RAUL CONSTANTINESCU
O,
cum prin spurc de furate cuvinte
se-ntinde-n
orbenii clonatul arvinte
octopus
ce-ar sorbi-n zgău vana faimă
iar
gura-i nici o noimă nu-ngaimă
secul
proclet cu-aureole de nisip
ce
lumi înghite în continuu risip
cum
se-ngâmfă-n șerpării timpul ciumă
râu
de venin își revarsă în spumă
bule
verzii sângerii între cer și pământ
nori
sulfurici pătează-al lor legământ
și-n
viscere-i împung mii genetice șișuri
uime-n
explozii sfâșieri de învelișuri
se-mplântă-n
minți trânda lume de clone
sterpi
ipochimenii-n măscări mime bufone
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu