Misiune dificila. Jurnal (23)

C.V.R. Schuyler

Luni, 20 august 1945

Evenimentele care au dus la ultima criză politică românească

In ultimele zile, evenimentele s-au desfăşurat atât de repede, încât nu am avut timp să le consemnez. De aceea, azi voi face un rezumat general al evoluţiilor politice care au dus la situaţia existentă.

In cea de a doua jumătate a săptămânii trecute, Regele s-a consultat cu diverşii săi consilieri şi cu liderii de partide cu privire la ceea ce este de făcut cu actualul guvern în lumina atitudinii Statelor Unite adusă lui la cunoştinţă de către dl Melbourne, după primirea telegramei noastre politice, la care m-am referit în consemnările mele de lunea trecută. Marea majoritate a acestor lideri l-au sfătuit pe Rege că era absolut necesar să se descotorosească acum de guvernul Groza şi să o ia de la capăt, în încercarea de a asigura un guvern cu adevărat reprezentativ. Ei au pus un accent deosebit pe nevoia de acţiune urgentă, astfel încât guvernul să poată fi schimbat înainte de parada programată pentru 23 august. Liderii politici se temeau că guvernul Groza şi ruşii vor folosi acest spectacol pentru a demonstra solidaritatea sporită a tuturor Aliaţilor cu guvernul Groza. Duminică dimineaţa, Regele l-a convocat pe Groza şi a discutat deschis cu el problema, arătând că, ţinând cont de atitudinea americană, guvernului Groza îi va fi dificil să reprezinte România la masa tratativelor de pace.

Groza a răspuns că guvernul său este mai puternic decât oricând înainte, că se bucură de sprijinul total al Rusiei şi că nu era cazul să-şi facă griji în privinţa unui acord de pace anglo-american, de vreme ce Rusia va avea grijă de interesele României la acest capitol, atunci când va sosi momentul potrivit. Regele a petrecut restul zilei de duminică şi luni dimineaţa consultându-se din nou cu liderii săi politici, printre care Maniu, Brătianu, Petrescu şi Pătrăşcanu.Toţi, cu excepţia lui Pătrăşcanu, au recomandat o schimbare de guvern şi de aceea, luni pe la amiază, Regele l-a chemat din nou pe Groza, i-a expus acestuia situaţia cu grijă şi i-a cerut demisia. Groza a refuzat categoric să demisioneze. El a afirmat că era în interesul poporului român şi al Regelui însuşi ca el să rămână în funcţie şi ca FND să rămână la putere. După plecarea lui Groza, Regele a pregătit un apel către cele Trei Puteri semnatare ale Declaraţiei de la Ialta şi ne-a convocat, pe rând, pe Susaikov, pe mine şi pe vicemareşal pentru a ne face cunoscut apelul său. întrevederea cu mine a avut loc luni, la orele 16,45, imediat după convorbirile cu Susaikov şi Pavlov. Regele mi-a relatat mie şi dlui Melbourne, care m-a însoţit, mai multe elemente interesante din întrevederea avută cu Susaikov.

Susaikov a fost foarte indispus de faptul că, în apelul său, Regele declară că a cerut demisia lui Groza şi că face apel la Marea Britanie şi America, cerându-le ajutor, aşa cum face şi în privinţa Uniunii Sovietice. Susaikov a afirmat că, aducând în prim-plan această problemă şi forţându-1 pe Groza să refuze să demisioneze, Regele a făcut jocul Marii Britanii şi Americii, deoarece aceste ţări pot acum evidenţia faptul că guvernul Groza este în realitate o dictatură. Referitor la apelul către Marea Britanie şi America, Susaikov a afirmat că era un gest absolut inutil. Dacă, Regele ar fi discutat cu Susaikov problemele sale în prealabil, acesta i-ar fi putut sugera o soluţie convenabilă şi nu ar fi fost necesar apelul către alte ţări. Susaikov i-a sugerat Regelui să retracteze apelurile către Marea Britanie şi Statele Unite, să renunţe la cererea de demisie a lui Groza. Bineînţeles că Regele nu a urmat acest sfat. Susaikov a mai afirmat că nu-1 interesează nici un sfat pe care Regele l-ar fi primit de la Maniu sau Brătianu. A spus că ambii sunt fascişti şi că ruşii se găseau în posesia unor documente ce demonstrau clar tendinţele lor fasciste. A afirmat că Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc erau partide fasciste, antiruseşti şi că, în conformitate cu prevederile Articolului 15 al Armistiţiului, ambele partide ar trebui desfiinţate. Susaikov şi Pavlov au părăsit întrevederea fără să mai dea mâna cu cineva, aparent extrem de tulburaţi.

In timpul întrevederii noastre, Regele însuşi părea extrem de nervos şi tulburat. Era, bineînţeles, foarte îngrijorat din cauza atitudinii ruşilor şi, în special, preocupat de ce urma să facă în cazul în care ar primi de la ruşi ordine ferme în privinţa acţiunilor sale viitoare. Fără să-i oferim vreun sfat anume, i-am sugerat că, întrucât Rusia exercită jurisdicţia militară asupra României, ar fi desigur de dorit ca Regele să se supună oricăror ordine directe pe care le-ar primi. Am subliniat, însă, că el ar trebui să descopere sursa exactă a acestor ordine, adică dacă ele provin de la guvernul sovietic sau de la Comisia Aliată de Control. Am mai spus, desigur, că sperăm că ne va ţine la curent cu tot ceea ce se întâmplă. A fost de acord să procedeze astfel.

Am întocmit un raport complet pe marginea apelului către guvernul nostru şi i-am scris generalului Susaikov o scrisoare în care făceam referire la grava problemă apărută acum între Rege şi premier şi solicitam o întrunire imediată a Comisiei Aliate de Control pentru discutarea situaţiei.

A fost deosebit de interesant să urmăresc atitudinea britanicilor în tot cursul acestei situaţii dificile. Sâmbătă sau duminică, britanicii au primit un mesaj că guvernul de la Londra, asemeni guvernului Statelor Unite, nu considera regimul Groza drept un guvern democratic recunoscut şi de aceea nu intenţiona să reia relaţiile diplomatice. Instrucţiunile continuau, totuşi, cu avertismentul că s-ar putea ca guvernul de la Londra să nu fie acum în situaţia de a-1 susţine pe Rege sau pe cei din opoziţie în cazul în care evenimentele s-ar îndrepta către un punct culminant. Din nefericire, o copie după toate aceste instrucţiuni a fost arătată consilierilor regali şi anumitor lideri politici. Pe români i-a îngrijorat foarte mult ultima parte a acestor instrucţiuni. De fapt,întregul demers privind cererea de demisie lui Groza a fost amânat cu cel puţin 24 de ore, pentru ca poziţia britanică să fie examinată complet de Vişoianu, Rădulescu şi alţi consilieri.
Toţi au ajuns la concluzia că poziţia Marii Britanii era mult mai puţin fermă decât cea a Statelor Unite, dar că ei ar trebui totuşi să meargă mai departe cu planul lor general de a pune capăt situaţiei existente. Am fost informat, în particular, de către vicemareşal, că a primit un alt set de instrucţiuni, prin care este autorizat să mă susţină total în orice luare de poziţie pe care aş putea-o adopta faţă de Comisia Aliată de Control în privinţa guvernului Groza. Pentru început, vicemareşalul i-a trimis generalului Susaikov o scrisoare, la câteva ore după a mea, susţinându-mi cererea de convocare urgentă a Comisiei Aliate de Control. Din păcate, aceste instrucţiuni primite de către vicemareşal nu le-au fost comunicate românilor. Dacă ar fi avut cunoştinţă de ele, sunt sigur că ar fi fost mai încrezători în sprijinul britanicilor.

Dl Melboume şi cu mine am colaborat îndeaproape pe toată durata acestei situaţii. Am căzut de acord acum că, din momentul în care Regele a făcut apel la reprezentanţii din Comisia Aliată de Control, cerând ajutor în lumina prevederilor înţelegerii de la Ialta, problema se află în primul rând în mâinile mele. Din acel moment, am discutat personal cu oricare din politicienii care au dorit să mă vadă şi, de asemenea, cu mai mulţi dintre consilierii Regelui. Cred că este absolut necesar ca eu să fiu familiarizat cu atitudinea acestor români pentru a putea raporta cât mai amplu guvernului meu toate detaliile situaţiei. Dl Melboume a fost de acord. El a fost de faţă la majoritatea acestor întrevederi.

Până acum, nu există nici un indiciu referitor la reacţia Rusiei faţă de actuala situaţie. Judecând după surpriza manifestată de Susaikov la auzul ştirilor de la Rege, tind să cred că evenimentele l-au luat pe nepregătite. Fără îndoială, el a cerut Moscovei instrucţiuni şi ne putem aştepta la o reacţie de forţă, într-o zi sau două. Dacă nu aflu curând de convocarea unei şedinţe comune a Comisiei Aliate de Control, îi voi trimite o altă notă şi voi raporta apoi în legătură cu această chestiune la Washington.

Joi, 23 august 1945

Atitudinea sovietică faţă de criza politică românească, aşa cum a reieşit ea din şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control

Dis-de-dimineaţă, generalul Susaikov a aranjat o audienţă la Rege. La această întâlnire, el a declarat pe scurt care este atitudinea sovietică, şi anume:
„Guvernul sovietic a analizat cu atenţie problema politică românească şi doreşte să declare că se opune categoric demisiei guvernului Groza.“

După ce a făcut acestă declaraţie, Susaikov a spus că această atitudine va fi adusă la cunoştinţă primului-ministru şi reprezentanţilor în Comisia Aliată de Control. A plecat apoi, dar s-a oprit din drum pentru a arunca o privire pătrunzătoare către un mic grup de consilieri ai Regelui şi pentru a le spune „Voi sunteţi răspunzători de aceste încurcături. Mulţi dintre voi veţi plânge curând cu lacrimi amare".


Curând după aceea, am primit un apel telefonic de la generalul Susaikov care ne cerea să venim la şedinţa Comisiei Aliate de Control, la orele 15,00, Vicemareşalul Stevenson şi cu mine ne-am prezentat aşa cum ni s-a cerut. Generalul Susaikov a deschis şedinţa afirmând că a convocat această întâlnire ca răspuns la scrisorile noastre şi că acum este gata să discute situaţia politică românească. L-am informat că tocmai am primit un mesaj de la guvernul meu, în sensul că a solicitat o conferinţă a celor trei guverne, conform prevederilor Declaraţiei de la Ialta şi că, prin urmare, am fost instruit să nu fac nici un gest care ar putea complica problema, până la încheierea discuţiilor la nivel guvernamental.

Am spus, totuşi, că sper ca, între timp, Comisia Aliată de Control să asigure menţinerea ordinii şi să împiedice orice demostraţie politică care ar putea da naştere unor tulburări la nivel local. Vicemareşalul m-a susţinut. Susaikov a replicat atunci că are toată încrederea în capacitatea guvernului Groza de a menţine ordinea. A afirmat că la parada din această dimineaţă, armata şi poporul şi-au manifestat încrederea în guvern. Armata a defilat şi şi-a salutat primul-ministru. Toţi generalii şi ceilalţi ofiţeri erau la locurile lor la paradă, iar populaţia a aclamat cu fervoare guvernul. El a făcut apoi o declaraţie referitoare la atitudinea sovietică, la fel cum de dimineaţă i-o făcuse cunoscută Regelui. A adăugat că această declaraţie era răspunsul guvernului sovietic la nota trimisă de Rege (această remarcă mi se pare deosebit de importantă, deoarece dă de înţeles că guvernul sovietic s-ar putea să nu fie de acord cu discuţii guvernamentale tripartite; ea mai arată că Rusia, în ciuda acordului pe care şi l-a dat la Ialta, a mai intervenit o dată în România, trecând la acţiune unilaterală). Susaikov a continuat, spunând că actuala criză politică nu a fost provocată de nici un gest de-al ruşilor, ci mai degrabă a fost cauzată exclusiv de activităţile reprezentanţilor americani şi britanici, în legătură cu care nu-1 informasem pe preşedintele executiv.


Atât vicemareşalul, cât şi eu am obiectat la această remarcă, subliniind că nu am luat parte la nici o activitate politică, ci doar am primit nota Regelui, transmiţând-o mai departe guvernelor noastre. Am adăugat că sunt bineînţeles la curent cu activitatea reprezentantului Statelor Unite şi ale asistenţilor acestuia, că această activitate a constat, pur şi simplu, în a răspunde la întrebările politicienilor locali referitoare la atitudinea Statelor Unite faţă de guvernul Groza. Am mai subliniat că această atitudine a fost făcută publică în mai multe ocazii şi că, în plus, dl Melboume şi-a informat complet omologul din reprezentanţa politică sovietică în privinţa acestei atitudini şi a faptului că el a făcut-o cunoscută şi anumitor români. Susaikov a răspuns că este de părere că, fiind cea mai înaltă autoritate din stat, Comisia Aliată de Control ar fi trebuit să fie complet informată de tot ceea ce se întâmplă.

