Misiune dificila. Jurnal (24)

C.V.R. Schuyler

Luni, 27 august 1945 

Intoarcerea dlui Berry de la Washington

Dl Berry s-a întors ieri după-amiază. Ne-a telegrafiat vineri, spunând că se află în Grecia şi a cerut aprobare de intrare imediată în ţară. I-am prezentat de îndată problema generalului Vinogradov, care ne-a spus că nu ne putea da aprobarea decât pentru duminică, cel mai devreme. Prin urmare, am aranjat să-l trimitem pe colonelul Emmens cu avionul meu, duminică dimineaţă la Atena, urmând să se întoarcă împreună cu dl Berry, duminică după-amiază. Astă-seară, dl Berry a venit la mine acasă la cină şi am petrecut mai multe ore studiind în amănunt datele pe care le adunase la Washington. In general, se pare că Departamentul de Stat este foarte satisfăcut de modul în care acţionează Misiunea noastră, iar Departamentul de Război consideră că, atâta timp cât Departamentul de Stat este mulţumit, nu ar trebui să se facă nici o schimbare. Dl Berry s-a întâlnit cu Preşedintele o dată înainte de Potsdam şi o dată după. Mi-a spus că Preşedintele părea foarte interesat de situaţia din Balcani şi că a fost încântat să adopte o linie dură la Potsdam. Din păcate, dl Berry părăsise Statele Unite înainte de ultima criză din România şi, prin urmare, nu era în măsură să ne ofere informaţii precise referitoare la viitoarele acţiuni probabile ale Departamentului de Stat.


Punerea în libertate a doctorului Filderman

Azi-dimineaţă, am aflat că dr. Filderman a fost eliberat din închisoare şi s-a întors acasă. înţeleg însă că se află încă sub strictă supraveghere. Până acum nu avem cum să ştim dacă scrisoarea mea de sâmbătă către Susaikov are vreo legătură cu această eliberare. Sunt totuşi înclinat să cred că are.

Demisia dlui Durma, ministrul de Finanţe

Dl Durma, ministrul de Finanţe în Cabinetul Groza a demisionat. Acest lucru va spori dificultăţile cu care se confruntă Groza deoarece, fără semnătura Regelui, el nu va putea numi legal un nou ministru, iar fără un nou ministru de Finanţe, cheltuirea fondurilor guvernamentale ar fi ilegală. Va fi interesant de văzut cum se va descurca guvernul în această situaţie dificilă.

Nici un răspuns din partea Rusiei în privinţa conferinţei la nivel înalt

Nu avem încă nici o veste din Rusia despre felul în care va răspunde la solicitarea americanilor şi britanicilor de a se convoca o conferinţă cu privire la situaţia din România. într-un mesaj transmis ieri, Departamentul de Stat a lăsat să se înţeleagă că se aşteaptă un răspuns nefavorabil.

Viaţa Regelui este ameninţată

Situaţia de aici este în general calmă. Regele stă în Bucureşti, fiind de părere că trebuie să fie aproape, în caz că apar tulburări. Consilierii săi au primit de mai multe ori ameninţări la adresa vieţii sale şi, din acest motiv, ei insistă ca el să rămână în zona Palatului, unde poate fi protejat. Nu-1 lasă acum nici măcar să meargă la Snagov sau la Sinaia.

Joi, 30 august 1945 

Problemele agriculturii româneşti discutate în şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control

Azi după-amiază am avut şedinţa obişnuită a Comisiei Aliate de Control, ţinută conform programării anterioare, la data de 30 august. Şedinţa a fost dedicată în întregime situaţiei agriculturii din România. Cu o zi în urmă, îi adresasem generalului Susaikov o scrisoare dură în care evidenţiam faptul că prin proastă administrare, slabă organizare, ineficienţă şi apatie generală, recolta agricolă românească de anul acesta este mult sub standard şi pentru anul viitor nu se prevede vreo îmbunătăţire. Aceeaşi situaţie fusese semnalată de către vicemareşalul Stevenson,într-o scrisoare trimisă în urmă cu câteva săptămâni. în consecinţă, la întâlnirea de astăzi, Susaikov i-a convocat pe miniştrii Agriculturii şi Resurselor, cărora le-a cerut să ne dea raportul. Bineînţeles că aceste rapoarte au încercat să prezinte imaginea unor eforturi herculeene depuse de actualul guvern pentru a îndrepta o situaţie foarte proastă, care fusese provocată de sabotajul deliberat al miniştrilor lui Rădescu. în ciuda tuturor acestora, ministrul Resurselor a trebuit să admită că, anul acesta, România nu va fi în stare să-şi satisfacă propriile necesităţi de hrană şi s-ar putea să fie nevoită să importe din străinătate aproximativ 1 500 000 tone de cereale. Atât vicemareşalul, cât şi eu, am accentuat faptul că o astfel de situaţie, într-o ţară care, înainte de război s-a aflat printre cei mai mari exportatori de cereale din Europa, era extrem de regretabilă. Generalul Susaikov ne-a susţinut cu tărie. La sfârşitul întâlnirii, el a vorbit vreo 15-20 de minute şi a expus într-un mod foarte clar şi concis măsurile care trebuie luate urgent de guvern, pentru a încerca să îmbunătăţească situaţia recoltelor din anii viitori. A scos în evidenţă şi lipsa de organizare corespunzătoare, lipsa unei planificări elementare şi de împărţire a responsabilităţilor între diferitele ministere, toate acestea contribuind la agravarea situaţiei deja proaste. El a solicitat un nou raport în termen de o săptămână, în care să se expună un sistem revăzut de raţionalizare pentru ţară şi un plan mult mai bine organizat pentru însămânţările de toamnă. După părerea mea, această şedinţă a Comisiei Aliate de Control este singura de până acum, în care, prin eforturile reunite ale celor trei naţiuni aliate, am reuşit într-adevăr să luăm măsuri constructive. Dl Whipple, expertul nostru agricol din personalul dlui Berry, a fost el însuşi foarte mulţumit de eficienţa acţiunilor recomandate de către Susaikov şi aşteptăm cu interes raportul guvernului de săptămâna viitoare.

Discuţii cu prinţul Mavrocordat

Astă-seară, am luat cina acasă la prinţul Nicolae Mavrocordat. Au fost de faţă alţi câţiva români. Mavrocordat are fabrici şi moşii întinse în Bucovina de Nord, zonă care face acum parte din Rusia sovietică. El mi-a spus că diverşi ţărani, care reuşesc să se strecoare peste graniţă, îi aduc în permanenţă noutăţi despre proprietăţile sale de altădată. Deşi călătoriile către şi din România sunt interzise în mod expres, aceşti oameni reuşesc să scape de grăniceri, folosind poteci din pădurile dese. Mavrocordat spune că, în general, ţăranii din acea regiune sunt nemulţumiţi, în mare parte pentru că ştiu că se află sub stăpânire străină. Multora dintre ei li s-a permis să îşi păstreze proprietăţile, îşi păstrează propriile şcoli şi toate obiceiurile lor româneşti. Câţiva dintre ţăranii mai înstăriţi, împreună cu unii negustori au fost însă deportaţi, iar pământurile lor s-au reîmpărţit restului populaţiei. Oricine deţine mai mult de două hectare de pământ este obligat să plătească dări substanţiale către stat, până într-acolo încât, tot ce este peste două hectare este practic consfiscat în decurs de an sau doi. Un mare număr de fii de ţărani au fost obligaţi să se înroleze în armata rusă.


Mavrocordat a discutat cu mine şi despre situaţia în care se găseşte acum Regele. Mavrocordat îl cunoaşte de mult timp pe Negel, mareşalul Curţii, şi a avut de curând mai multe discuţii îndelungate cu el. Spune că Negel are un caracter destul de slab, lăsându-se intimidat de ameninţările ruşilor şi comuniştilor din ultimele câteva zile. Mavrocordat crede că influenţa lui Negel asupra Regelui este considerabilă şi ne cere insistent să facem tot ce putem pentru a mări fermitatea lui Negel în actuala criză. El a sugerat că doar câteva cuvinte din partea dlui Berry sau a mea,prin care să ne exprimăm speranţa în perspectiva generală, ar fi de mare ajutor. Ţinând seama de instrucţiunile în vigoare, de a nu face nimic care să agraveze situaţia, nu cred că dl Melboume sau eu vom fi în măsură să facem asemenea demersuri.

Marţi, 4 septembrie 1945 

Tulburări în Piaţa Palatului

In ultimul timp, în mai multe rânduri, au avut loc dezordini în Piaţa Palatului. De două ori au fost tulburări serioase, în care oamenii au fost grav răniţi. Joia trecută, de pildă, un grup de oameni adunaţi să se uite la o mică ceremonie de schimbare a gărzii, au hotărât să profite de un drept consfinţit prin tradiţie, ca să viziteze Palatul şi să semneze în cartea Regelui, în semn de loialitate. O mulţime destul de numeroasă s-a strâns în faţa uneia din intrările Palatului, însă totul s-a desfăşurat în ordine şi linişte, lumea aşteptând la rând pentru a semna. Aflând ce se pune la cale, guvernul a trimis la faţa locului vreo trei-patru camioane pline de muncitori înarmaţi cu bâte, care au început imediat să manifeste gălăgios în sprijinul guvernului Groza. Toţi cei care ieşeau din Palat şi nu se alăturau de îndată demonstraţiei erau bătuţi şi maltrataţi în diverse feluri. Au rezultat mai multe răniri grave.

Sâmbătă dimineaţă am fost informat că guvernul pregăteşte o mare demonstraţie pentru după-amiaza respectivă şi încă una pentru ziua de duminică, în intenţia de a stârni entuziasmul în favoarea lui Groza. Ca urmare, i-am trimis generalului Susaikov o scrisoare prin care-i atrăgeam atenţia asupra tulburărilor anterioare şi asupra recomandării făcute de mine la ultima întâlnire a Comisiei Aliate de Control de a nu se autoriza demonstraţii din partea nici unei părţi, până la încheierea convorbirilor dintre cele trei guverne ale noastre cu privire la actuala criză guvernamentală. L-am rugat insistent să ia imediat măsuri pentru oprirea celor două manifestaţii planificate să aibă loc sâmbătă şi duminică. Vicemareşalul Stevenson i-a adresat generalului Susaikov o scrisoare similară, în care se sublinia că, în ciuda asigurărilor date de Susaikov, s-a ajuns la vărsare de sânge în două rânduri, când jandarmeria şi poliţia locală se pare că nu au vrut sau nu au putut preîntâmpina tulburările. Demonstraţia de sâmbătă s-a dovedit a fi una de foarte mici proporţii, fără tulburări. Demonstraţia de duminică a fost complet contramandată. Nu ştim, fireşte, în ce măsură acest lucru se datorează scrisorilor noastre, însă sunt convins că au contribuit mult la temperarea demonstraţiilor.

Sosirea la Bucureşti a doi corespondenţi de război americani, la invitaţia guvernului român

