Dori Lederer
Un
punct rătăcit printr-o lume prea mare
Cu-atâtea
opriri stupide și reci
La
fiece colț de străzi semafoare
În
fiece pas câte-un hău să-l petreci.
Atâtea
suspensii cu gust de-abator
Și
imperativul semn ce stă-nfipt
În
ore de moarte, în ore de zbor
Cu
frig peste frigul ce l-a învelit.
Un
punct fără noimă trecând peste rânduri
Când
către-nceput, când peste-un final
Un
laț care-și leagă destinul pe scânduri
Ce
nu-și amintesc de toporul fatal.
Mai
ducă-se toate, odată-n neant
Prefacă-se
toate cumva în nimic,
Un
punct e un punct, nimic important
Și
poate pleca de unde-a venit.
Tu
nu te opri la semnul acesta
Minuscul
și-atât de neînsemnat,
O
frază-i sortită să-și scrie povestea.
Sfârșitul
oricând poate fi spulberat.
Un
punct rătăcit prin lumea prea mare,
Sub
masca unui nebun diletant
Te
va saluta poate la semafoare
Și
într-un final va pleca în neant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu