Epurarea (23)

Victor Suvorov

AVEA STALIN MOTIVE DE TEAMĂ?

În Germania au început să vină primele şiruri nesfîrşite de prizonieri ruşi. De atunci şuvoiul acesta n-a mai încetat. Tot timpul, în trenuri şi pe şosele se deplasează transporturi nesfîrşite de prizonieri ruşi. Dar cîştigul e mic din asta. În locul fiecărei armate zdrobite ruşii aşază imediat o nouă armată. Se pare că moşiile gigantice ale jarului erau inepuizabile în pri­vinţa oamenilor. Cit timp va mai putea susţine Germania această competiţie ? Nu cumva va veni ziua în care Germania, în pofida victoriei abia obţinute, va rămîne fără noi trupe, în timp ce comandamentul rus va deplasa pe front noi şi noi armate ? Ce se va întîmpla atunci ?
Adolf Hitler, Mein Kampf

Am deprins atît de bine ideea superiorităţii covîrşitoare a lui Hitler şi armatei sale, încît receptăm fără să protestăm ideea fricii lui Stalin.

Dar de ce trebuia să se teamă Stalin de Hitler ?
Germania nu avea resurse pentru un război de uzură. Acest lucru îl ştiau şi îl înţelegeau toţi, inclusiv Hitler şi generalii săi. Le rămînea doar varianta unui război fulge­rător - blitzkrieg.
Însă un blitzkrieg împotriva Uniunii Sovietice era impo­sibil, pentru că Uniunea Sovietică înseamnă zece mii de kilometri de la vest la est. Dacă Hitler ar fi putut cuceri cîte o mie de kilometri pe lună - lucru imposibil chiar şi teoretic -, atunci trebuia luat în calcul un an de război.

Un blitzkrieg împotriva Uniunii Sovietice era imposibil şi deoarece pentru armatele europene, din douăsprezece luni, doar patru sînt prielnice acţiunilor de luptă pe teritoriul sovietic: de pe 15 mai pînă pe 15 septembrie (dacă nu plouă). Chiar dacă s-ar putea ca în aceste luni toată ţara să fie cucerită, ce te faci cînd vine toamna, iar apoi iarna? E uşor să intri în Rusia, însă e greu de ieşit. Intrarea - o rublă, ieşirea - două. Marele gînditor militar, generalul-maior Karl Clausewitz, prusac în slujbă rusească, participant la luptele de la Smolensk şi Borodino, a avertizat că dacă va reuşi cineva să cucerească Rusia, nu va reuşi să o controleze. Cîndva Napoleon a cucerit Moscova printr-un blitzkrieg... Dar a ţinut-o mult ?

Un blitzkrieg împotriva Uniunii Sovietice era imposibil, fiindcă în iunie 1941, Armata Roşie avea, pe timp de PACE, 5,5 milioane de soldaţi şi comandanţi. Fără a lua în calcul trupele NKVD. Dacă Hitler ar fi ucis şi ar fi luat prizonieri în fiecare lună cîte un milion de soldaţi sovietici (lucru imposibil), chiar şi atunci războiul s-ar fi prelungit jumătate de an, deci încheierea sa trebuia planificată prin decembrie. Şi atunci trebuiau luate în calcul zăpada, gerul, viforniţele, trebuiau pregătite şube groase din blană de oaie.
Însă asta nu e totul. Chiar în condiţiile extrem de critice ale verii anului 1941, sistemul sovietic de mobilizare a func­ţionat ireproşabil şi din prima săptămînă de război pînă pe 1 iunie 1941 au fost chemate suplimentar în rîndurile RKKA încă 5,3 milioane de oameni (Enciclopedia sovietică, voi. 5, p. 343). Erau deja aproape unsprezece milioane. Chiar dacă Hitler ar fi nimicit cîte un milion pe lună (dar nu era în putere să facă aşa ceva), războiul tot s-ar fi întins vreme de un an. Însă mobilizarea a continuat şi în iulie, august, septembrie... „Forţele noastre sînt incalculabile", spune tovarăşul Stalin. Şi nu-i aşa? Oare Hitler însuşi nu a înţeles acest lucru ? Oare nu el a scris despre asta în Mein Kampfl Resursa mobilizaţională a Uniunii Sovietice este de 10% din populaţie. Să calculăm. Această resursă a fost folosită în totalitate în cursul războiului. Chiar a fost depăşită. Cît timp ar fi fost necesar pentru nimicirea unei asemenea armate ? Cărui zănatic i-ar putea trece prin cap ideea de a distruge o asemenea armată? Ba încă şi în trei luni.
Germania nu era pregătită de război. Stalin ştia acest lucru.
Cînd vine vorba de „pregătirea" lui Hitler de război, se preferă să se păstreze tăcerea, însă cine vrea, poate găsi găuri negre cusute cu aţă albă şi în privinţa „pregătirii" hitleriste. Mult înainte de 1939, Hitler şi-a ridicat în cap America şi tot restul lumii. Este acesta un semn de pregătire de război ? Să vedem aliaţii lui Hitler, apoi aliaţii lui Stalin şi să răspundem la întrebarea: cine s-a pregătit mai bine ?
Hitler apărea în faţa întregii lumi ca agresor, cuceritor, jefuitor şi ucigaş. Iar propaganda stalinistă prezenta Uniunea Sovietică drept o victimă nevinovată. Acestea nu sînt deloc probleme secundare: cum te vede lumea - un răufăcător sau un apărător al celor asupriţi, ce îţi doreşte populaţia planetei - pieirea sau victoria. De partea lui Stalin erau simpatiile întregii lumi, ale tuturor ţărilor, popoarelor, ale tuturor guvernelor. Uniunii Sovietice, Armatei Roşii, lui Stalin le doreau succes şi proletarii, şi burghezii, însă cine îi dorea succes lui Hitler?