Doi corespondenţi de război americani au sosit pe neaşteptate vinerea trecută, prin Bulgaria. Destul de surprinzător, aceştia doi nu s-au numărat printre persoanele ale căror nume au fost prezentate Comisiei Aliate de Control pentru aprobare. Cei doi — dintre care unul era reprezentantul ziarului „New York Herald Tribune", iar celălalt al lui United Press — călătoreau prin Bulgaria, când s-au întâlnit cu un funcţionar de la Consulatul român, care le-a sugerat să viziteze şi România. Bineînţeles că s-au declarat încântaţi să o facă, drept pentru care consulul român a contactat guvernul de la Bucureşti şi le-a aranjat să facă o vizită. Cu toate că nu aveam cum să ştim cu certitudine, bănuim că guvernul român a colaborat cu ruşii în realizarea acestor aranjamente. De când au sosit la Bucureşti, guvernul şi-a dat toată osteneala să le stabilească un program încărcat. Duminică au fost duşi la Deva pentru a asista la inaugurarea unei clădiri guvernamentale. Au călătorit împreună cu Groza însuşi şi cu alţi membri ai guvernului acestuia. Au avut lungi interviuri şi conferinţe de presă cu Groza, Tătărescu, Constantinescu-Iaşi (ministrul Propagandei) şi mulţi alţii. Li s-a aranjat chiar o întâlnire cu domnul Maniu. Au luat cina la mine aseară. Unul dintre corespondenţi este o fată al cărei soţ, de asemenea corespondent, a fost ucis în Normandia. Cu toate că amândoi sunt relativ tineri şi lipsiţi de experienţă, par să evalueze pe deplin situaţia aşa cum este în toate ţările balcanice. Nu s-au lăsat păcăliţi de încercările guvernului de a-şi etala puterea şi coeziunea. S-au convins mai degrabă pe deplin de imensa presiune exercitată de comunişti pentru a-şi păstra poziţiile. Vor părăsi curând ţara şi intenţionează să relateze amănunţit ceea ce consideră ei că este situaţia reală, de îndată ce vor ieşi din zonele aflate sub dominaţie rusă. Cred că, în ansamblu, sosirea lor aici a fost o întâmplare fericită, deoarece sunt sigur că presa noastră de acasă va acorda spaţii ample relatărilor lor.

Alegerile bulgare

Dl Berry a făcut duminică o scurtă călătorie la Sofia cu avionul meu şi s-a întors luni dimineaţa. El a purtat o discuţie interesantă cu dl Barnes, reprezentantul Departamentului de Stat al Statelor Unite la Sofia. Spre marea noastră surpriză, ei a aflat că şi Barnes trimisese din proprie iniţiativă scrisori guvernului bulgar şi Comisiei Aliate de Control, în care cerea amânarea alegerilor din Bulgaria. După ce aceste scrisori au ajuns la destinaţie, a raportat la Washington despre demersul făcut. Cam peste o zi, a primit o mustrare severă din partea Departamentului de Stat care-i dezaproba acţiunile, pe motiv că nu intenţionăm să provocăm o criză în Bulgaria la ora aceasta. Din fericire, ruşii au fost de acord să cedeze, aşa că s-a dovedit a fi o victorie pentru diplomaţia americană. Totuşi, atât eu, cât şi dl Berry, suntem destul de îngrijoraţi să constatăm că Departamentul de Stat nu este încă dispus să adopte o poziţie fermă în problemele balcanice.

S-a primit textul răspunsului ruşilor la solicitarea guvernului Statelor Unite de a organiza convorbiri privitoare la guvernul român

Situaţia noastră politică din România este în continuare calmă pentru moment. In seara aceasta, târziu, s-a primit textul răspunsului dat de Rusia la nota guvernului Statelor Unite prin care se solicita organizarea de consultări. După cum ne aşteptam, guvernul sovietic pretinde că guvernul Groza este excelent, că se bucură de sprijinul unei părţi considerabile a populaţiei şi că se achită de responsabilităţile şi obligaţiile sale într-un mod demn de toată lauda. Nota afirmă mai departe că gestul Regelui a fost provocat în întregime de amestecul în afacerile politice al reprezentanţilor Statelor Unite şi Marii Britanii din România şi că asemenea gesturi pot avea doar un efect deosebit de dăunător asupra activităţii Comisiei Aliate de Control. Nota se încheia cu o declaraţie conform căreia, dacă guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii mai doresc să aibă consultări , guvernul sovietic va fi de acord, dar cu condiţia că acesta să aibă loc doar după încheierea actualei sesiuni a Consiliului miniştrilor de la Londra.

