Băgău (20)

IOANA BRADEA

„mda... “ zice şi Mimi şi îşi aprinde încă o ţigară şi mă trezesc
eu să întreb dintr-un colţ de masă „da’ chiar aşa! cît s-o fi făcut
acuma un cal?“ şi imediat îmi dau seama băi, ce dracu’ am!? ce
naiba mi-a venit să pun tocmai întrebarea asta, de parcă aş fi ştiut
vreodată cît costă un cal, de parcă m-ar fi interesat vreodată! în
satul bunicilor mei nici măcar nu se foloseau cai, se foloseau
bivoli, o fi fost de la bere sau naiba ştie pe unde dracu’ s-o fi strecurat întrebarea în capul meu oricum am încercat imediat s-o
maschez să nu cumva să mă ia fetele la mişto şi tocmai cînd scotoceam în minte după un alt subiect pe care să-l lansez urgent
între noi - ce să vezi? ce crezi că-mi aud urechile?!? culmea, contrar
tuturor aşteptărilor, îmi răspunde Carmen, foarte firesc „băi,
habar n-am cît e calul, da’ bunicu’ vrea să-i ceară lu’ tata şaizeci
de milioane. Că atîta ştie el că face o Dacie...“ şi atunci de-adevăratelea nu ne-am mai abţinut şi am izbucnit toate trei într-un
hohot de rîs şi am rîs aşa cîteva minute bune, pînă cînd a apărut
chelnerul la masa noastră să ne întrebe dacă mai vrem ceva, cîteva
persoane întorseseră capul spre noi dezaprobator şi noi nu
reuşeam să ne oprim din rîs, nu mulţumim, nu mai vroiam nimic,
ce dracu’ să mai vrei cînd auzi de bunici care cîntăresc un cal în
funcţie de-o Dacie şi atunci sare şi Mimi cu o amintire - că bunicul
ei, mare şmecher în comună, era cunoscut pe şapte sate
împrejur fiindcă reuşeşte prin cine ştie ce şmecherie să cumpere
întotdeauna boii cei mai ieftini şi să-i vîndă foarte scump în
fiecare joi cînd era zi de tîrg în comună şi cînd se prezenta
bunicu’ lu’ Mimi în tîrg ţanţoş nevoie mare, îmbrăcat în costum
popular, cu boii pe lîngă el sau cu vacile sau cu ce-şi punea în
cap să vîndă, ei, într-o zi s-a întîmplat să vrea să cumpere porci
şi s-a tot tîrguit el cu unu’ de peste deal pentru trei porci, s-au
înţeles şi la preţ exact aşa cum vroia bunicul şi apoi s-au dus să
bea o cupă de horincă, aşa era obiceiul pe atunci - în loc să semnezi
contractul de colaborare, mergeai în sat să bei cu omu’,
numai că bunicu’ era cam beţivan din fire, mai ales la ocazii din
astea cînd încheia afaceri ca lumea, ei, şi omu’ cu porcii la un
moment dat s-a ridicat să plece că-1 aştepta nevasta, bunicu’ ar
mai fi stat că abia se adunase lumea-n cîrciumă şi n-apucase să
se laude la toată lumea, aşa că urcă el porcii în căruţa propitarului
şi-l roagă frumos să-i lase porcii la casa aia verde, număru’ 27,
zis şi făcut, omul se îndepărtează cu porcii-n căruţă, bunicu’ mai
stă la poveşti cîteva ore, ajunge acasă, mai trage un păhăruţ de
horincă şi cu nevasta care s-a minunat şi ea că vai ce porci faini
ai luat mă bărbate şi apoi merg amîndoi liniştiţi la culcare şi
dimineaţa ce să vezi!? merge bunicu’ să se mai uite o dată la
porci, da’ în coteţ numa’ doi porci şi în capul bunicului aşa o perplexitate şi o uluială, că nu mai ştia acuma dac-o fi cumpărat
într-adevăr trei porci sau poate numa’ doi, parc-ar fi fost totuşi
trei da’ băuse prea mult ca să poată face scandal cuiva, că nu mai
ştia exact ce s-a întîmplat de fapt, vreo trei zile n-a mai scos un
cuvînt, cu bunica îi era ruşine să vorbească, abia după vreo patru
ani a îndrăznit să-i spună totul bunicii, că tot după vreo patru ani
a şi aflat de la vecinu’ de peste drum că sătenii plănuiseră toată
farsa aia, se jucaseră cu el, a plătit pentru trei da’ nu s-a ales decît
cu doi porci - ‘mnezeii mamii voastre! păi io am crezut că sînteţi
oameni de cuvînt, şi a plecat furios şi nu i-a mai salutat prin sat
vreo săptămînă şi ceva, nu s-a supărat nimeni pe el, prea se
dădea măreţ cu tîrguielile lui şi prea era încrezut, merita o lecţie
dar! Dar, iubitule... hai să trecem la chestii mai serioase, nu? hai
să nu ne mai vrăjim aşa ca proştii, de povestit putem să tot povestim
fiecare cu prietenii lui, nu? tu ai sunat la o linie erotică, deci
uite cum stau lucrurile p-aici: înainte de orice eu tre’ să mă
prezint politicos, tu dacă vrei îmi spui cum te cheamă, dacă nu
- nu, eu oricum o să te întreb după aia dacă eşti excitat şi dacă
vrei să facem sex sau dacă dimpotrivă, ai sunat doar aşa, la
vrăjeală, de curiozitate, tu o să-mi zici că ai sunat din curiozitate,
fiindcă ăsta e cel mai inteligent răspuns ca să nu te faci de ruşine
în faţa lumii întregi şi dacă tot ai sunat vrei să auzi cum se
desfăşoară lucrurile aici şi atunci mie o să-nceapă să-mi turuie
gura imediat că adică la o linie erotică iubitule nu există decît trei
posibilităţi sau trei poziţii, respectiv eu te întreb cum anume ai
vrea să facem sex, ai vreo poziţie preferată? tu o să-mi spui că
da, vreau să-mi sugi puia iar eu o să-mi imaginez, ca să folosesc
aici un eufemism, o să-mi imaginez c-aş fi lîngă tine şi fiind lîngă
tine în loc să tac dracului şi să-ţi sug puia pur şi simplu eu îţi explic
cum că acuma îţi sug puia, îmi descriu practic de una singură
fiecare mişcare, ceea ce sună uneori absurd, alteori însă,
atunci cînd tu de-adevăratelea eşti excitat - vrăjeala ţine, să ştii,
e suficient să închizi ochii şi datorită sau din cauza vocii mele tu
chiar o să-ţi dai drumul şi chiar simţi pe pielea ta senzaţia aia de
plăcere, aceeaşi pe care o ai şi într-un pat adevărat, cu o femeie
adevărată sub tine, de unde rezultă că mare e puterea cuvîntului
într-adevăr, atît de mare încît de cele mai multe ori habar
n-avem, eu de exemplu n-aş şti s-o folosesc cu iubitul meu sau
nu aş îndrăzni să-i vorbesc în timp ce facem dragoste sau mi s-ar
părea deplasat şi vulgar sau mi s-ar părea că nici un cuvînt nu
funcţionează mai bine decît un gest deşi, ce ciudat, la telefon cuvintele funcţionează, cu o condiţie ce-i drept - să te laşi tu alunecat în starea aia de vrăjeală, un cuvînt derivat dintr-altul mai
uitat el de felu’ lui, ceea ce nu e cazul tău, tu nu poţi să uiţi că
ai totuşi un receptor în mînă şi tocmai de aia treci la a doua posibilitate şi-mi spui că vrei să mă fuţi pe la spate şi apoi la a treia,
cînd tu vrei să mă fuţi în cur, alte poziţii eu n-am pomenit aici
deocamdată sau n-a sunat încă nimeni să-mi ceară ceva încolăcit
sau ceva cuibărit, cum ştii şi tu că se întîmplă noaptea uneori
adică ea să doarmă cu fundu-n poala ta şi ţie să ţi se scoale brusc
s-o pătrunzi aşa ca-n vis iar ea să geamă încet şi să mormăie, să
se desprindă tiptil, să-şi întoarcă faţa somnoroasă dar zîmbitoare
spre tine şi să se lipească de perete asta presupunînd c-ar
dormi ea la perete şi tu la margine şi apoi să-şi scoată picioarele
de sub plapumă şi să le atîrne peste mijlocul tău şi să-şi întindă
mîna şi să cotrobăie ea între picioarele tale şi să se potrivească
ea în tine cum ştie mai bine şi în cazul ăsta ea ar cădea ca un fel
de dreaptă perpendiculară în puia ta şi s-ar simţi chiar mişto,
crede-mă, numai că aşa ceva la telefon este imposibil, omul, ascultătorul, în fond, m-ar înjura instantaneu unde pizda mă-tii te
crezi, fă? la ora de geometrie heuclidiană?

mă scuzaţi

în afara celor trei poziţii mai sus pomenite să ştii că aici se
poate întîmpla orice, adică totul, adică mai nimic, eu pot să-ţi zic
uneori că de obicei nu mă fut în cur, nu vreau şi nu-mi place sau
că dimpotrivă, iubitule, îmi place la nebunie să mă fut în cur, e
foarte excitant şi cu ocazia asta afirm şi reprezint o stare de lucruri
neconformă prejudecăţii general răspîndite la români,
cum că adică numai curvele se fut în cur, numai curvele sug puia,
sau, dac-ar fi să stabilim şi mai clar raporturile dintre noi, pot să
răspund înţepată - iubitule, pe mine nu mă doare gura să-ţi spun
fute-mă-n cur, că pînă una alta sîntem în aer, nu? şi nici pe tine
nu te doare mintea să urli de satisfacţie - curva dracului, capră
să stai, să ţi-o trag în cur pînă-ţi rup găoaza aia spurcată - găoaza
ca găoaza, da’ cu gura cum rămîne? spurcată gaură, spurcată
limbă, fîşie de limbă, secţiune, ce-o fi, punem pe foc vocabularul
limbii române, iubiiitule - lungesc şi vocala, la nevoie - ce pulă
bună ai!? aah, daa, mai adînc, aşa, e bine, ah! îmi place cum se
mulează pizda mea peste... ăăă... sau poate pe deasupra?...
peste puia ta! şi evităm astfel şi un genitiv penibil care ar fi trebuit
să urmeze instantaneu locuţiunii pe deasupra’, iubitule, mie
să ştii că mi-a plăcut întotdeauna gramatica... ţie ce ţi-a plăcut
să înveţi la şcoală?”

Iubitul se încăpăţînează să nu spună nimic, în schimb se aude
muzică de la celălalt capăt al receptorului rainy days, neversay
goodbye, Ilike Chopin... bon, hai că devenim şi romantici, dacă
o cer interesele partidului, îmi place de tine că eşti răbdător şi
nu mă înjuri cum face toţi ţiganii ăia, măi Chopin dragă, tu chiar
nu vrei să ne futem? uite, ţie îţi dau voie să mă fuţi în cur, că eşti
băiat finuţ, sau poate ai prefera să-ţi sug puia? o dată, de două
ori, de trei ori adjudecat! Chopin, te rog frumos, spune ceva! un
cuvînt, o notă, o gamă în si minor..

nimic

acuma îi place jocul de-a necunoscutul şi crede că tăcerea lui
mă oftică sau îşi imaginează că simte în vocea mea un fel de iritare
sau sinceritate şi acuma îi plac aberaţiile mele în gol „să-ţi
povestesc mai bine despre cavalerul meu de acum, iubitule? să
recunosc că stau aşa tolănită şi nesimţită lîngă el pe covor cînd
prea bine ştiu că cineva îl iubeşte mai mult decît mine şi îl mai
şi aşteaptă ascunsă în munţi şi nu mă abţin şi-l întreb aşa
alunecos la un moment dat - de fapt tu de ce m-ai chemat azi
la tine? şi sper să pice în capcană

cum de ce? ca să fumăm iarba asta, nu?