Există o excepţie : lui Hitler îi doresc succes popoarele Uniunii Sovietice. Hitleriştii erau întîmpinaţi cu muzică, flori, zîmbete, pîine şi sare la Riga, Vilnius, Tallin, Kiev... Însă Hitler şi înţelepţii săi generali s-au purtat în aşa fel încît după ei toată Europa a întîmpinat cu flori pe Stalin şi NKVD-ul.

Hitler a căzut de la început într-o situaţie în care era imposibil să cîştige. Cu Franţa s-a descurcat uşor, dar cum să lupte cu Marea Britanic fără să aibă superioritate pe mare şi în aer ? Iar Hitler se aruncă asupra Uniunii Sovietice. Ni se spune că avea nevoie de pămînt în Răsărit. Uimitor: Hitler a zdrobit Franţa, dar nu are forţe să cucerească în întregime Franţa zdrobită. Cu atît mai mult, nu are forţe să cucerească unele colonii franceze rămase de izbelişte. Lui Hitler nu i-au ajuns forţele pentru ocuparea Olandei. Trebuia să aibă în Olanda două divizii, dar Hitler a putut aloca doar una. Şi Olanda este o ţărişoară cît un ducat, dar coloniile ei sînt necuprinse, în faţa lui Hitler se aflau stăpînirile coloniale ale Olandei, necontrolate de nimeni... Şi Congo belgian...

Însă nu se ştie de ce Hitler nu le cucereşte, în loc de asta, Hitler a purces la cucerirea de noi teritorii în Răsărit, în faţa lui se află Sudul neapărat al Franţei, cu staţiuni, cu vii şi valuri de vin, cu şosele foarte bune, cu femei meridionale, iar el se repede să supună smîrcurile din Arhanghelsk şi stufărişurile din Astrahan. E deştept sau cum? Iar Stalin este învinuit de prostie : cum de nu a ghicit că în 1941 Hitler avea nevoie de Konotop, Kobeliaki şi Arzamas cu suburbia Ahtîrka. În 1941, Hitler nu mai putea controla ceea ce reuşise să cucerească, Iugoslavia îi fugea de sub picioare, era legat de mîini şi de picioare în războiul împotriva Marii Britanii (în spatele căreia se afla „neutra" Americă), avea trupe împînzite din nordul Norvegiei pînă în Africa de Nord, iar flota ducea acţiuni de luptă din Groenlanda pînă pe ţărmurile Argentinei şi la Capul Bunei Speranţe. Cărui analitic îi putea trece prin cap că Hitler va năvăli şi asupra Rusiei, ca să cucerească noi teritorii?
Cu două milenii şi jumătate în urmă marele chinez Sun Tsu a dat o povaţă-interdicţie tuturor căpeteniilor de oşti ale generaţiilor viitoare : nu lupta pe două fronturi! Nimeni nu trebuie să lupte pe două fronturi. Şi îndeosebi Germania. Din cauza poziţiei sale geografice şi a lipsei de resurse, o Germanie pe două fronturi e sortită eşecului. Al doilea război mondial a confirmat încă o dată acest lucru. Toţi ger­manii de seamă au avertizat în privinţa războiului pe două fronturi, iar Bismarck socotea că Germania nu trebuie să lupte nici măcar pe un singur front, dacă luptă împotriva Rusiei.