Deşi era de aşteptat, acest răspuns ne-a deprimat totuşi. Dacă se vor ţine consultările aşa cum propune Rusia, ele nu vor începe mai devreme de o lună, timp în care guvernul Groza, cu ajutorul Rusiei, va continua să-şi întărească poziţia. Este puţin probabil ca Regele să se poată menţine pe tot parcursul acestei luni în situaţia vulnerabilă în care se găseşte. Practic, va trebui să semneze decrete şi să continue să aibă relaţii normale cu guvernul. Dacă nu insistăm pentru consultări imediate, mi-e teamă că viitorul României va continua să fie întunecat. Trebuie să arăt că acesta nu este şi punctul de vedere al vicemareşalului Stevenson. El a trecut pe la mine aseară şi s-a declarat foarte mulţumit de situaţia actuală. Consideră că ruşii sunt deja în defensivă, că, de vreme ce au dat înapoi în Bulgaria, vor face şi aici acelaşi lucru şi că guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii sunt angajate acum într-o politică de forţă, agresivă, pe care o vor face să fie acceptată fără probleme la masa tratativelor. Este de părere că puterea sovieticilor în Balcani este în mod cert pe ducă. Aş vrea să pot fi de acord cu el, dar părerea mea este că situaţia se prezintă exact invers. Regret poziţia lui, căci, după cât mi-a spus, a trimis deja mai multe telegrame în care îşi susţinea punctul de vedere, iar acestea ar putea convinge guvernul său că s-ar putea să nu fie necesare alte intervenţii ferme cu privire la situaţia din Balcani, de vreme ce totul se desfăşoară atât de bine.

Vineri, 7 septembrie 1945 

Cercurile româneşti sunt îngrijorate de publicarea textului răspunsului sovietic la nota Statelor Unite

Cercurile locale româneşti au fost serios îngrijorate de publicarea, ieri, a textului răspunsului rusesc adresat Marii Britanii şi Statelor Unite pe tema consultărilor cu privire la guvernul român. Rusia a susţinut, desigur, că guvernul Groza se achită foarte eficient de obligaţiile sale, că este reprezentativ pentru o mare parte din populaţie şi nu trebuie, sub nici un motiv, să fie înlocuit. Totuşi, Rusia a acceptat consultări pe tema situaţiei din România, în cazul în care Marea Britanie şi Statele Unite mai doresc aşa ceva, dar numai după ce alte probleme ridicate în faţa Consiliului miniştrilor de la Londra vor fi fost rezolvate. De aici rezultă o amânare de una până la trei luni, ceea ce este, bineînţeles, de neacceptat. Textul nu a fost publicat în întregime aici. BBC şi alte posturi de radio i-au redat însă esenţa, ceea ce a redus serios speranţele românilor într-o soluţionare rapidă a actualelor dificultăţi politice. Regele şi consilierii săi îşi păstrează însă calmul, iar Regele este de neclintit în refuzul de a semna vreun decret sau de a avea vreun contact oficial cu guvernul Groza. El adoptă desigur o poziţie curajoasă. De asemenea, insistă ca partidele din opoziţie să se abţină de la demonstraţii de stradă sau de la a provoca tulburări locale ori vărsări de sânge. Desigur, comuniştii profită de ocazie pentru a evidenţia lipsa de sprijin pe care o are politica Regelui, dar demersul său este cu siguranţă cel mai bun lucru pentru ţară în ansamblu.


Situaţia nu s-a îmbunătăţit deloc în urma gestului lui Stalin de a-i invita pe Groza, Tătărescu, Ghelmegeanu şi pe alţii din guvern să vină la Moscova. Această delegaţie a părăsit Bucureştii lunea trecută, iar ziarele au fost pline de articole ce expuneau în termeni strălucitori primirea făcută românilor la Moscova. Se pare că Stalin însuşi a dat o petrecere pentru Groza, iar atât Stalin cât şi Molotov s-au dat peste cap pentru în a-1 onora. Tătărescu a făcut cunoscut anterior plecării că principalul scop al vizitei lor era să aibă consultări cu dl Molotov, înaintea plecării acestuia la întâlnirea Consiliului miniştrilor de la Londra. Pare foarte probabil ca aceste discuţii să includă propuneri pentru anumite schimbări de personal în cabinetul Groza, în scopul de a acţiona la Londra în vederea lărgirii guvernului Groza. Vor fi discutate, probabil, şi alte probleme de mare importanţă, precum frontiera Basarabia—Dobrogea, extinderea relaţiilor comerciale române cu alte ţări, îmbunătăţirea situaţiei financiare pe plan local şi posibilul sprijin rusesc dată fiind criza de alimente care ameninţă România.

Statele Unite transmit un răspuns dur la cererea sovieticilor de a amâna conferinţa

Personal, am fost foarte încurajat văzând ieri, în dosarele dlui Berry, răspunsul prompt dat de guvernul nostru notei Moscovei, prin care se respingea planul nostru de consultări. în termen de 24 de ore, guvernul nostru a dat un răspuns foarte ferm, în care se sublinia că obligaţiile ce ne revin, în virtutea înţelegerii de la Potsdam, implicau indiscutabil organizarea imediată de consultări; arătând că o amânare de peste o lună ar fi absolut nesatisfăcătoare, răspunsul sugerează soluţionarea actualului impas dintre Rege şi guvern. Această sugestie arată că solicitarea demisiei lui Groza. făcută de către Rege, a fost absolut constituţională, iar că refuzul lui Groza a fost categoric în afara legii. De aceea, propunem ca, pentru a asigura o oarecare continuitate guvernului român, să i se ceară lui Groza să demisioneze imediat, dar să se facă în aşa fel, încât guvernul său să continue să funcţioneze cu un statut temporar, de guvern interimar, până la încheierea convorbirilor tripartite privitoare la problema românească, insistând din nou ca acestea să aibă loc imediat. Nota noastră se încheie cu respingerea energică a acuzaţiilor ruşilor, conform cărora reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii în România au instigat actuala criză, prin amestec ilegitim în treburile politice interne româneşti. Nota menţionează că atât vicemareşalul Stevenson, cât şi eu, am respins categoric acuzaţiile generalului Susaikov în această privinţă.

Şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control din 6 septembrie 1945

Ieri după-amiază, am avut o şedinţă comună a Comisiei Aliate de Control, relativ amicală. Generalul Susaikov era plecat, iar şedinţa a fost prezidată de către amiralul Bogdenko, care, în urma avansării sale, este superior în rang generalului Vinogradov.

Discutarea propunerii de revizuire a modului de acţiune a Comisiei Aliate de Control

Printre altele, am discutat propunerile pe care le-am înaintat luna trecută, referitoare la noile proceduri ale Comisiei Aliate de Control. Acestea diferă considerabil de cele preconizate de generalul Susaikov. Amiralul Bogdenko a arătat că metodele lui Susaikov, bazându-se aproape exact pe cele stabilite pentru Ungaria, constituie o soluţie conformă deciziilor luate la Potsdam. El a spus că, ţinând cont de aceasta, nu are competenţa de a discuta vreo abatere de la aceste propuneri. I-am răspuns că voi raporta această chestiune guvernului meu şi că, drept măsură interimară, am fost autorizat să accept temporar propunerile privind modul de lucru al comisiei.

Intrarea în România a corespondenţilor de război şi de presă

Am insistat, de asemenea, cu tărie pentru accesul în România al corespondenţilor de război şi al altor ziarişti. Bogdenko şi-a cerut scuze pentru întârzierile legate de acordarea acreditărilor pentru aceşti ziarişti. A spus că întârzierile s-au datorat, în mare parte, reorganizării Secţiunii politice a Comisiei. A promis, totuşi, să se ocupe personal de problemă şi să ajungă foarte curând la o decizie. Dis-de-dimineaţă, ţinându-şi promisiunea, am primit aprobare pentru un singur corespondent de presă la „Israels of International News Service". Sper să mai sosească şi altele.

Pregătirea raportului Comisiei Aliate de Control cu privire la progresele făcute de România în respectarea Armistiţiului

Tot la sugestia mea, Bogdenko a fost de acord ca, imediat după 12 septembrie, Comisia Aliată de Control să se oblige să publice un scurt raport în care să fie expuse realizările României în primul an de Armistiţiu. Raportul va relata, articol cu articol, progresele făcute în îndeplinirea prevederilor Armistiţiului.



va urma