joi, 9 iulie 2015

I se spunea Machiavelli (XXI)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




Lavinia Betea:
„In afară de aceasta, N. Ceauşescu a încercat să îndreptăţească acţiunile separatiste ale lui Sadat, a confirmat din nou necesitatea organizării conferinţei internaţionale în chestiunea Orientului Apropiat." Adică? 

Stefan Andrei:
Noi am spus aşa: „L-am ajutat pe Sadat să ajungă la înţelegere cu Israelul, dar acum problemele Orientului Mijlociu nu mai pot fi rezolvate de Israel cu fiecare ţară în parte“. De aceea, noi am propus organizarea unei conferinţe internaţionale pentru Orientul Mijlociu sub auspiciile ONU, cu participarea Uniunii Sovietice, SUA şi a ţărilor implicate în conflict.

Lavinia Betea:
Analizând rezultatele discuţiei, L.I. Brejnev a revenit la situaţia din Asia de Sud-Est, unde a apărut unul din cele mai periculoase focare ale încordării internaţionale. El a supus unei critici aspre politica României în această regiune şi a declarat că stabilitatea păcii în Asia de Sud-Est depinde mult de fiecare ţară socialistă şi de pregătirea ei de a acţiona în spirit internaţionalist

Stefan Andrei:
Aici nu ne puteam angrena în înţelegere cu el. Asia de Sud-Est - Vietnamul, Kampuchia şi Laosul. Sovieticii voiau să îşi asigure prin Vietnam dominaţia în Asia de Sud-Est şi să susţină Vietnamul ca un pion al lor acolo. La frontiera cu China.

Lavinia Betea:
Şi iată: „în timpul întâlnirii, N. Ceauşescu s-a adresat cu rugămintea către Uniunea Sovietică să vândă României ţiţeiul sovietic, deoarece la momentul actual balanţa energetică din ţară suferă de o încordare serioasă. România va plăti pentru ţiţei în valută forte sau în producţie agricolă, inclusiv carne. In schimb, România îşi ia angajamentul să vândă produse petroliere Moldovei, Ucrainei şi altor regiuni ale URSS din apropiere de România 

Stefan Andrei:
Aceasta a fost propunerea noastră. Se referă la faptul că noi construisem o capacitate de 33 de milioane de tone de rafinare şi aveam producţie 7-8 milioane. Şi, în aceste condiţii, trebuia să importăm petrol şi să prelucrăm. Şi voiam ca...

Lavinia Betea:
Să prelucrăm contra cost ţiţeiul sovietic?

Stefan Andrei:
Şi să dăm produsele prelucrate Moldovei şi Ucrainei. Erau aproape.

Lavinia Betea:
Brejnev nu s-a lăsat însă sedus: „L.I. Brejnev a răspuns că aceasta este o problemă foarte complicată, deoarece noi nu avem surplusuri de ţiţei, toate resursele până la ultima tonă sunt contabilizate
şi repartizate pe mulţi ani înainte.“

Stefan Andrei:
Până la urmă, am fost chiar eu la Moscova, cu un mesaj către Brejnev din partea conducerii noastre ca să discut această problemă cu livrarea de petrol. Şi am avut o întâlnire tete-â-tete cu Brejnev. Până la urmă s-a amânat soluţionarea. Ei dădeau la alte ţări socialiste 50 de milioane de tone de petrol. Luau bulgarii 12 milioane de tone, dădeau 18 milioane R.D.G-ului, vreo 12 milioane Ungariei. Şi nouă nu ne dădeau deloc. Ei, până la urmă însă, noi am reuşit să obţinem prin constrângerea cu Tratatul de la Varşovia. Nu mai rămânem în Tratat, am zis, dacă nu ne dădeau, înţelegerea de bază a fost cu Cernenko. Ceauşescu a spus că suntem de acord cu prelungirea Tratatului - care era făcut pentru 20 de ani, cu prelungire de 10 ani prin înţelegerea părţilor —, dacă ei vor satisface o parte din cererile noastre de petrol, de alte materii prime.

Lavinia Betea:
Finalul: „CC al PCUS consideră că această discuţie a lui L.I. Brejnev cu N. Ceauşescu a fost, în general, utilă, din punct de vedere al intereselor URSS şi al altor ţări frăţeşti, deoarece a fost expusă o linie comună în cele mai importante probleme ale politicii internaţionale şi a fost demonstrată poziţia nefondată a României. Cu toate acestea, ţinând cont de experienţa trecută, nu există deocamdată speranţa că politica conducerii române va suferi schimbări esenţiale.
In continuare, PCUS va insista să obţină în mod constant şi consecvent reducerea posibilă a acestor pierderi pentru interesele comunităţii socialiste, care decurg din «cursul deosebit», promovat de conducerea română. în aceste scopuri, partidul nostru consideră necesar să exercite influenţă asupra lui N. Ceauşescu, criticând acele aspecte ale politicii române care merg împotriva cursului comun al statelor socialiste frăţeşti

Stefan Andrei:
Ei înţelegeau că interesele şi poziţia Uniunii Sovietice pe care le urmau ceilalţi sateliţi e poziţia comunităţii Tratatului. Iar România trebuie să se alinieze acestei politici. Or, noi nu eram de acord pentru că interesele României nu coincideau cu interesele lor. Nu se identificau total cu interesele Uniunii Sovietice, de mare putere.

Lavinia Betea:
De ce-a fost trimis documentul şi secretarilor CC din RSS Moldovenească?

Stefan Andrei:
Pentru că privea problema teritorială - problema Basarabiei. In perioada aceea, s-a dat drumul la mai mult. înainte nu aveai voie să citeşti capitolul din memoriile lui Gala Galaction (38) unde povesteşte şederea lui ca profesor de teologie la Chişinău.


Delirul lui Preda şi critica Moscovei



Lavinia Betea:
S-a discutat mult în mediile literare despre Delirul lui Marin Preda (39). Ce amestec a avut Ceauşescu aici? I s-a comandat lui Preda să abordeze dictatura legionară sau a lui Antonescu...?

Stefan Andrei:
Nu. Lui Preda i s-a recomandat numai introducerea capitolului cu Ceauşescu în ediţia a doua. Dar nu i s-a spus să fie despre Ceauşescu, ci să fie şi cu clasa muncitoare.

Lavinia Betea:
Şi cine i-a cerut?

Stefan Andrei:
Cred că Burtică. El era atunci secretarul CC cu propaganda.

Lavinia Betea:
Dumitru Popescu scrie în memoriile sale că, după enormul succes al primei ediţii, Preda a venit la el să-i propună o reeditare în nişte condiţii deosebite: drepturi de autor ca pentru o primă ediţie, cu adaosul capitolului unde apare adolescentul comunist adus de jandarmi acasă. Episod ce va fi interpretat ca un omagiu adus lui Ceauşescu.

Stefan Andrei:
Nu-1 contrazic pe Popescu, care era ce-ar fi acum ministrul Culturii. E adevărat. Cartea a apărut în 1975. Cred că după articolul din Literaturnaia Gazeta de care-am vorbit, unde Delirul a fost criticat pentru Antonescu, legionari şi pentru că nu a menţionat rolul clasei muncitoare. Dar nu i s-a cerut lui Preda să-l bage pe Ceauşescu. Mai ştiu ceva. Că i-a spus Ceauşescu lui Burtică să-i pună lui Preda la dispoziţie documentele de la Institutul de Istorie a Partidului despre Antonescu.

Lavinia Betea:
Dar cum să fi aflat Ceauşescu că Marin Preda lucrează la roman?

Stefan Andrei:
Ceauşescu a aflat după critica din Literaturnaia Gazeta. Preda a avut ideea Delirului, nu Ceauşescu sau altul de la partid. Lui Preda să i se pună la dispoziţie fonduri documentare pentru ediţia a doua. Nu ştiu ce i s-a dat. Ştiu însă că Nicolae Ceauşescu n-a citit cartea. Cel mult, capitolul cu Antonescu care merge la maică-sa - acela i s-a bătut la maşină cu caractere mari. Când, la fel, au criticat sovieticii Pumnul şi palma lui Dumitru Popescu, eu am fost singurul care o citise. Şi, la Snagov, l-am liniştit aşa pe Ceauşescu în privinţa ei: „Tovarăşe Ceauşescu, cartea aceasta prezintă, de fapt, şi nişte teze din cuvântarea dv. din mai 1966 privind Cominternul şi le pune pe seama unui ilegalist. Sovieticii nu îl critică pe Popescu, vă critică pe dv. Pentru că Popescu face aici propagandă politicii dv.“.

Lavinia Betea:
A fost mulţumit?

