Băgău (19)

IOANA BRADEA

„Bravo, Andreea, mai înveţi şi tu ceva de la noi, că-n re st...“
îmi face apoi cu ochiul să n-o iau în serios, a glumit şi ea puţin,
după ce pleacă, o vreme mai pluteşte în cameră parfumul ei de
femeie de succes, se destinde atmosfera iar fetele vor să capteze
cumva starea asta de graţie, privilegiul de a fi în preajma ei sau
norocul de a fi venit ea în inspecţie tocmai pe tura noastră, aşa
că una din noi merge să cumpere bere de la chioşcul din faţa
blocului, să sărbătorim!

să bem pentru Andreea care a executat saltul, nu neapărat
mortal, de la fetele de dincolo la fetele d-aici, mai ţineţi minte
şedinţa aia cînd ne-a anunţat că vrea şi ea să încerce la linia erotică?

să-mi bag picioarele şi ea nici măcar nu ştia să zică pulă fără
să roşească băi, ne-am pişat pe noi de rîs atunci, o mai ţineţi
minte pe asta mică cum şi-a scăpat cărţile pe jos şi a vărsat paharu’
de cola cînd a pus-o Cătălina să zică pulă? băăăi! da’ fază
ca aia din prima ei zi de muncă n-am mai pomenit aici de cînd
sînt, să mor io, ia zi Andreea, cum a fost cu Dragoş ăla? ăăh? ţi-a
zis pe faţă că-i un porc, nu? şi te-a rugat să-ţi scoţi naibii ciorapii
ăia că-1 încurcă pînă se întoarce el ea cică să fie dezbrăcată, fată,
şi unde n-o văd pe Andreea că înţepeneşte instantaneu pe scaun,
îşi îndreaptă spatele repede ca la şcoală şi cască ochii fraaate şi
se întinde spre pantofi, îşi descalţă dreptul şi îşi mişcă degetele
strînse sau amorţite - mă uit io la ea ca la felu’ paişpe, ce faci,
trăi-ţi-ar?!? o măsor de sus pînă jos şi ea începe să se fîstîcească
ca vaca „păi zicea să-mi scot ciorapii, se întoarce imediat,
adică..." - făăă, fraiera pămîntului, îi zic, cînd îţi spune ăla
suge-mi pula tu nu i-o sugi pă buneee! îi spui doar că i-o sugi,
fată, e o diferenţă ce puia mea! nu te dezbraci cînd zice ăla să te
dezbraci că oricum aici nu te vede nici dracu’

da... ştiam! nu tre’ să răcneşti la mine în halul ăsta şi nici să
te holbezi aşa?! m-a tulburat un pic, ce mare scofală? se mai întîmplă...

îmi aprind repede o ţigară şi ies dracului pe hol să nu mai
văd pe nimeni să-mi bag picioarele că avea o voce aşa de faină
şi adîncă, pe numele ei adevărat sau fals Dragoş, tre’ să fi avut
peste 27 de ani, am povestit la început despre radio şi tv şi inevitabil
am ajuns şi la Exarhu, care-mi plăcea de numa’ pe vremea
aia, le înnebunisem pe toate cu Rondul de noapte - bine-nţeles,
toate caprele se îndrăgostesc de Răzvan Exarhu, da’ la Octavian
Paler nu va uitaţi nici una, fir-ar! acuma eu eram un porc bine?
scoate-ţi rogu-te dresul ăsta negru că mă încurcă şi pînă mă întorc
eu tu să fii gata dezbrăcată şi-n pat! futu-i! era un simplu dialog
la telefon şi eu îngheţasem ca idioata, nu mai ştiu de unde
naiba impresia că parcă ar fi putut să mă şi pocnească dacă nu
mă dezbrac imediat, izbucneşte Iulia în hohote şi pe lîngă ea şi
celelalte fete, îi închid nenorocitului telefonu’ de nervi da’
revine după vreo zece minute şi nimereşte la Iulia care mă dă
de gol cu gesturile alea idioate, e de-a dreptul încîntată cînd îmi
întinde receptoru’ ce scumpiiic, vrea să-şi ia rămas bun de la tine,
se cară-n Italia mîine dimineaţă - cară-te învîrtindu-te, iubitu’
dracului, murmur înciudată

Iubitooo, păi se poate să te prezinţi la erotice cu asemenea
nelinişti metafizice!? izbucneşte Dragoş într-un hohot de rîs absolut
molipsitor şi senin - şi eu care te credeam deja în pat
dezbrăcată gata şi cu fermoaru’ tras

Eeei, nici chiar aşa... mă bîlbîi catastrofal cîteva minute da’ îmi
revin pînă la urmă şi mă enervez cum se cuvine - nici chiar aşa!!
răcnesc enervată şi nu mai rîdeţi ca broaştele la barieră că i se
poate întîmpla oricui, ce naiba...

