia zdravănă ar fi putut să
urmeze, mai ales că în duminica aia de-adevăratelea m-am dus
la Ateneu să-l ascult pe Şerban, ştii tu, concertele alea educative
de la 11 dimineaţa, i-am găsit numele trecut pe afiş şi l-am salutat
aşa din priviri de departe din gînd fiindcă era prea multă lume
pe-acolo şi mi-a fost ruşine să mă dau de gol care vă să zică fă
bine şi nu mai vorbi aşa, mie îmi place să lucrez aici, chiar dacă
Marius ar putea să sară cu o replică de genu’ tu nu te implici
Andros, tu pui botu’!

tot un drac, îmi pare fantastic ce se-ntîmplă aici şi de-adevăratelea

făăă, ce texte expirate! ce vrăjeală ai pă tineee!

asta nu mai e vrăjeală iubitule, îmi vine să-i răcnesc în receptor, cea mai simplă minciună e adevărul însuşi, adevărul în
pielea goală, da’ o las baltă, nu mai îndrăznesc să fac nici un pas
nu mai îndrăznesc să scot nici un cuvînt cînd îmi amintesc cum
povestea Crina despre iubiţelul ei săracu’ şi despre cum s-a rugat
el de ea pînă să-i sugă puia, da’ de ce dracu’ să-i spună Crina că
nu ştie şi că n-a mai făcut-o pînă acum şi că nu e pregătită bulangioaica de ce naiba să bage la înaintare „vrăjeli din astea1? ca să rămîn eu singură să-mi amintesc toată noaptea că o, doamne
doar şi eu am folosit aceleaşi cuvinte cu Marius cînd am încercat
să exprim o simplă reacţie speriată care la Crina nu era decît
un efect futu-i! da’ dacă bărbaţii ştiu deja că e vorba despre
vrăjeli, da’ dacă o să obosească la un moment dat să facă diferenţa
între reacţii şi efecte, da’ dacă nici măcar n-o să-i mai intereseze
ce spui tu acolo şi n-o să aştepte decît futaiul de la capătul
tunelului...? cum să mă creadă Marius pe mine? şi cum s-o întreb
pe Crina dacă are idee ce gîndesc bărbaţii pe tema asta şi cum
să nu-mi fie ruşine să-l întreb pe Marius dacă m-o fi crezut sau
nu în noaptea aia? mai bine te faci că plouă şi laşi lucrurile aşa
cum au picat în cap în pat în sac - avea dreptate tata, şi să vrei
să le spui un adevăr oarecare - uneori ăştia chiar nu te lasă, avea
dreptate şi tipu’ ăla cu care am vorbit maxim cinşpe minute,
sclipitoare conversaţie, usturătoare replici şi starea aia de graţie
cînd joci tenis cu idei şi cuvinte picate la fix nici în dreapta nici
în stînga ci la marele fix am picat prea repede în capcană, m-a
luat cu lasă că eşti şi tu ca toate celelalte, vorbeşti aşa fiindcă eşti
plătită pentru asta, poate am chef să discut acum cu o femeie
adevărată, nu cu o voce, ori asta e imposibil, voi şi cînd spuneţi
că veniţi de fapt nu veniţi la întîlniri aşa că totu’ e apă de ploaie,
praf în ochii proştilor, mi-e silă - greşeşti, hai să ne întîlnim să
vezi şi tu că se poate, ok, să ne-ntîlnim deci, la McDonalds la
Unirii pe la zece seara, după ce ies şi eu din tură, bine? numai
că am întîrziat, ca de obicei, trebuia să mă uit după un cielo gri
metalizat, cînd l-am reperat eu, el tocmai dădea în marşarier ca
să iasă din parcare, am alergat un pic şi-am ridicat mîna să-i fac
semn şi taman atunci, drăcia dracului, m-am împiedicat şi am
aterizat în genunchi, am rămas cîteva clipe înfiptă în cimentul
cald şi nu mi-a venit să cred futu-i! mi-am găurit şi pantalonii în
cădere şi tot degeaba, ăsta n-o să mai sune, n-o să mai sune nici
măcar să mă înjure sau să mă facă nesimţita dracului, n-o să am
cum să-i spun că eu am fost acolo totuşi, m-a învăluit de-a dreptul
poetic fumul din ţeava de eşapament, ok Andreea, hai acasă
că s-a făcut tîrziu, mi-am scuturat praful de pe genunchi, m-am
uitat înc-o dată înapoi, să fiu sigură că nu m-a văzut prin oglinda
retrovizoare doamne fereşte, apoi m-am cărat enervată,
acasă am băut două înghiţituri bune de ţuică înainte să mă
dezbrac, am tras cu sete din sticlă, cutia viorii era deschisă, aşa
că am apucat vioara de gît şi am început să cînt aiurea da’ nici
asta n-a durat prea mult, după vreo cinci minute dracu’ ştie de
ce, poate apăsasem prea tare arcuşul pe corzi, s-a rupt coarda
mi, m-a şi plesnit peste faţă, mi-a tras un bobîrnac, aşa, la mişto,
peste sprîncene cu bumbul ăla metalic, am aruncat vioara pe pat,
am mai tras o duşcă, hait, începe imediat Rondul de noapte, nici
nu mai ştiu cum îl cheamă pe tipul ăla, nici nu mai ştiu dacă în
seara aia ştiam, la toate alea paişpe mii de voci care-mi fulgeră
în cap şi probabil tot atîtea chipuri nici unul concret, nici unul
limpede, construite toate figuri geometrice în devenire - deh,
am 1.85, ochi căprui şi părul tuns scurt, ca la pîrnaie, restul ţi-1
imaginezi tu, că doar nu te doare mintea - nu mă doare mintea
şi mă recomand politicos cu amintirea răcnetului de cocoş tridimensional între coaste foarte recent parcă acum cîteva clipe ar
fi cîntat a treia oară iar noi deja ne-am lepădat omul în ţărînă şi
luăm altul la rînd, o mulţime de voci o miime de apeluri o
grămadă de minute - operăm şi aici cu mulţimi, în definitiv,
mulţimea A s-a lăsat inclusă în mulţimea B alături de care se
lăteşte mulţimea C - rămasă vidă şi gravidă şi lepădată de prieteni
în conformitate cu normele sau legile universului nostru
geometric şi ce bine că la sfîrşit ăla închide, ăsta sună acum pentru
prima oară la această linie eroootică iubiiitule unde organismul
o ia bine mersi înaintea ta şi îţi trădează dezordinea amoroasă
din care sar fetele pe tine şi orice gest nervos e interpretat
ca atare - eşti nefe, dragă, sau ce mă-ta ai?! şi din toate astea tu
poţi să tragi liniştit concluzia că ne-a rămas totuşi o brumă de
sensibilitate-n pizdă, cum zicea Nicole zilele trecute, da’ cu toată
sensibilitatea asta să ştii că nici una din noi nu se compară cu
Cătălina atunci cînd intră în birouri trîntind uşile, cu agenda aia
neagră şi groasă într-o mînă şi cu telefonul mobil în cealaltă, e
nervoasă rău - da’ rău, nu glumă, băga-mi-aş picioarele că iar
m-au luat ăia de jos la întrebări că de ce n-aţi făcut curăţenie după
tura de noapte! Păi ce puia mea să vă mai zic, ce să vă mai fac?
Vă iau din salariu, vă penalizez la bani, să mor io dacă nu - poate
aşa să vă realizaţi şi voi că nu tră-im în-tr-o-co-ci-nă-de-porci! Păi
e posibilă una ca asta? Să mă oprească domnu’ Oprea pe scări
să mă ia la mişto că păstoresc o turmă de curve? E posibil?!" Noi
lăsăm capul în jos, ruşinate, nu, nu e posibil şi după ce răcneşte
aşa vreo cinşpe minute şi se răcoreşte, ne simţim datoare să-i
abatem gîndurile spre zări mai senine - „Oai, Cătălina, ţi-ai luat
Mitsubishi Trium?!“

„Păi sînt o doamnă, ce puia mea! şi luna viitoare mi-a promis
al meu maşină că vorba aia..." „eşti o doamnă, ce puia ta!" îi completăm în gînd sintagma care a intrat deja în imaginarul nostru
colectiv, cu voce tare nu comentează nimeni, o admirăm toate
aşa pe tăcute, o ascultăm cu gura căscată cînd ne povesteşte
despre afacerile prietenului ei, despre mafioţi, bani spălaţi sau
nopţi în care se adună toată gaşca lui în Pantelimon, îşi cumpără
seminţe şi cola şi se uită la filme porno, fiecare cu gagica-n poală,
i se mai scoală la cîte unu’, îşi ia femeia de mînă şi se repede în
camera alăturată, în glumele şi miştocăreala celorlalţi şi se întorc
în zece minute, ea - cu părul zburlit, el - încheindu-se la şliţ „şi
fată!" povesteşte Cătălina mai departe pentru toate de fapt, nu
pentru una singură „tîmpita aia se încruntă imediat şi dă aşa cu
nasul în jur ca un cîine de vînătoare şi face bă! aici miroase a căcat
sau mi se pare mie? şi el o plesneşte peste cap fă! proasto, te-am
futut în cur, du-te şi spală-te! băi, e posibil aşa ceva? m-am pişat
pe mine de rîs, nu alta..." Fetele se împrăştie şi ele pe jos de rîs
cînd aud povestea şi mă trezesc eu să întreb dintr-un colţ - da’
ce film aţi văzut în seara aia?

Izbucnesc fetele şi mai tare în rîs - rîd pînă le dau lacrimile,
un cor de hohote stridente, pe diferite voci, ce glumă bună! iar
n-ai priceput nimic bă Andreea! vezi că sună telefonu’, fute-1 tu
pe ăla pînă ne revenim n o i... Eu îl fut, ele îşi revin încet-încet
şi îşi doresc în secret să ajungă ca şi Cătălina, poate nu azi, poate
nu mîine, da’ într-o bună zi, cine ştie, poate le scoate cineva în
cale un tip cu bani care să le aştepte şi pe ele seara la zece cu
maşina în faţa firmei, cînd ies din tură, pînă atunci n-avem decît
s-o ascultăm cu atenţie, să-i folosim expresiile sau să învăţăm să
sugem puia cu folos - auzi Cătălina, da’ ai aflat de ultima bombă?
cică şi-a găsit şi Andreea un gagic, îţi vine să crezi? rîde Corina
în continuare, îi fac un semn că adică să se ducă-n mă-sa cu
răutatea asta că deja exagerează!

„Şi...? Ceva băgău-băgău?" o întrerupe Cătălina din uşă, cu
ochi jucăuşi

„Ohoho, băgău la greu!"



va urma