Stefan Andrei:
Să se dea un răspuns la articolul din Literaturnaia Gazeta, a cerut el. Şi s-a dat. Insă Ceauşescu n-a citit cartea şi cred că, în afară de ceea ce i-am spus eu, n-a mai avut altă discuţie despre ea. Iar din cartea lui Preda, acel capitol cu Antonescu. Capitolul de unde reiese - cum acuzau sovieticii - că Antonescu a fost umanizat, prezentat pozitiv... Sigur că i s-a ataşat şi cartea.

Lavinia Betea:
Pagina cu tânărul comunist adus acasă de jandarmi, în care toţi îl recunoşteau pe Ceauşescu, nu l-a impresionat?

Stefan Andrei:
Nu ştiu reacţia lui. Eu ştiu doar reacţia lui la întâlnirea lui Antonescu cu maică-sa. I-a plăcut. Ceauşescu îl aprecia pe Marin Preda. Nu-i făcea necazuri. Deşi Marin Preda era foarte direct. Dar nu ţi-am spus discuţia lui Gheorghiu-Dej cu Răutu şi Ştefan Voicu despre Antonescu?

Lavinia Betea:
Nu.

Stefan Andrei:
Aici e cheia! După ce-au făcut proiectul de raport cu 23 August, în pregătirea aniversării din 1964, au mers Răutu şi Ştefan Voicu la Gheorghiu-Dej să primească observaţii. După ce-a citit, Gheorghiu-Dej le-a spus: „Scoateţi pagina asta de aici!“ Se uită - era despre Antonescu. Şi îşi zic ei că n-au fost suficient de tare combativi şi demascatori. Au întărit şi revin. „V-am spus să scoateţi de la pagina aceea!“, insistă Dej. La care Ştefan Voicu: „Tovarăşul Dej, nu-i suficient de combativ?" „Nu, alta-i situaţia din 1940. Ne luaseră ruşii Basarabia şi Bucovina de Nord. Maghiarii ne luaseră partea de nord şi de vest şi ajunseseră până la Braşov. Luaseră bulgarii Cadrilaterul. Liberalii şi ţărăniştii s-au ascuns, social-democraţii ştiţi cum erau, noi, comuniştii, vai de mama noastră! Şi ţara putea să dispară. Atunci s-a găsit un om - Antonescu. Şi-a asumat el puterea. A făcut greşeli, dar în momentul acela a fost singurul care şi-a asumat răspunderea. Şi, să lăsăm istoricii şi pe copiii noştri să judece ei mai bine ce-a fost atunci. Dar nu-mi puneţi mie în gură chestiile asta cu Antonescu". Aşa mi-a povestit Ştefan Voicu la Moscova, în 1969.

Lavinia Betea:
Iar povestea a ajuns printre scriitori, ei au înţeles poziţia partidului...

Stefan Andrei:
După o discuţie cu Nicolae Ceauşescu la Snagov, după o recepţie de 23 August, am spus într-un cerc de oameni apropiaţi, trăieşte Ionel Roşianu, băiatul lui Mihai Roşianu: „Cred că s-a greşit în 1940, am zis. Nu trebuia să acceptăm ultimatumul. Trebuia să luptăm ca finlandezii. Pierdeam, dar duceam un război just. Dacă toţi domnitorii moldoveni şi munteni şi-ar fi dat jos pantalonii când îi ameninţau turcii sau polonezii, unde ajungeam noi?“. Când aveam discuţii cu sovieticii — eram sătul de ele! - am zis odată: „Noi n-am avut războaie, România cu Rusia, până în 1941. Am fost împreună în războiul ruso-româno-turc şi e fără precedent în istorie când un stat îi ia aliatului său din teritoriu. Voi ne-aţi luat cele trei judeţe din Basarabia, după războiul din 1877. Am fost împreună în Primul Război Mondial. Voi, luându-ne, prin ultimatum, Basarabia şi Bucovina de Nord, ne-aţi aruncat în braţele Germaniei. Iar după teoria marxistă - ai dreptul să recurgi la forţă pentru a recuceri un teritoriu care ţi-a fost cotropit prin forţă sau ameninţarea cu recurgerea la folosirea forţei“.


Note:


38 Gala Galaction (1879-1961), pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu; preot ortodox, profesor de teologie la Universităţile din Chişinău (1926-1941) şi Bucureşti (1941-1947), scriitor. Deputat în Parlament (1946-1948) şi în Marea Adunare Naţională (1948-1952). A scris mai multe lucrări de teologie, dar şi de beletristică.

39 Primele două ediţii au apărut la Editura Cartea Românească în anul 1975. Ediţia a treia a fost publicată după moartea scriitorului, în anul 1987, de asemenea la Editura Cartea Românească.



va urma















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu