Pe malul apei...

Sandu Cătinean

Pe malul apei, mai vorbesc cu timpul

Îmi place să-l ascult cum îmi vorbeşte

Iar uneori, când are timp de mine

Zâmbeşte trist, şi tragic mă priveşte

Pe malul apei, uneori mi-e teamă

Căci simt dureri, de parcă-i la-nceput

M-afund adânc , prin lumi întunecate

Dar chiar de-aş vrea, nimic nu pot să uit

Pe malul apei, regăsesc iubirea

De multe ori, mă rătăcesc prea mult

Din mine curg izvoare de durere

Mă asurzesc, dar nu le mai ascult

Pe malul apei, trece-o lume-ntreagă

Cortegii-ntregi, de regi şi de domniţe

Şi paji, şi robi, chiar zeii din Olimp

De-ar trece toţi, mi-e dor doar de uliţe

Pe malul apei, mi-am găsit aleanul

Şi lumea mea, ce mult am îndrăgit

Pe-al apei mal, de multe ori mi-e teamă

Să nu mă pierd, să uit ce am iubit

Pe malul apei, mă cuprinde seara

Adorm adânc, purtat de-un val de dor

Visez că sunt flăcău, iar lumea-i bună

Şi-atunci aş vrea să fiu... nemuritor.