Era pregătit Hitler să lupte pe două fronturi ?
Atunci de ce Stalin trebuie să se teamă de o asemenea variantă ? Atunci de ce nu rîde nimeni de Hitler ? De ce nu rîde nimeni de genialii miniştri, generali şi diplomaţi hitlerişti ?
Deschidem un document accesibil tuturor: jurnalul şefului Marelui Stat-Major al trupelor de uscat ale Germaniei, general-colonel F. Halder - şi rămînem peste măsură de uimiţi. Impresia este că toată pregătirea germană de război se baza pe trei piloni: probabil, pesemne, oarecum. Iată însemnări din jurnalul de serviciu, foarte puţine dintr-un material imens.
9 august 1940 : „Mormanul de hîrtii creşte într-o aseme­nea măsură, încît ameninţă să ne strivească definitiv".
29 septembrie : „Automobilele sînt insuficiente chiar şi pentru satisfacerea celor mai stringente necesităţi ale unită­ţilor armatei".
7 octombrie: „Războiul în aer pe două fronturi este imposibil".
21 octombrie :  „Haos în organizarea transportului".
18 noiembrie : „îmbulzeală pe căile ferate. 547 de garni­turi stau în Răsărit şi la Berlin".
26  noiembrie:  „Atelaje cu cai pentru tunurile antitanc. Nu avem partea de dinainte a atelajului... E imposibil să asigurăm trupelor noastre din Bulgaria echipament montan... Nu avem nici un plug de zăpadă... Este imposibil să men­ţinem un control strict al marilor oraşe (Franţa)... Căile ferate nu vor mai putea lucra în viitor într-o asemenea încordare ca acum".
27  noiembrie:   „Operaţiunea de învăluire a unor spaţii nemărginite din Rusia nu va avea succes".
Întreaga teorie a blitzkrieg-ului presupune învăluiri de tancuri în adîncime. Strategii germani înţeleg limpede că în spaţiile nesfîrşite ale Rusiei, asemenea învăluiri nu vor da rezultatele scontate. Dar nu s-au gîndit la nimic altceva. Şi iată-i plănuind aceste învăluiri, care nu vor avea succes.
3  decembrie : „Situaţia carburantului e proastă. Situaţia anvelopelor este foarte proastă".
4  decembrie :  „Prea puţină artilerie".
13 decembrie : „Luarea Moscovei nu are mare impor­tanţă (opinia lui Hitler)... Forţele militare aeriene duc războiul pe două fronturi".

Să ne întoarcem la însemnarea din 7 octombrie: „Răz­boiul în aer pe două fronturi este imposibil". Ei înţeleg acest lucru, însă decid să înceapă războiul pe două fronturi. Nu numai Halder, dar Hitler însuşi înţelege că luarea Moscovei nu înseamnă sfîrşitul războiului, însă tot planul german se reduce la cucerirea Moscovei, iar acolo probabil că totul se va nărui de la sine. Dar chiar dacă nu se va nărui, ce-i de făcut ?

14 decembrie : „Pregătirea de luptă este lăsată de izbelişte".
23 decembrie :  „Situaţia cauciucului e grea".
16 ianuarie 1941 : „Divizioanele de antiaeriană ale tru­pelor terestre. 40 de divizioane. Efectivul special pentru acestea urmează să se pregătească. Totul va fi gata de-abia la toamnă".
Iată pregătirea. Războiul împotriva Uniunii Sovietice se plănuieşte să se isprăvească pînă în toamnă. Iar apoi, după victorie, divizioanele de antiaeriană se vor completa cu trăgători, comandanţi de tun, de pluton şi de baterie.
28 ianuarie : „Pe la sfîrşitul lui februarie, rezervele noastre de cauciuc vor fi epuizate".

Aceeaşi zi de 28 ianuarie : „Combustibilul. Situaţia e serioasă. Se poate lua în calcul asigurarea cu combustibil în perioada concentrării şi desfăşurării şi pe două luni de operaţiuni... Anvelope. Situaţia este foarte serioasă...".
Domnii generali hitlerişti plănuiau să zdrobească Rusia în trei luni. Numai că aveau o rezervă de benzină pentru două luni.
Şi iarăşi, în aceeaşi zi de 28 ianuarie: „Operaţiunea «Barbarossa». Rostul campaniei este neclar, în acest mod nu atingem cu nimic Anglia. Baza noastră economică nu se îmbunătăţeşte cu nimic din cauza asta. Dacă vom fi încătuşaţi în Rusia, situaţia va deveni şi mai grea...".

Aşadar, lor nu le este clar de ce se bagă în Rusia. Stalin avea o logică de fier - cînd a fost avertizat de posibila invazie germană, el a întrebat: „Dar pentru ce ? ". Stalin nu putea înţelege nicidecum pentru ce vin nemţii în Rusia. Şi s-a dovedit că nu a fost nici o logică în treaba asta. Nici şeful Marelui Stat-Major hitlerist, care planifică războiul, nu înţelege motivul atacării Rusiei.
Judecind logic, putem calcula mutările inamicului, însă nici un geniu nu poate calcula acţiunile unui idiot lipsit de logică, pentru care acţiunile nu sînt condiţionate de cauze.
l februarie : „Trupele italiene produc o impresie nefavo­rabilă : n-au nici voinţă, nici posibilitate de rezistenţă".
8 februarie: „Căruţe ţărăneşti: să ne aloce 15.000 cu tot cu căruţaşi din Polonia".
18 februarie: „Situaţia combustibilului e neclară şi grea".
17 martie : „Pe România nu ne putem baza. În Ungaria nu ne putem pune nădejde. Aceasta nu are nici un motiv de a lupta împotriva Rusiei" (afirmaţiile lui Hitler).
3 aprilie : „Direcţia căilor ferate a informat despre situa­ţia catastrofală a acestora".
5 aprilie : „Este imposibil să rezolvăm problema batali­oanelor de mitraliere".
7 mai: „Rezervele. Cerinţele sînt satisfăcute doar în proporţie de 10-15%... Rommel îşi dispersează trupele în modul cel mai barbar".
20 mai: „Marile unităţi motorizate pentru operaţiunea «Barbarossa» nu vor fi completate la timp... Situaţia combus­tibilului : în iunie - suficient, în iulie nu va ajunge 10%".
29 mai: „ Lipsa combustibilului! Rezerva corpului ofiţe­resc este limitată".
31 mai: „Situaţia transportului auto în unităţile aviaţiei de cercetare este foarte grea".
13 iunie: „În toamnă rezervele de combustibil se vor epuiza".
Şi toate acestea trebuie să le numim pregătiri de război ?
Însă adevărata „pregătire" a Germaniei a ieşit la iveală după 22 iunie 1941. Halder continuă:
9 iulie: „Pierderea noastră de tancuri este mică, însă pierderile*omeneşti sînt foarte mari".
12  iulie : „Eficacitatea proiectilelor sovietice este bună, ţinuta morală - sănătoasă".
13  iulie: „Pierderea de tancuri este de 50%". Vezi nota din 9 iulie.
20 iulie : „O demoralizare la nivelul instanţelor noastre conducătoare. Deosebit de limpede se exprimă acest lucru în starea de spirit absolut apăsătoare de la comanda­mentul superior".
23 iulie : „În unităţile speciale, pierderile corpului ofiţe­resc au atins 50%".
1 august: „În rezerva comandamentului superior există O divizii".
1 august: „În situaţia actuală a combustibilului este imposibilă desfăşurarea unor mari acţiuni".

Au planificat distrugerea Uniunii Sovietice în trei luni ştiind că au combustibil pregătit numai pentru două luni -iar acesta s-a terminat după o lună şi jumătate.

Am citat foarte puţin din jurnalul unui singur general, întregul jurnal oglindeşte nepregătirea strigătoare la cer a Germaniei pentru război. Frunzărim paginile amintirilor pe care ni le-au lăsat S. Westphal, G. Blumentritt, K. Zeitzler, K. Tippelskierch, W. Picht, E. Middeldorf, W. Mellentin, L. Rendulici, G. Gott şi mulţi alţii, în toate răsună acelaşi strigăt: Germania nu este pregătită absolut deloc pentru război. H. Guderian a spus chiar : „Comandamentul nostru i-a depăşit în încăpăţînare fără noimă pe Carol al XH-lea şi pe Napoleon" (Bilanţul celui de-al doilea război mondial, Moscova, IIL, 1956, p. 123). G. Tescke: „«Marele Reich german» a dispus în 1939 de un parc mult mai mic de locomotive şi vagoane decît Imperiul kaizerilor în 1914" (Ibidem, p. 402).

Generalii germani au planificat pentru distrugerea Uniunii Sovietice 320 de garnituri de tren cu muniţie. F. Halder informează că în două săptămîni de lupte pe teritoriul Uniunii Sovietice, trupele germane au consumat mai mult decît era planificat pentru întregul război. O însem­nare din jurnalul de lucru al lui Halder din data de 16 august 1941: „Cheltuieli pentru muniţie, în perioada de la l august s-a ajuns la cantitatea de muniţie prevăzută pentru întregul plan «Barbarossa»".

Iată o însemnare din acelaşi jurnal, de pe 24 noiembrie 1941 : „Este necesar un armistiţiu".
Iarna rusă e încă în faţă... Halder consideră că Stalin nu are nici un fel de rezerve. Spune acest lucru în însemnarea din 2 decembrie 1941. Ca întotdeauna, serviciul de informaţii german greşea. Stalin avea rezerve - iar pe 5 decembrie 1941, a aruncat într-o grandioasă contraofensivă divizii, corpuri de armată şi armate noi. Însă chiar înainte de asta, Halder conştientiza necesitatea unui armistiţiu.
Dar iată însemnarea din 12 decembrie 1941 : „Situaţia în privinţa producerii de tancuri. In prezent este atît de proastă, încît nu putem duce războiul mai departe".

Pentru mine nu este clar : de ce marxiştii şi hitleriştii nu citează toate aceste lucruri ? Şi iată că un neică nimeni, G. Gorodeţki, cu participarea activă a Ministerului Apărării şi cu sprijinul deschis şi demonstrativ al Serviciului de informaţii externe, a scos o carte în care nu spune nimic rău despre „pregătirea" germană de război - dar nici nu spune ceva bun despre sovieticii idioţi. Ruşii sînt laşi şi tîmpiţi. Generalii germani au hotărît să cucerească Uniunea Sovietică -iată un prilej pentru Gorodeţki de a rîde de Hitler! Dar nu, nu rîde. Asiaticii au putut cuceri Rusia, dar nu stă la înde-mîna europenilor. Rusia poate fi cucerită prin înşelăciune, dar nu cu forţa. De ce, tovarăşe Gorodeţki, nu aflaţi un anume procent de proşti printre geniile hitleriste ? Cum se explică iubirea dumneavoastră faţă de Hitler şi strategii săi înfrînţi ?
Nimic de zis, blitzkrieg-ul a fost dus la bun sflrşit în Polonia şi în Franţa. Dar prin ce mijloace intenţiona Hitler să înfăptuiască blitzkrieg-ul împotriva Uniunii Sovietice ?

Blitzkrieg-ul este un război de tancuri. Hitler are 3.410 tancuri învechite, iar Rusia are un teritoriu de 22,4 mili­oane km2. Un tanc german la 6.568 km2 de teritoriu sovietic. Din 22 milioane km2, 17 milioane nu sînt propice acţiunilor de tancuri, iar pentru celelalte spaţii, activitatea tancurilor germane este posibilă numai vara. Şi totuşi au planificat să termine războiul în trei luni. În care trei luni? Hitler a început pe 22 iunie, iar trei luni înseamnă 21 septembrie -deci deja noroi să te îneci, în general, septembrie poate fi ploios din prima zi. Au fost aceste lucruri prevăzute de planul hitlerist? În 1812, zăpada a căzut pe 15 octombrie -stil vechi, însă în Rusia, şi pe stil nou poate ninge la această dată. S-a luat în calcul o asemenea întorsătură de situaţie ? Plus că tancurile în sine nu reprezintă o forţă. Tancul care se avîntă departe în faţă este vulnerabil - el trebuie susţinut de infanterie, trebuie aprovizionat. Dar lucrurile stăteau în felul următor: „În 1941, armata germană era încă formată în principal din divizii doar de infanterie, care se deplasau pedestru, iar la trenurile regimentare se foloseau caii". Afirmaţia aparţine generalului Giinther Bliimentritt (Decizii fatale, p. 74). Iată însă statistica : la 22 iunie, Hitler avea pe Frontul de Răsărit 750.000 de cai pentru trenuri regimentare (Goralski R., World War IIAlmanac, p. 164). După fiecare tanc german era un convoi de 220 de cai, care trăgeau căruţe. Cu aceste teleguţe voiau să facă blitzkrieg-u\l Cu aceste căruţe voiau să ajungă la Vladivostok? În trei luni? Apropo de cai. În care film american îl vedem pe neamţ în căruţă? În filme nemţii se află pe tancuri. Adevărul istoric este că ei aveau de 100 de ori mai puţine tancuri decît căruţe. Din 190 divizii trimise de Hitler împotriva Uniunii Sovietice, numai 17 erau de tancuri. Iar în acestea era adunat tot ce le-a căzut în mînă. Să ne imaginăm cum poţi asigura cu piese de schimb o divizie, dacă în ea sînt adunate 240 de tipuri de diferite maşini: uşoare, de transport, autobuze, militare, civile din Belgia, Franţa, Grecia, Iugoslavia etc. Cine le putea repara, ba încă şi în condiţii de campanie, la sute de kilometri de centrele de reparaţii ? În toate cele 13 divizii motorizate germane nu exista nici un tanc. În singura divizie de cavalerie tot nici unul. Iar în toate celelalte: infanterie, infanterie, infanterie. Cu căruţe.
Cînd lui Stalin i s-a raportat că o asemenea armată se pregăteşte să atace, pur şi simplu nu a crezut acest lucru. Şi avea dreptate. Un atac asupra Uniunii Sovietice nu poate fi explicat logic. Hitler nu avea resurse pentru un război de durată. De aceea s-a hotărît pentru blitzkrieg, dar fără să aibă resurse nici pentru acesta. A început blitzkrieg-u\ cu o lipsă catastrofală de anvelope de automobile, combustibil şi muniţie. Molotov spunea chiar înainte de atac : „Trebuie să fie idioţi ca să ne atace". Veaceslav Mihailovici pur şi simplu nu a putut presupune că sînt într-adevăr idioţi. Din orice punct de vedere, în orice context, atacarea Uniunii Sovietice era sinucigaşă pentru Hitler. Chiar şi în cea mai bună dintre variantele posibile ale începutului de război, Hitler ar fi terminat tot printr-o sinucidere. Pînă la ce nivel de descom­punere morală au putut coborî ticniţii hitlerişti, care chiar şi după un asemenea sfîrşit ruşinos continuă să strige : oricum Hitler e mai deştept, oricum el putea cîştiga! În trei luni. Decizia de a ataca Uniunea Sovietică este prostească. Hitler însuşi recunoştea că nu iarna este vinovată, ci nepre-gătirea armatei germane pentru iarnă, însemnarea lui Hitler din 29 mai 1942 : „îmbrăcămintea soldaţilor noştri, nivelul lor de echipare şi motorizare nu au corespuns în nici un caz condiţiilor acelei ierni... Marele Stat-Major al trupelor de uscat nu a pregătit la timp rezerve de combustibil rezistent le ger şi îmbrăcăminte de iarnă". Aşa a spus Hitler. De ce nu citează domnul Gorodeţki aceste cuvinte? Generalul G. Blumentritt declara după război: „Luînd hotărîrea de a ataca Rusia, Germania a pierdut războiul". Generalul--feldmareşal von Rundstedt declara în mai 1941 : „Războiul cu Rusia este o fantezie fără noimă, care nu poate avea un sfîrşit fericit" (Decizii fatale, p. 76). Dar cel mai bine a spus Hitler însuşi, cu mult înainte de a ajunge la putere: „Simplul fapt al încheierii unei alianţe între Germania şi Rusia ar însemna inevitabilitatea unui viitor război, cu un final decis dinainte. Un asemenea război ar putea însemna sfirşitul Germaniei" (Mein Kampf, partea 2, cap. XIV). A văzut ca-ntr-o oglindă! El însuşi a scris aşa ceva şi tot el a semnat pactul cu Stalin, „asigurînd" astfel înfrîngerea Germaniei în război şi propria sinucidere !