nu pică, se ţine strîns de bară de covor de marginea patului
- ah, da... uitasem

iarba asta

nu mă calmez nicicum nu-mi bag minţile-n cap nu povestim
niciodată despre noi pentru că la ce dracu’ ne-ar folosi cuvintele,
cînd gesturile curg oricum unul dintr-altul aşa de firesc şi tăcut
el face un pas, eu îl fac pe următorul, el mă împinge uşor spre
coapse şi eu ştiu exact cînd vrea să i-o frec în palmă sau cînd vrea
să-mi simtă buzele pe piele sau mă întreabă dacă-mi place să mă
joc cu mîna în părul lui de pe piept, „ăăă, da... ere’ că-mi place"
nu m-am gîndit la asta pîn-acuma, nu obişnuiesc să mă joc cu
degetele în părul de pe piept al bărbaţilor da’ dacă el singur trage
de halat să-şi descopere pieptul atunci normal, nu? întind şi eu
mîna şi încerc s-o potrivesc acolo, între coaste, s-o lipesc de catifea,
mda, să fumăm mai bine iarba asta odată să ne fofilăm printre
cuvinte să rîdem ca demenţii cu farfuria de salată în faţă şi să
încercăm după aia să lipim motivele la loc în clipele lor limpezi
absurde îngheţate clipe şi descărcări electrice cică sexul ar fi cea
mai mare forţă magică între un bărbat şi o femeie, nu
îmbrăţişările animalice nu sentimentalismele fade şi idealizante
nu regimul domesticit al legăturilor conjugale autorizate

ci mirajul, extazul, trauma obscură din clipa de sex mă
Chopin mă! nu intra în panică, am găsit ideile astea pe coperta
unei cărţi, mi-au plăcut şi uite că acuma mă ascund în spatele
lor în rest în cercul lui de prieteni dă bine să recunoşti că cel mai
bun roman al lui Kundera e Incredibila uşurătate a fiinţei - ba
mie mi-a plăcut o vreme Cartea rîsului şi a uitării

mda, dacă stau să mă gîndesc un pic, Cartea tisului e mai
mişto, da’ cealaltă e mai la modă

aha... mi-a trecut şi de Cartea rîsului după ce-am citit-o a
doua oară, ai observat cîte feluri de lecturi ni se întîmplă în viaţa
asta?! lecturi isterice, limpezitoare, lecturi cu zîmbetul pe buze
pe gînduri călare, lecturi viscerale, înspăimîntate, crispate, înfrigurate,
pasionate, zgribulite, năucitoare, repezite, rezistente,
opace, liniştite, tîrîtoare şi arse pe piele de trei ori de patru ori
de cinci nopţi o tot visez pe soţia lui, mă trage de păr şi-mi transmite
prin colegele ei să-l las în pace, nu pot decît s-o aprob şi
să mă tund săptămîna trecută, nu ştie decît să zburde fericită,
într-un alt vis, mai aiurit, mai încîlcit şi mai confuz, sau să-mi
spună că tunsă aşa de scurt arăt şi mai copil, arăt ca o puştoaică
de paişpe ani de fapt şi el o să simtă asta şi o să-i fie mai greu,
e comic cum se cramponează amîndoi de vîrsta mea - din punct
de vedere oniric, bine-nţeles, că realistic vorbind, problema se
află într-o cu totul altă parte şi capcana şi viaţa se află în altă parte,
cum zicea poetul, între altele, numai că ei încă nu şi-au dat
seama, Marius s-a răstit la mine odată „cum dracu’ e posibil să
visezi ceva ce nu cunoşti şi pe deasupra să mai şi crezi că visezi
realul, Andreea!? că în realitate, tu proiectezi imagini deja.
„care realitate, Marius?! şi cum naiba să nu fie posibil să visezi
aşa ceva?“ nu pricep, deşi acuma îmi amintesc că inclusiv Dana
crede că e grav, că ar fi mai bine să-mi notez visele aşa, în scop
terapeutic, să nu să încurc realităţile şi lumile între ele, să nu
cumva să mă pierd de tot, să rătăcesc graniţa salvatoare, mă rog,
nici la pericolul ăsta nu m-am gîndit încă, iubitule, cum e mai
corect? cum e la modă? tu ce mă sfătuieşti să fac?“



va urma