Parada de 23 august

Parada a avut loc azi-dimineaţă, aşa cum fusese programată. Regele s-a menţinut ferm în hotărârea lui de a nu participa şi, bineînţeles, că nici britanicii, nici americanii nu au participat, deoarece invitaţiile la diversele ceremonii de pe parcursul zilei au fost toate făcute în numele primului-ministru sau al unuia dintre demnitarii cabinetului său. Am plasat observatori discreţi în diverse puncte ale traseului defilării, iar eu personal am petrecut mai multe ore urmărind parada de pe acoperişul Hotelului Stănescu. Trupele române arătau foarte bine. Au defilat excelent, echipamentul lor era într-o stare extraordinară; românii puteau, pe drept cuvânt, să fie mândri, de întreaga lor înfăţişare. înţeleg că practic toate unităţile importante din armatele 1 şi 4 române au fost reprezentate. Defilarea a fost primită de dr. Groza, de generalul Susaikov şi de câteva oficialităţi româneşti de rang mai mic. Loja regală, frumos împodobită cu baldachine şi covoare roşii şi aurii, era ostentativ goală. Se spune că chiar înainte de paradă, mai mulţi generali l-au informat pe Rege, că nici ei, nici soldaţii lor, nu intenţionau să defileze, de vreme ce Regele va fi absent, dar Mihai le-a ordonat să se ducă, spre a se evita tulburări serioase.

Toţi am fost foarte încurajaţi auzind la radio că Statele Unite fac publică situaţia din România şi faptul că am solicitat consultări Rusiei şi Marii Britanii. Acelaşi lucru s-a anunţat aseară la postul de radio „Vocea Americii“, în limba română. Pe plan local, nu s-a făcut nici un fel de anunţ în presă referitor la apelul Regelui, sau la faptul că i-a cerut lui Groza să demisioneze. Mai multe ziare au publicat zilnic cele anunţate de Groza referitor la încercările „reacţionarilor" de a sabota eforturile guvernului. precum şi afirmaţiile lui Groza potrivit cărora guvernul este mai puternic decât oricând.

Sosirea ministrului sovietic în România

Johnny Ionniţiu şi dl Rădulescu continuă să treacă pe la mine şi pe la dl Melbourne, de mai multe ori pe zi, pentru a ne ţine la curent. Ultima dificultate apărută se referă la cum să-l tratăm pe noul ministru sovietic, care tocmai a sosit. Protocolul cere ca el să fie primit de către Rege, în prezenţa primului-ministru şi a ministrului de Externe. Orice abatere de la acest mod de a proceda va fi desigur considerată o insultă de către guvernul sovietic. S-a decis în această privinţă că Regele va trebui să apară la acest eveniment alături de Groza şi Tătârescu, dar că nu se vor face fotografii, iar Regele nu va purta nici o conversaţie cu el. Primirea va avea probabil loc vineri, iar după aceea Regele va pleca, din nou, la Sinaia. Pentru a o linişti pe Regina-mamă, am fost de acord să trimit un ofiţer şi câţiva militari, să locuiască permanent la vila noastră din Predeal, astfel încât, în cazul în care ar apărea vreo situaţie critică, Regele şi Regina-mamă să poată cere azil. Le-am dat de înţeles că, în cazul în care ar fi ameninţaţi cu violenţa, le voi oferi azil până când voi putea ridica problema în faţa Comisiei Aliate de Control. Regina-mamă este foarte recunoscătoare.

Azil pentru Maniu şi Brătianu

O problemă similară referitoare la acordarea de azil lui Maniu şi lui Brătianu a apărut azi-noapte. Vicemareşalul şi cu mine am fost abordaţi de către secretarul lui Brătianu, care ne-a spus că Brătianu este ameninţat să fie de îndată arestat; am fost întrebaţi dacă i-am acorda azil. Vicemareşalul spune că el este autorizat să-i acorde azil lui Maniu, dar lui Brătianu încă nu. I-am spus că, în conformitate cu instrucţiunile primite de mine, aş putea acorda azil într-o situaţie de urgenţă, provocată de un pericol real de violenţă fizică, oricărui lider politic român care a contribuit ca Regele să adreseze apelul către Aliaţi. El înţelege însă că nu pot considera o simplă ameninţare cu arestarea, drept justificare pentru acordarea unui atare azil. El mai înţelege că, la fel ca în cazul Regelui, azilul va fi temporar, până în momentul în care Comisia Aliată de Control va putea decide cum să se acţioneze în continuare.

Sâmbătă, 25 august 1945

Arestarea doctorului Filderman

Dr. W. Filderman, preşedinte al Comitetului Evreiesc de Distribuire din România şi lider de marcă al evreilor, a fost arestat în cele din urmă. Se aştepta la acest lucru de câtva timp, în mare parte din cauza numeroşilor prieteni evrei pe care îi are în Anglia şi Statele Unite. Asistentul său, Gruber, mi-a spus că arestarea a fost amânată mai ales datorită faptului că guvernul român nu dorea să aducă un afront Statelor Unite. Acum însă, când atitudinea noastră faţă de acest guvern este cunoscută clar, nu mai există nici un motiv de amânare a arestării şi de aceea a fost făcută în scopul de înlătura încă o influenţă care tinde să focalizeze atenţia asupra prieteniei şi colaborării anglo-americane. Dr. Filderman a fost arestat acum câteva zile, l-au ridicat în miez de noapte şi nimeni nu ştie încă unde se află. Se crede că a fost arestat de către poliţia secretă şi că se găseşte în închisoarea Malmaison. Toate încercările de a obţine eliberarea sa au fost până acum sortite eşecului. Atât Groza, cât şi Pătrăşcanu au promis cu diverse ocazii că-1 vor elibera de îndată, dar el se găseşte încă în închisoare. Se pare că aceşti miniştri nu pot face nimic în acest caz, întrucât el se află în mâinile poliţiei secrete comuniste. I-am trimis generalului Susaikov o scrisoare în care îi expun reacţiile puternice provocate în Statele Unite faţă de arestările ilegale de acest fel şi, în mod deosebit, faţă de cea a doctorului Filderman, care este atât de cunoscut printre evreii din toată lumea. Sper să obţin o reacţie oarecare.

Condiţiile din închisorile guvernamentale

Dl Beliş m-a ajutat să-mi fac o idee despre condiţiile în care trăiesc oamenii arestaţi acum de către poliţia secretă sau de către Siguranţă, el fiind proaspăt eliberat după 38 de zile de închisoare. A fost arestat împreună cu baronul Neumann, se pare cu scopul de a stoarce de la Neumann o sumă frumuşică în sprijinul cauzei comuniste. Beliş spune că l-au arestat şi pe el în acelaşi timp, deoarece comuniştii ştiu că este un foarte bun avocat şi că, dacă lucra nestânjenit, ar fi putut obţine în scurt timp eliberarea lui Neumann.

Beliş spune că a fost închis într-o celulă timp de 38 de zile, fără să fie anchetat de nimeni şi fără să i permită să vadă soarele sau să respire aerul de afară. A primit o cantitate de hrană suficientă, iar celula sa avea lumină electrică, dar în rest a fost lăsat în voia soartei. In mai multe ocazii, a putut vedea şi auzi printre gratii, pe alţii care erau bătuţi şi supuşi unor tratamente dure, în încercarea de a li se smulge informaţii. O fată dintr-o celulă vecină a fost ţinută şase zile într-o celulă mică, de circa un metru pătrat, în care nu putea sta nici aşezată, nici să-şi ridice mâinile. A fost tratată în acest fel pentru a obţine de la ea numele anumitor persoane implicate în tipărirea a ceea ce guvernul numea literatură subversivă. Beliş spune că tratamentul şi condiţiile de viaţă ale deţinuţilor au ca model metodele Gestapoului german. El spune că mulţi deţinuţi cedează la presiuni. 

Noul ambasador sovietic

Noul ambasador sovietic din România a sosit şi a insistat să fie primit de către Rege strict conform protocolului. El a cerut ca în cursul primirii Regele să stea alături de primul-ministru şi de ministrul de Externe. Acest eveniment a avut loc azi după-amiază, cu tot ceremonialul şi pompa cuvenite pentru a nu se aduce nici o ofensă sovieticilor. Evenimentul a avut loc la Palat, în centrul oraşului.

Evoluţii politice

Imediat după ceremonia organizată în cinstea ambasadorului sovietic, mai multe grupuri, numărând fiecare între treizeci şi patruzeci de huligani, s-au apucat să demonstreze pentru Groza şi guvern. Celor trei-patru sute de persoane, care au urmărit ceremonia, li s-a cerut să strige şi să-l aclame pe Groza. Cei care nu au făcut-o, au fost bătuţi şi alungaţi, iar acei puţini care au avut curajul să strige „Trăiască Regele!" au fost bătuţi literalmente până la sânge şi, în unele cazuri, au dispărut după aceea în automobile, aflate la dispoziţia scandalagiilor. Printre cei bătuţi s-a numărat un ofiţer, proaspăt întors de pe front, care fusese distins cu cea mai înaltă decoraţie românească pentru fapte de vitejie. Alţi câţiva rău bătuţi au reuşit în cele din urmă să se refugieze în Palat. Agitaţia a devenit din ce în ce mai serioasă, dar, din fericire, pe la orele 19,00, a început să plouă, ceea ce a făcut ca mulţimea să se împrăştie treptat.

Această demonstraţie este încă un indiciu că resentimentele populaţiei faţă de regimul Groza şi metodele sale se intensifică. Arestările ilegale, confiscarea proprietăţilor, ameninţările, violenţa şi orice altă metodă imaginabilă de teroare, toate sunt folosite de guvern pentru a băga groaza în oponenţii săi şi a se menţine la putere. Regele însuşi este ameninţat că ar avea de suferit consecinţe teribile, dacă nu se supune. Multora dintre consilierii săi apropiaţi li s-a spus că urmează să fie arestaţi şi pedepsiţi serios în curând. Situaţia devine astfel din ce în ce mai intolerabilă. Dacă cele Trei Puteri nu acţionează urgent, este sigur că vor avea loc evenimente grave. Până acum, opoziţia a evitat să precipite tulburările, ţinându-şi forţele calme. Tocmai această situaţie a fost exploatată însă de către ruşi şi comunişti, pentru a argumenta că opoziţia numără doar o mână de oameni. Pe zi ce trece comuniştii devin mai cutezători şi mai insuportabili ca atitudine. Armata, ca un singur om, este solidară în a-1 sprijini pe Rege, cu excepţia diviziilor „Tudor Vladimirescu" şi „Horia, Cloşca şi Crişan“. Comuniştii ştiu foarte bine acest lucru, de aceea, toţi militarii, cu excepţia acestor două divizii, au fost trimişi în afara oraşului, imediat după parada de la 23 august, şi li s-a ordonat să se întoarcă în garnizoane, în întreaga ţară. Cele două divizii tutelate de ruşi rămân în oraş şi i-au înlocuit în posturi pe jandarmii şi poliţiştii care făceau de gardă la Palatul Telefoanelor, Ministerul de Interne şi alte clădiri importante. Situaţia este, hotărât lucru, foarte tensionată.

Partidul Socialist [PSDR n.n.], într-un comunicat dat astă-seară, s-a declarat deschis în favoarea formării unui guvern care să fie acceptabil pentru toate cele Trei Puteri. A mai învinuit guvernul Groza că nu a reuşit să convoace o întrunire şi să discute deschis actuala criză guvernamentală. Miniştrii socialişti, totuşi, fac încă parte din guvern şi probabil nu vor demisiona. Ei au fost expuşi la mari presiuni de către comunişti, inclusiv la ameninţări cu răniri corporale, pentru a menţine integritatea guvernului.

Regele a refuzat cu tărie să semneze orice ordonanţă sau decret emis de guvern, susţinând că toate aceste documente, care poartă pecetea guvernului, sunt acum ilegale. Potrivit sistemului administrativ românesc, acest lucru face ca guvernul să funcţioneze cu mare dificultate, întrucât, în multe cazuri, precum avansări, numiri de funcţionari civili, cheltuieli neprevăzute şi aşa mai departe, se cere semnătura expresă a Regelui.



va urma