Da’ să nu intri în panică, Andreea, ok? că după aia n-o să mi
se mai scoale şi nici ţie n-o să-ţi convină

vai de mine... şi cînd spuneai că pleci? şterge-o-n pizda mă-tii
şi fă-ţi bagajele odată

iubito, te-ai enervat?! plec mîine dimineaţă, mă gîndeam că
poate ai chef să mă conduci la aeroport? poate apucăm una’ mică
înainte de decolare? rîde ca bou’, îl doare fix în cur de nervii mei
şi ruşinea din faţa fetelor

îhî, negreşit apucăm şi una mare dacă ne străduim un pic,
haidi pa! îi mai închid o dată receptoru’ în nas şi le transmit
fetelor că nu mai sînt în birou pentru el, ies pe balcon să fumez
o ţigară, două, trei, să număr un trecător, doi, trei care măcar nu
hohotesc aşa la fiecare cuvînt dinăuntru - băi Andreea, hai să
ne trăieşti că demult n-am mai rîs ca la şedinţa aia cînd te-a pus
Cătălina să zici pulă şi ţie ţi s-au împrăştiat cărţile pe jos -
coţofenele dracului, hai sictir! parcă voi n-aţi venit de atîtea ori
cu sticla de votcă în poşetă la început pînă să vă iasă toate alea

băăăi, da’ pe Crina o mai ţineţi minte!? mai ştiţi cînd s-a făcut
muci de beată ce era şi tot o lacea pe Cătălina la telefon şi răcnea
ca din gură de şarpe „sînt o pulă ce doamna mea!“ hai că nici
faza asta n-a fost rea, m-am împrăştiat de rîs în seara aia, să mor
dacă nu...

gata! linişteee! ia nu vă mai rîdeţi acolo ca focile proaste -
sare şi Cătălina în apărarea mea, lăsaţi fata să-ncerce, ce puia mea,
două săptămîni de probă şi dacă nu se descurcă - să mor io dacă
nu vin cu reportofonu’ s-o înregistrez pe Andreea cum îi fute pe
ăia - stai şi vezi-ţi mai bine de cărţile tale bă Andreea vezi-ţi mai
bine de şcoală pe cuvîntu’ meu ţi-o spun aşa ca-ntre femei,
ca-ntre prietene, meseria asta nu-i de nasu’ tău, îţi trebuie talent
şi dăruire aici, nu glumă, ai văzut şi tu cîte tipe au trecut pe-aici
şi cît de puţin au rezistat în stresu’ ăsta, apropo tu de cîte ori te-ai
futut pînă acum?

ăăă... la început a fost cuvîntul şi-apoi o limbă străină în plus
nu strică nimănui, orice se poate învăţa - mi-am dat eu cu părerea
şi după aia mi-am amintit că în contexte ca astea se necesită
un răspuns evaziv şi convingător totodată aşa că hai sictir!
nu înţeleg ce drac de legătură există între liniile erotice şi futaiurile
mele?! da’ în săptămîna aia chiar că au făcut rost de un
reportofon şi m-au înregistrat pe la spate şi au rîs apoi încă o
săptămînă pe tema asta, a ajuns caseta pînă la şefii cei mari, nici
n-am mai vorbit cu ele, nici nu le-am salutat cîteva zile de nervi,
da’ unora li s-a părut că sună şi răsună vocea mea aşa de sexy şi
gutural încît m-au chemat pe urmă să fac şi înregistrări - vezi bă
Andreea, te-ai supărat ca proasta şi cînd colo noi ţi-am făcut un
bine! cîştigi un ban în plus, înregistrezi şi tu poveşti din alea de
cîteva minute, mai hard sau mai soft, mai cu pulă sau mai cu
penis, în funcţie de categoria de receptori şi segmentele de public
vizate, mai tîrziu am ajuns să scriu singură scriptele pentru
fetele care făceau înregistrări, pentru că nimeni nu putea descrie
mai bine ca mine scenete scurte cu administratorul din lift care-o
prinde pe Maria, actriţa blondă de la şaişpe, şi blochează liftul
între etaje ca s-o fută ca un nebun trei ore nu înainte de a-şi da
jos ochelarii iubiiitule, ce penis viril aaai! aaah, da, mai adînc, penetrează-mă, aşa, lasă butoanele în pace, iubeşte-mă şi posedă-
mă chiar aici în lift! acum! nu mai pot aştepta - Andreea, te
felicit pentru acest debut anormal în literatura românească suburbană!

Aleeex...

care literatură, între noi fie vorba, va deveni în curînd absolut
urbană orişicît tu poţi să te consideri debutată gata cum bine
intenţionat te sfătuia şi Bogdan într-o scrisoare la care n-ai mai
răspuns niciodată tu ai făcut vreodată dragoste cu un nor,
Andreea? atunci rămîi abstinenţă, fă literatură şi mai ales
citeşte. Alex, această cîrtiţă a norilor, la fel

deci bună dimineaţa iubitule şi bine-ai venit la această linie
atît de dreaptă şi de erotică mînca-ţi-aş pe mine mă cheamă
Andreea, pentru prieteni şi cunoscători - Andros, da’ tu cu ce
ocazie ai aterizat pe firu’ meu? nu cumva îţi imaginezi c-o să ne
futem!? la şase şi zece dimineaţa? aşa pe stomacu’ gol? fără cafea,
fără o ţigară de întîmpinare? ohoho, visezi cu ochii deschişi!"

Iubitul nu răspunde, îşi închipuie deocamdată c-aş fi un robot
sau o voce înregistrată şi cînd colo eu deschid bine mersi geamul,
îmi sprijin coatele de pervazul ferestrei, îmi fixez receptorul
între umăr şi obraz şi apoi încep să-mi sorb cafeaua tacticos din
cană „iubitule, întîi bem o cafea împreună şi apoi ne futem cum
vrei tu, bine?“ şi cu privirile lipite de strada pustie îmi pică deodată
o fisă „iubitule! tu ai observat că parc-ar fi mai puţine maşini
albastre în oraşul ăsta? plouă foarte frumos, trotuarele toate
sclipesc sfîşietor dar sînt prea puţine maşini albastre! bine că
măcar nu ducem lipsă de maşini roşii, să ştii că atunci cînd trece
o maşină roşie prin dreapta ta înseamnă că i-e foarte dor de tine,
aşa se zice... în maşinile roşii se ascunde dorul lui sau al ei -
acolo-i place, cred că-1 atrag picăturile umede de pe capotă, de
după ploaie, numai că mie între timp mi-au amorţit coatele pe
pervazul ăsta, o să intru înăuntru pînă la urmă, da’ tipul ăla ce-o
fi căutînd la şase dimineaţa pe stradă? de unde se întoarce? i-e
frică oricum, se gîndeşte şi el că nu prea e sănătos să circuli pe
stradă aşa de devreme în Bucureşti, fii atent, acuma întoarce
capul în spate să vadă dacă nu cumva e urmărit, nu cumva să-l
atace bug mafia de după blocurile gri, scriem tot mai puţine
scrisori şi ne este tot mai frică să ieşim noaptea pe străzi, iubitule,
ai observat? pe mine una trotuarele astea ude mă scot din
minţi, eeei, şi abia acum se trezeşte lumea la viaţă, abia acuma
se cracănă de ziuă, cum spunea tata şi iarna cînd ningea spunea
că uite, ninge bărbosul cu amîndouă mîinile şi atunci imediat îţi
imaginai că deasupra blocului de-adevăratelea stă un bărbos la
pîndă cu pumnii strînşi şi plini de fulgi de zăpadă şi erau alea
nişte vremuri... de nu te-ntreba nimeni nimica, te luai şi te porneai
pe dealuri sau prin păduri aiurea ca ideile tale şi tot plimbîndu-
te aşa era imposibil să n-o nimereşti la un moment dat pe
fetiţa aia din satul lui, poate o colegă de clasă de care era el îndrăgostit în secret da’ care stătea pe-un deal cu curu’ în grîu umed
şi rece, grîu din ăla care trebuia să încolţească imediat-imediat
cu fetiţă cu tot şi ea stătea acolo uitată de mă-sa şi de Dumnezeu,
ca o sculptură, pe cuvîntu’ meu - se învîrteau berzele pe deasupra
satului şi fata se uita la ele cu capu’ pe spate, se legăna în
faţă şi-n spate şi striga din toate puterile tu, Lisafeeetă! hai să
vezi cocotîîîrşii!? tu Lisafetăăă!

n-am înţeles - n-a înţeles nici acum ce-i cu strigătele alea, că
doar Lisafeta putea să vadă berzele şi de pe prispa casei ei, se
vedeau din orice colţ al satului aproape, da’ copila aia a stat cu
curu’n grîu ore întregi tot strigînd tu Lisafeeetă, hai să vezi cocotîrşii, deh, în chip poetic locuieşte omul, cum bine spunea
cineva, mi-e tare dor de tata, să ştii, da’ dacă vrei tu oricum ne
fu tem iubitule! ne futem în ciuda dorului şi împotriva curentului,
opreşte-mă tu atunci cînd vrei să-ţi sug puia sau ceva de genu’
ăsta şi eu o să mă execut imediat, bine? altfel, ai grijă că eu pot
să vorbesc nonstop pînă la trei după-masa cînd o să ies din tură,
nu cumva să cazi în capcană!"

Nu se aude nici un zgomot de la celălalt capăt al firului, mă
uit la el, răsucit cum e pe degetul meu arătător, s-o fi stricat telefonu’ ăsta, ce naiba? da’ luminiţa asta verde indică faptul că cineva a format totuşi numărul care-1 plasează aici pe portativul meu şi deci „cumva cumva tot ar trebui s-ajungem să comunicăm, iubitule, sîntem în secolul douăzecişiunu’ imediat, secolul comunicaţiilor cu viteză maximă şi noi tăcem în halul ăsta? păi e posibil aşa ceva? vrei poate să-mi scrii o scrisoare? un mail? auzi, ţie de fapt îţi place cafeaua mai dulce sau mai amară?... a! serios?
ca să vezi coincidenţa naibii - şi eu o beau tot amară şi tare de
tot, dac-avem şi portocale sau grapefruit la cafea sîntem boieri!
hai noroc şi la mai mare iubitule, stai să-mi aprind înc-o ţigară,
că după aia vreau să-ţi spun ceva important, vreau să facem o
convenţie, da? baţi o dată cu unghia în receptor pentru da şi de
două ori pentru nu, poate călătoreşti incognito, poate eşti în
misiune şi nu vrei să te recunoască oarecine, se întîmplă astăzi
tot felu’ de chestii, ni’ nu mai ştii ce să crezi, într-o seară ca oricare
alta am ieşit de exemplu cu nişte prietene la o bere, cu Mimi
şi Carmen, mai precis, la o terasă şi din vorbă-n vorbă nu ştiu
cum dracu’ a început Carmen să ne povestească de bunicul ei
bătrîn de optzeci şi ceva de ani, dintr-un sat de lîngă Bistriţa -
bunicul ei avea o iapă uriaşă, un cal pînă-n grindă sau poate nu
chiar-chiar pînă-n grindă, poate mai scund, da’ aşa se vedea calul
de la optzeci şi ceva de ani, bunicul se trezea în fiecare dimineaţă
la cinci jumate’ ca să-şi adape calu’ şi adormea pe scăuneşul ăla
mic cu trei sau patru picioare, mai ştii scaunele alea mici pe care
stau ţăranii cînd îşi mulg vacile? alea strîmbe pe care se văd uneori
urme de la cum a fost cioplit chiar în casă, poate vara trecută.
.. ? oare tu ai mai apucat scăuneşe din alea? ei, nu contează,
nu te întrista că bunicul oricum adormea după ce-şi adăpa iapa,
adormea chiar pe scăuneş cam pînă la doişpe cînd sărea brusc
în picioare fiindcă ştia că acuma trebuia să-i dea calului şi fîn să
mănînce, numa’ că de la o vreme - povestea Carmen - bunicu’
săracul nu prea reuşea să se trezească la fix, dormea pînă pe la
unu, două şi după ce se trezea începea să se certe cu bunica păi
tu de ce nu m-ai trezit?! că ce alt dumniezău de treabă ai cînd
toată gosopodăria o ţine noră-ta şi doar ştii că nu-i voie să rămînă
calu’ nemîncat, nu-i voie! ei şi acuma mare consiliu în familie la
Carmen că adică hai să-l menajăm un pic pe bunicu’ şi să-i cumpărăm o iapă aşa mai şchioapă, mai slăbănoagă, mai pe măsura
lui, ca să nu-i fie chiar aşa de greu s-o întreţină şi ca să nu se simtă
bunicu’ aiurea, să nu bănuiască oarece aluzii la vîrsta dumisale,
la neputinţa sau iresponsabilitatea lui - tatăl lui Carmen a început
să vorbească cu bunicu’ să-i cumpere cică el iapa aia... Ei
bine, află că şi în ziua de astăzi sînt în tratative, deşi e foarte puţin
probabil ca bunicu’ să-şi vîndă calul, că doar îl are de nu ştiu cîţi
ani, doamne iartă-mă, cum să-l vîndă sau de ce? că doar n-are nici
un motiv să se plîngă de animal - şi se opreşte aici Carmen, mai
trage o duşcă de bere şi priveşte aşa în gol, un pic gînditoare



va urma