O vioară

Sandu Alrox

Lacrimi ce cad între respirații.

Gânduri care vin din trecut,

amintind de figuri îndepărtate,

în oglindă,

învăluite cu mândrie și singurătate.

Gânduri ce mișcă,

cuvinte care dau flux de imagini,

și între ele fața ta rigidă

râde în bătaie de joc de incertitudinile mele.

Printre preocupările nopților mele,

cu vioara, eu cânt, ploaia ce cade

și tăcerea taie hainele mele în zdrențe de gheață ...

în cazul în care eu mă opresc.

Dar sunetul se propagă jalnic,

implacabil ca o boală, se udă cu ploi,

și udă regrete fără sfârșit.

Norii sunt acolo, și nu vorbesc de tine,

tac în vanitatea lor neschimbată

ca și cum ar fi făcut parte din același spectacol,

parte din aceeași melodie.

Vioara cântă, cântă si tot cântă mai mult.

Dacă s-ar opri din cântat, numai de s-ar opri

mi-aș aminti că ești a mea .... doar a mea.