Ca să lupţi trebuie să ai armament. Dar nemţii aveau 3.410 tancuri - toate uşoare, toate învechite. Nici unul greu.
Stalin are 23.106 tancuri (fără să socotim NKVD-ul), inclusiv cele mai bune prototipuri din lume, avînd cele mai înalte realizări tehnice ale timpului.
Stalin avea aviaţie de bombardament pe distanţe lungi, Hitler nu avea.

În 1940-1941, Germania era deja bombardată de aviaţia strategică britanică. Stalin era gata să conecteze la această acţiune bombardierele sale. Iar Hitler plănuia să scoată Marea Britanic din război prin bombardamente - dar nu a ieşit nimic, pentru că nu avea aviaţie strategică. Apoi a hotărît să cucerească partea europeană a Uniunii Sovietice pe linia Arhanghelsk - Astrahan, iar tot ce este mai la răsărit să preseze cu bombardiere de mare distanţă. Pro­blema era că Hitler nu avea asemenea bombardiere.
Nici unul.
Însă nici armamentul în sine nu rezolvă nimic. Trebuie soldaţi, ofiţeri şi generali.
Apreciez în mod deosebit pe soldatul german.
Şi pe ofiţerul german.

Însă cu generalii Germaniei este altceva. Ei înşişi au ales inamicul - Uniunea Sovietică, ei înşişi au ales locul, timpul şi modul acţiunilor de luptă. Războiul a început după scenariul lor. Şi s-a încheiat rău pentru ei. Pe cine să învinuieşti ?

În 1941, Stalin avea o imagine deplină a faptului că corpul superior de comandă german nu era pregătit de război, că generalii germani nu sînt capabili să poarte un război. Blitzkrieg-ul din Polonia, înfrîngerea fulgerătoare a Franţei, cucerirea aproape a întregii Europe îi puteau înşela pe jurnaliştii mai nevricoşi. Însă pentru un adevărat strateg, tabloul apărea cu totul altfel. Generalii germani strigau numai despre blitzkrieg, însă nu le-a ieşit nici un blitzkrieg. Numai unele operaţiuni separate erau fulgerătoare; în schimb tot războiul, începînd din toamna lui 1939, era de lungă durată, ceea ce era ucigător pentru Germania.

„Pregătirea" Germaniei de război merită o cercetare specială, însă rezultatul războiului nu poate da decît un singur răspuns.
După calculele lui Stalin, un atac asupra Uniunii Sovietice ar fi însemnat sinucidere pentru Hitler şi Imperiul său. Iar aceste calcule erau corecte - mărturie stau rezultatele războ­iului. Pentru Hitler, atacarea Uniunii Sovietice a însemnat sinucidere în sensul propriu al cuvîntului.

Stalin pur şi simplu nu credea că cel de-al Treilea Reich se va decide pentru sinucidere printr-un procedeu atît de exotic.
Problema nu este: se temea sau nu Stalin de Hitler ? Stalin nu avea motive să se teamă. Stalin îi considera pe Hitler şi pe generalii săi nişte oameni inteligenţi - iar oamenii inteligenţi nu s-ar fi băgat într-o asemenea aventură, într-o asemenea situaţie, cu Marea Britanic în spate şi, potenţial, cu SUA. Oamenii inteligenţi n-ar fi luptat pe două fronturi. Şi nici n-ar fi gîndit să poarte un blitzkrieg în teleguţe...

Aici trebuie pusă altă întrebare, la care nu a răspuns nimeni. La care nimeni nu a încercat să răspundă. Pe care nimeni nici măcar nu a pus-o : DE CE A ATACAT HITLER UNIUNEA SOVIETICĂ?
Ce îi trebuia?
Spaţiu vital ?
Sau minte ?



va urma